170 matches
-
dosul lumii văzute", pentru cunoașterea dogmatică "există mistere articulate, mistere cu dimensiunea adâncului, mistere nepricepute dar fixabile, mistere cu relief, cu încheieturi, (...) mistere potențate, de diferite grade". Formularea dogmatică tocmai acest lucru face, anume fixează un mister în particularitatea sa. "Dogmaticul prinde misterele sub aspectul fiecăruia; aspect care face din fiecare un anume mister. Pentru formularea unui mister, dogmatismul va întrebuința antinomii transfigurate și categorii diferite de la caz la caz. Dogmatismul se mișcă într-o zonă de diferențe și apără misterele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acesta, contradicția este întrebuințată ca procedeu. Diferența față de metoda dogmatică este că, în cazul acesteia, niciodată un dezacord nu e ținut în echilibru de un contra-dezacord. 4. Într-o altă categorie de construcții științifice antinomice, Blaga descoperă analogii matematice ale dogmaticului. O astfel de construcție este numărul imaginar √-1. Această construcție exprimă aplicarea unei operații matematice asupra unei mărimi care exclude o asemenea operație. Ea implică o lărgire a unei operații asupra unui concept care o refuză. Din acest punct de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
construită din concepte de cunoaștere, iar nu din mărimi matematice, lucrul acesta făcând ca ea să poată fi expresia unui mister, ceea ce nu poate fi √-1. 5. În sfârșit, Blaga aduce în discuție și construcții care sunt echivalente matematice ale dogmaticului. În acest sens, se referă la ideea mărimilor transfinite din matematica lui Cantor. O mărime transfinită este o mărime care rămâne identică cu sine, orice mărime finită s-ar scădea din ea. Între această formulă și cea a lui Philon
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dezvăluie "solidaritatea configurativă" dintre simbolic (metaforic), antinomic și dogmatic. În ordinea sistemului său filosofic, metaforicul apare abia în a doua trilogie, cea a culturii. În elaborarea epistemologiei antinomice (din prima trilogie), el nu este pomenit deloc. Aici, Blaga începe cu dogmaticul (antinomia transfigurată), continuând cu cunoașterea luciferică (antinomia fanic-criptic) și cu censura transcendentă, unde dialectica paradoxală a arătatului și ascunsului (sub forma revelației disimulatoare) este extinsă la toate formele de cunoaștere 238. Impactul metaforei asupra creației filosofice blagiene nu se oprește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inconsistente și fără valoare de cunoaștere autentică. De aici lipsa de legitimitate și caducitatea metafizicii. Blaga nu este de acord cu această concluzie a lui Immanuel Kant. În acest sens, desfășoară mai multe argumente. O serie le întâlnim în Eonul dogmatic 278. În primul rând, spune el aici, nu este chiar așa de sigur că aplicarea categoriilor asupra transcendentului duce inevitabil la antinomii. Demonstrațiile lui Kant nu sunt convingătoare, fiind în repetate rânduri criticate, unul dintre critici fiind marele Hegel 279
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la funcțiile sale logice, ci doar la caracterizarea acestuia prin concepte sau categorii. Față de această operație cu acategorialul, dogmele se așează în dezacord cu funcțiile logice ale intelectului, fără a renunța la utilizarea de categorii sau concepte 342. Altfel spus, dogmaticul nu operează cu acategorialul, ci e categorial, dar antilogic sau metalogic. În al doilea rând, dogmele nu se pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
absolutul impersonal și infinit (Brahman sau atman) Blaga descoperă relația dintre antinomic și incognoscibil (...) dar totodată descoperă rostul simbolului și al tăcerii"386. Pentru Sergiu Al-George, calea influenței este de la absolut și mister către simbol, iar de aici către antinomic. Dogmaticul este un implicat al ideii de absolut. Deși este de obicei considerat cheia înțelegerii operei epistemologice și metafizice a lui Blaga, dogmaticul este doar o expresie limită a antinomicului. Epistemologia antinomică a lui Blaga își află întemeierea prin raportare la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
