390 matches
-
smeriți ne-au fost înaintașii Duc oile acum în transhumanță Și trec prin munți cu-atâta cutezanță! Din câmp adună spicele de soare, Cu viața toată-n strai de sărbătoare, Pe deal, când seara se proptește-n mal, Cu foc doinesc din cobză și caval! Căciula-i așezată pe-o ureche, Nu-i altu-n lume să aibă pereche, Cu arcul biruinței stă de pază Dușman la poartă lui să nu mai vază! ---------------------------------- Unde sunt dacii de odinioară, Când în opinci slujeau
DACII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1433567865.html [Corola-blog/BlogPost/372467_a_373796]
-
Nu găsesc nici toamna, nici culori nu am Sufletul îmi este un adânc pustiu, Numai câte-o frunză tremurând pe ram, Îmi aduce-aminte că...poate...sunt viu... A În adâncu-acela, știu că mai exiști Și ești viu și cântec mai doinești ades; Doar când toamne cântă-n ochii tăi cei triști Eu aleg ce-mi place și ce-i de ales... M În adânc de toamnă nimeni nu există Doar tăceri de-a valma ce tresar în noi, Câtă depărtare și
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Dialog_poetic_adina_si_mircea_violetta_petre_1361536329.html [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]
-
ce nesăbuință!/ La venetici și trădători de țară/ V-ați depărtat de glie și știință/ Și-ați pângărit speranța milenară// Omagiați filozofii nebune/ Amanetând schelete din morminte/ Nesocotiți preceptele străbune/ Nepăsători la port și jurăminte Zadarnic invocați divinitatea/ Nu mai doiniți de dor printre străini/ Ați obosit să protejați dreptatea/ Și nu mai vreți să vă numiți români!// Ați dat cu pietre și cu vorbe grele/ De-ați tulburat și apele-nghețate/ Împăunați cu titluri de lichele/ Ați trădat țară, grai
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1481765969.html [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
tu, pământ, renaști în verde și primăverii-i cântă mirii , Mireasa-a căilor lumești ce-nspirit Duh Divin ești scrisă Ursită-n nașterea luminii în poarta vieții ești aprinsă, Se-ncing cocorii-n focul luptei, durere-n suflete înfruntă, Și îngerii doinesc destine, suspinele în nouri cântă, În dimineți de rouă sfântă cocoșii-aduc onoruri nalte, Și codrul iar freamătă visând sărut luminii să-l adape, E tainică ziua-nfloririi când Dumnezeu inimi încântă Și-aduce-n clopotul visării iubirea-n templu vieții nuntă, Iar
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1461652537.html [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
Încrederii în oameni Și roua, da, roua Devine privire...” Traian Vasilcău, poetul de peste Prut prezent în carte, neputând să fie prezent și la acest eveniment, a trimis o scrisoare fraților săi în arta scrisului căreia i-a dat citire actrița Doinea Ghițescu. Astfel menționează că antologia a ajuns la Chișinău și o citește cu nemăsurată iubire. Îi felicită pe cei prezenți în ea că nu au părăsit Planeta Iubirii, că aud cântecul lui Orfeu și le urează să fie solii binecuvântați
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1423680559.html [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
POEȚI Călătoreau prin visul de iubire, Doi pelerini în drum spre nicăieri, Ce își doreau un strop de fericire Într-un Eden cu multe primăveri. La o răscruce le-a ieșit în cale, Un biet păstor de turmă rătăcit, Care doinea din fluieru-i cu jale, Spunându-le că-i vremea de iubit. Dar ei priveau în zarea cea albastră, La umbrele rămase pe pereți Și n-au simțit cum pasărea maistră I-a înzestrat cu inimi de poeți. Au început de
