308 matches
-
astăzi. Poate fi considerat narcisismul o modalitate de a te păstra sănătos și curat în lumea asta ? Se pare că da ... Încă marcat de cele spuse de colegul meu de serviciu, mă îndreptam spre casă călare pe motocicleta mea. Soarele dogorea puternic, erau peste treizeci de grade la ora aceea și singurul meu gând se prefigura la dușul rece pe care aveam de gând să-l fac imediat ce ajungeam acasă. Eram în zona centrală, aproape de poșta veche, când am zărit câțiva
AM FOST ȘI EU, LA RÂNDUL MEU, UITAT DE MOARTE ÎN TURNEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348539_a_349868]
-
cu lanuri, M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar in van Între noi am legat vântul serii de ramuri Să nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geam Când treceai ca un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorită de flori, când treceai ca un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta, răvășind spinii verii, Peste degetul lui împietrit în inel, Când muream de tăceri prin cotloanele serii
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
femeii, fântână de viață. Îți iubesc experiențele prin care ai devenit atât de potrivit pentru sufletul meu, atât de frumos în ochii,revelații nescrise, pentru această partitura de viață. Iubesc cărțile pe care le-ai citit, săruturile în care au dogorit gândurile, îmbrățișările în care ți-a locuit bucuria, dezamăgirile care ți-au spălat pieptul, privirea, femeile pe care le-ai iubit, femeile care te-au rănit, prietenii lângă care respiri naturalețea, greșelile prin care ai crescut, grâu auriu, încolțit direct
DECLARAȚIA ANULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349934_a_351263]
-
îți pup ochișorii ăștia frumoși. Să nu-ți fie teamă de mine, a mai zis el și i-a luat capul în palme, întorcându-l către el. I-a sărutat amândoi ochii și apoi obrajii pe care i-a simțit dogorind. „Mamă, Doamne, ce fierbinte e! Ar fi numa' bună ... Liniștește-te, Mișule, că ești aproape! Cu răbdare, cu răbdare, omule, că fuge păsărica și nu rezolvi nimica!” ... Vezi că nu s-a întâmplat nimic? Ia spune, vrei o înghețată? - ... Eu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DĂ DOAMNE APĂ... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului În clocot fierbe ca-n cuptor văzduhul, Pământul dogorește, arde, crapă Priviți cum păsările își dau duhul, Cum curge piatră-n râuri și nu apă, Cum se topește materia curgând Ca fonta într-o șarjă infernală, Cum căprioara, din foc de soare bând, Moare de sete grea, universală... Cum
DĂ DOAMNE APĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365575_a_366904]
-
piatră-n râuri și nu apă, Cum se topește materia curgând Ca fonta într-o șarjă infernală, Cum căprioara, din foc de soare bând, Moare de sete grea, universală... Cum frunzelor le fierbe seva-n teacă Și iarba ca cenușa dogorește, Cum apa-n ochi și în fântâni ne seacă... Dă Doamne ploaie de ne umezește! Blestemele de apă le ridică, Ce le-am luat asupră-ne, uscați De sete și de foame și de frică, Dă Doamne, apă, cu apă
DĂ DOAMNE APĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365575_a_366904]
-
desenat un nume pe nisip am iubit și nu am fost iubita. Cu cealaltă mână am trasat o cale peste ape și nu i-am putut urmări destrămarea. Cu cele două mâini am îmbrățișat o picătură de sânge care-mi dogorea în piept și-am înțeles că nu există moarte și că nici marea nu mai există. VII Te-ai scufundat definitiv în tăcere și atunci mi-am dat seama: cuvintele ne sunt de prisos când nu mai construiesc nici vise
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]
-
care imi sparge muțenia sufletului meu încordat de așteptarea venirii tale. ești visul pământeanului privind la lună ești nemărginirea mării și tăria valului. spart în inima mea. ești albastrul cerului și bogăția coloristica a florilor. ești căldură soarelui ce imi dogorește față! ești tu și numai tu ești tu pătrunsa în spiritul meu, în ochiul minții mele! ești iubirea care mă face să simt și să sper! ( Călărași, 2011) Referință Bibliografica: Șoapte de iubire, de Daniel Nicolescu / Corina Lucia Costea : Confluente
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
a înțeles că toată bogăția lui se află în aceste urcușuri, găsind astfel înlăuntrul efortului său o recompensă la care zeii nu s-au gândit deoarece ei n-au priceput niciodată de ce o amiază caldă, când cerul miroase a iarbă dogorită de soare, e de ajuns uneori pentru a face pe cineva fericit, și nici de ce, alteori, fără nici un motiv aparent, oamenii simt nevoia să se grăbească... Sisif iși ia revanșa asupra destinului, iubind muntele pe care urcă. Tot suind stânca
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