386. Pentru Sergiu Al-George, calea influenței este de la absolut și mister către simbol, iar de aici către antinomic. Dogmaticul este un implicat al ideii de absolut. Deși este de obicei considerat cheia înțelegerii operei epistemologice și metafizice a lui Blaga, dogmaticul este doar o expresie limită a antinomicului. Epistemologia antinomică a lui Blaga își află întemeierea prin raportare la antinomia simbolului și absolutului din filosofia indiană. Această cheie interpretativă se găsește, după Sergiu Al-George, într-o lucrare de tinerețe a filosofului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inzi392. Faptul că Blaga nu amintește de metaforă și simbol în elaborarea epistemologiei sale antinomice este considerat un act deliberat. A preferat să-și construiască sistemul dinspre dogmă către metafizica antinomică a censurii transcendente, deși drumul real a fost invers, dogmaticul fiind doar o ipostază radicală a antinomicului. Acest punct de vedere al lui Sergiu Al-George a fost contestat. Iată, în acest sens, câteva argumente ale Ioanei Lipovanu 393. În primul rând, ideile lui Blaga despre metaforă și simbol nu justifică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirii florenskiene" în Eonul dogmatic, fără ca numele lui Florenski să fie măcar o singură dată citat. El consideră că idei precum tratarea dogmelor ca antinomii transfigurate, paragrafele despre contradicție în știință și dogmă cu dezvoltările referitoare la analogii matematice ale dogmaticului, precum și referirile la teoria relativității și a cuantelor ca expresii fizicale ale unei cunoașteri dogmatice de tip antinomic "sunt mai degrabă dezvoltări în sens original de către L. Blaga ale unor sugestii florenskiene, decât remarcabile coincidențe". Dacă nu ar fi făcut
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
încărcătură puternic antinomică. De asemenea, antinomicul se regăsește în modalitatea de a concepe divinul, un amestec de creștinism și cosmicism ce dă o divinitate capricioasă, oțioasă uneori, în care greșeala și răul își găsesc un loc parcă legitim. În sfârșit, dogmaticul blagian vine pe fondul unui dogmatism al poporului român, ce își află sursa în anumite particularități ale gândirii omului de aici, dogmatism pe care îl vedem la lucru în proverbele cu structură contradictorie, primite aici cu mare ușurință. Este vorba
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este vorba de primatul realului, a ontologicului față de logic, care-l face pe omul acestor locuri să admită contradicția atunci când ambii termeni ai acesteia îi par adevărați. Metoda e subordonată realității, exact la fel ca și la Blaga. În sfârșit, dogmaticul e înlesnit de o anumită "toleranță logică românească", un relativism metodologic latent. Am să închei cu un pasaj din această scriere a lui Vasile Băncilă: Nu credem că un astfel de fond sufletesc a putut să fie fără de nici un rol
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ocupe de dogmă a fost caracterul structural cu totul nou al multor teorii științifice din ultimul timp. Desigur, prilejul a putut să fie acesta. Dar pe lângă acest prilej au trecut toți gânditorii, mai ales ai Apusului, fără să ancoreze în dogmatic. Unul singur a făcut-o și acesta e un gânditor pornit de la noi. A trebuit să vină Blaga, cu unghiul său personal de prindere și cristalizare a lucrurilor, dar instalat pe un precedent psihic teologic și mai ales etnic, pentru ca să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga, Încercări filosofice, partea I. 406 Cf. Ștefan Afloroaei, "Lucian Blaga și fenomenologia dualității originare", în Opinia, nr. 3, 1978. 407 Vasile Bancilă, Lucian Blaga, energie românească, Editura Marineasa, Timișoara, 1995. 408 Acestea ar fi: categoria esențelor ontologice, miticul, stihialul, dogmaticul, divinul și agnosticismul înțelegător (Ibidem, pp. 25-37). 409 Ibidem, pp. 145-146. 410 Ibidem, p. 146. 411 Dumitru Isac, op.cit., pp. 99-104. 412 Lucian Blaga, "Spațiul mioritic", în Opere, vol. 9 (Trilogia culturii), Editura Minerva, București, 1985. 413 Tudor Ghideanu, Anamnesis
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aleluia; altar; apărător; apostol; aur; Batman; băutură; binecuvîntare; biserică, cruce; botezul: 06/01; bunătate; bunicul; busuioc; carte; catedrală; călugăriță; cărți de joc; ceară; cere bani; cerșetor; chip; cinstit; ciorditor; cîntă; clopot; costum negru; credință, biserică; curat; dăruire; deșteptăciune; discuție; divinitate; dogmatic; dreptate; duhovnicesc; duioșie; episcop; evanghelie; foaie; frică; grotă; haină; har; ho-co-co!; icoană; icoane; Iisus; inconștiență; îmbrăcăminte; împărtășanie; înspăimîntare; înșelătorie; înțelepciune; mantie neagră; mască; mătușă; Mercedes; Mihai Popa; milă; mincinos; minte; moașe; moș cu barbă; moș; nebun; necazuri; nimic; ninja; obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
scatologice într-un volum de predici să-i scandalizeze pe unii. Este greu în aceste condiții să te aștepți la o reacție cuminte, dogmatică, rațională a predicatorului. Acesta însuși mărturisește, cu un curaj ce-l caracterizează: "Creștinismul meu nu este dogmatic", îndemnând, în nenumărate locuri, la renunțarea la rațiune atunci când ne raportăm la Dumnezeu (vezi în acest sens Ceea ce rămâne din credința mea sau Gândirea imprecisă). Dacă la Frossard rațiunea, respectiv argumentele raționale stau la loc de cinste, în cazul lui
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
este panica înstrăinării în fața nimicului - a nimicului de sens. Tocmai în acest fel - comentează Kierkegaard - «Dumnezeu, care vrea să fie iubit, coboară să-l vâneze pe om, cu ajutorul neliniștii». Se înțelege de ce «psihologia, imediat ce termină de studiat angoasa, o încredințează dogmaticii». Angoasa apare în momentul în care omul devine conștient că-i lipsește sensul absolut, ultim și definitiv. Iată, deci, că angoasa este o trăsătură antropologică. De altfel e adevărat că «dacă omul ar fi un animal sau un înger, nu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Într-o scrisoare către Mériano, Tzara i-a împărtășit decepția sa în fața unei poezii care nu a reușit niciodată să depășească «momentul sentimental, sau etalarea romantică și aferată în diverse conjuncturi.» 17) Pe Tzara îl oboseau lirismul facil și spiritul dogmatic specifice lui Marinetti și discipolilor săi. În schimb, părea să fie fascinat de simțul spectacolului, de entuziasm și, mai ales, de confruntarea directă cu publicul. De aici trage învățături esențiale pentru propria lui bătălie. Ultimul strigăt al avangardei În revistele
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
că le era tuturor convenabil. „Din sintagma de «realism nețărmurit» unii vor ține, scrie Alex Goldiș, la ideea de «realism», alții vor insista pe cea de «nețărmurit». Deși toți par de aceeași parte a baricadei («înnoirea» era un slogan general), dogmaticii vor milita pentru realismul nețărmurit , în timp ce liberalizatorii vor lupta pentru realismul nețărmurit. Cartea lui Garaudy devine astfel terenul neutru al unei înfruntări voalate - ca orice confruntare din acea perioadă - dar cu mize decisive“. În inima generației șaizeciste de critici s-
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația plinurilor abhorate: "O observație mai spinoasă e aceea că jurnalul duce la paroxism problema oricărei literaturi: a ști
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
Câteva secvențe sunt de o forță extraordinară, autorul dezvăluindu-se un bun cunoscător al literaturii de la Lucian din Samosata la Umberto Eco. Călătorind mult și cunoscând oameni și fețe bisericești din toată lumea, pr. prof. Buga reușește să se detașeze de dogmatic și să privească în jur cât mai obiectiv. Scrisul domniei-sale convinge și surprinde stilistic: "mai trist cu o catedrală", "clonarea - avortarea lui Dumnezeu", s-a dus perioada romantismului și în iad, începe și acolo postmodernismul", "comunismul cea mai mare pomană
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
orientării oficiale, promotoare a unanimității, a "sensului unic" și a atotputerniciei noului realism, socialist, ce trebuia să domnească în artă". Din cealaltă tabără, a "noului" mistificator, a "progresului" care era în realitate un catastrofal regres, răspund Eugen Schileru (vai!), intratabilul dogmatic Nicolae Moraru, mobilul, atît de contradictoriul M. R. Paraschivescu (în Contemporanul și Scînteia). Reacțiile lor sînt, firește, neconvingătoare, futile. Aroganța unora dintre ei traduce un simțămînt subiacent de teamă, un complex de inferioritate remarcat cu promptitudine de Vladimir Streinu: "Criza
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
turn, Sfântul Gheorghe, un curcubeu - sunt încă sublimate în întregul imaginii compuse. Această „neputință" a lui Kandinsky, în pofida fermității convingerilor sale, de a renunța în întregime la figurativ este emoționantă și educativă mai ales astăzi, într-o lume în care dogmaticul tinde să predomine.
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
vîlvă, stârnind polemici aprinse. Interesul laic îl depăși pe cel religios. De la marea schismă din secolul patru al erei creștine, interpretarea sacrosantului nu a mai fost întrecută decât de disputele din zilele noastre, căpătând un accent mai mult stilistic, decât dogmatic, al credinței religioase. în alte părți ale lumi, mai puțin avansate tehnologic, în Asia, în Africa... credința în Transcendent rămâne intangibilă în fondul ei, fără atingeri laice. A aprinde lumânări numai se transformă cu vremea într-un ritual, într-o
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
lui Camus și altor mari francezi dar era târziu, „ștampila de campion al proletcultismului îl va urmări toată viața“. Reabilitată pe jumătate, am putea spune, este Constanța Crăciun, cu „o atitudine în general reformistă și liberală”, opusă echipei Chișinevschi - Răutu, dogmaticii intransigenți. O doză de simpatie pentru Constanța Crăciun transpare și în portretul pe care i-l face și în care nu ezită să descrie trăsăturile de femeie atrăgătoare ale ministresei : „Avea calități de prezență și suflet ce nu puteau decât
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]