și mâncam cu poftă, că nu mai îmi trebuia altă mâncare gătită. Mie îmi plăcea să adun frunzele de dud pentru viermii de mătase. Mă ajuta și sora cea mică. Făceam acest lucru dimineața, pe răcoare, când razele soarelui nu dogoreau și seara când apunea soarele. Țin minte că aveam o traistă mare din pânză și un coș mare din nuiele și plecam la cules de frunze de dud, vis-a-vis de casa părintească, pe locul unde avusese bunica paternă, casa. Se
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
hotărât. După ce am depășit Babele, ne-am oprit, în sfârșit, la câțiva metri de megalitul impunător, misterios, controversat și unic. Eram lângă Sfinx. Era cald, bine și o pace ca de început de lume. Vântul adia, aici, blând și soarele dogorea ca vara, scânteind feeric în zăpada ce acoperea întinsurile, munții, văile, tronând majestuos din înaltul cerului imens transparent si albastru. Mi-am scos fularul și căciula năpădit de senzații vechii, răvășitoare - de poet, de om al muntelui și prospector geolog
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
tare spectatorii? Nu aveam curajul să-i spun tatălui că m-aș duce și eu. Soarele era urcat la vreo doua sulițe cum o tot auzeam pe mama că zice când o întrebai cât este ora și a început să dogorească. Fiind prea cald acum după frigul de dimineață, am luat un sac gol și l-am întins lângă cățelușă sub căruță unde m-am cuibărit și eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata care mă invita
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
tare spectatorii? Nu aveam curajul să-i spun tatălui că m-aș duce și eu. Soarele era urcat la vreo doua sulițe cum o tot auzeam pe mama că zice când o întrebai cât este ora și a început să dogorească. Fiind prea cald acum după frigul de dimineață, am luat un sac gol și l-am întins lângă cățelușă sub căruță unde m-am cuibărit și eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata care mă invita
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
aprinsă a călătorului; holdele nemărginite de grâu galben și copt, încărcat de povara bunătății noastre, îngâna o doină în mângâierea vântului neliniștit. Asta-i una din comorile, aurul nostru! Râurile cu apa limpede și înceată ca vorba moldoveanului, brăzdează fața dogorită de arșița valorilor a bătrânei patrii; gorunii ce străjuiesc vitejește cu un adânc devotament la marginea periilor dese - pădurile; lacurile - ochii albaștrii ai țării și heleșteiele cu mult pește valoros și gustos, fiind unul din cele mai apreciate produse din
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Toată ziua voiai apă Eu, un camion cu bere; Pândeam fusta ta de-o șchioapă: „Ochii văd, inima cere!” Când ne aruncam în valuri (Parcă văd și astăzi clipul) Smiorcăiai și făceai nazuri, Că-mi furase marea... slipul. Când ne dogoream pe plajă Dădeai peste cap o geană; C-un sfârc de banană-n coajă, Tot oftai: „Când mai vii iarnă?” Și-apoi, toamna, prin livadă, Sânii-ți miroseam, și părul; Ca-ntr-o ultimă spovadă, Sunt mai copți, ziceam, ca
MAI ŢII MINTE ASTĂ VARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356967_a_358296]
-
ca un vis, dar a trecut. Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
ca un vis, dar a trecut. Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
Nu prea mult sos, căci trebuie că să iasă în evidență... să-și exprime gustul... singure... că să zicem așa. Garnitură este formată din brocolini și ceva mărar, stropite cu lămâie și oțet balsamic. Mușchii, precum tricepșii, de exemplu îi dogoresc pentru foarte scurt timp pe plita încinsă, și apoi îi coc în cuptor, preparând între timp o salată de varză roșie și albă, jumătate-jumătate, în care râd un morcov, mediu, adaug piper, și gata! E delicios! Ochii, ei bine, ochii
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
îți iei diploma, poate se va găsi un post la noi sau în zona limitrofă. - Vom vedea ce va fi peste vreo două săptămâni. Hai să mergem că m-am încălzit pe terasă. Dacă va fi și sus cald și dogorește soarele, parcă aș face o plajă. - Numai că nu ai costumul la tine. - Cine știe? Fac nud, care-i problema? Cum turiștii nu au întâlnit niciun urs pe munte, se vor aduna în jurul meu imediat, spuse ea râzând în hohote
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului Afară soarele dogorea puternic. Trecuse doar o săptămână din luna august și vremea era mai caldă decât în luna lui Cuptor, cum îi mai spuneau bătrânii lui iulie. Săgețile ascuțite ale soarelui se strecurau printre umbrelele cu acoperiș din stuf, montate pe plajă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
despacheteze și să-și aranjeze lucrurile în dulap, ci s-au echipat pentru plajă, au coborât și au plecat direct spre mare ca să ia primul contact cu atmosfera de pe litoral. Nimerise cum era mai rău, la amiaza zilei, când soarele dogorea cel mai tare. Drumul de la Focșani la Neptun a fost anevoios din cauza aglomerației de pe șosele. Au făcut cu două ore mai mult decât și-au planificat. Pășind pe nisipul fierbinte erau imediat învăluite de aerul dogoritor care a pus stăpânire
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]