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Doar gândul mi-a rămas boem Și-i scutură iar de rugină. Pe fața lunii umbre cad Și dorul încă-mi dă târcoale; De nu aș ști de rai și iad, Azi mi-ar umbla tălpile goale. Se-aud izvoarele doinind Pe-a vieții cruce rotunjită Și greierii de după grind, Cum tac în lumea lor cernită. Dar buburuzele mai stau S-aștepte altă ursitoare, Strângând cuvintele ce au Ecou în viața viitoare. TĂCEREA MACILOR pentru tăcerea macilor nu pot învinovăți bobul
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
redat urmașilor, pe-Apărătorul lui CHRISTOS ! Dar și literatura cultă și Istoriografia Au spus că a apărat : Biserica și Patria ! Poporul nostru prin viu grai, pe Ștefan Vodă l-a Cinstit Prin cântece și balade, sau la bucium, i-au doinit ! Prin opere literare : "Romane" și "Povestiri", "Legende culte" și "Scenete, pentru copii", "Istorisiri..." An-de-an și veac-de-veac, poporul l-a Venerat ! Așa că Biserica, poporului ca Sfânt l-a dat ! Biserica cea străbună, prin Forul său : Sfântul Sinod, A Decretat Canonizarea lui
SF.ȘTEFAN CEL MARE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1435761731.html [Corola-blog/BlogPost/369766_a_371095]
-
în apărarea patriei.” Amintiri despre daci”:„Din întâmplările trecute / Îmi amitnesc un peisaj montan / Unde trăiau, fără redute / Dacii cu sica și cu buzdugan // Stăpâneau codrii de stejar / Roteau pe dealuri herghelii de cai / Cușma de miel, tolba cu-amnar / Doinindu-și viața din caval și nai. // Altare-aveau cioplite-n piatră, / Căci dacii s-au născut din stâncă / O Țară-aveau - Mamă și vatră / O țară ce trăiește încă // Le-am urmat noi - așa-i destinul - / Să apărăm prin veac, cu sânge
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
05 mai 2015 Toate Articolele Autorului N-am cum să regret N-am cum să regret că n-am mai cântat. Am continuat să cânt ca poet. Muzica-a trăit în sufletul meu și-o viață mereu în el a doinit. Simt c-am fost trimis pe acest pământ să cânt în cuvânt și rostit și scris. În timp ce creez, cu gândul observ cum în orice nerv melodii vibrez. Toată viața mea câtă-a mai rămas în vers și în glas o
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1430845590.html [Corola-blog/BlogPost/379725_a_381054]
-
Autorului Marin MIHAI (Spania) : ´´ E atâta strigare,nostalgie și dor (´´saudado´´ ?) în interpretarea și cântecele reginii muzicii fado- Dulce Pontes,încât vântul și marea se fac ecoul ei ,îi duc vibrația sufletească spre inima înlăcrimata sau îndrăgostită a lumii. Ea doinește din toată ființă,nu ai cum să rămâi de piatră. Rezonezi cu bucuria și tristețea glasului ,la emoția transmisă de cântecele fermecătoarei dive lusitane´´ *** „O voce splendida” - La Republică (Italia) „Emoții autentice” - La Vangarda (Spania) „Artizana noului fado, moștenitoare a
DULCE PONTES, REGINA MUZICII FADO, LA BUCURESTI: UN CONCERT CE A DEBUTAT NOSTALGIC, DAR S-A TERMINAT CU MULTA VESELIE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_marin_1449179664.html [Corola-blog/BlogPost/363244_a_364573]
-
urcioare de pământ. Și-apoi ghiocei de zăpadă îmbracă câmpul,casele,gradinile.Se odihnește pământul,iar oamenii spun povești ,la gură sobei.Cand eram copil,femeile teșeau în războaie de țesut, pe vremea această, a viforului ,în timp ce focul trosnea și doinea în soba.Asa mi-o amintesc și pe bunica,țesând povești și creând , cu migala, ștergare și paturi cu fir ales.Mi-au rămas de la bunica,în amintire,cateva podoabe. Mi-au rămas,de la bunica,amintiri sfinte,pe care le-
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1492503510.html [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
ce nesăbuință La venetici și trădători de țară V-ați depărtat de glie și știință Și-ați pângărit speranța milenară Omagiați filozofii nebune Amanetând schelete din morminte Nesocotiți perceptele străbune Nepăsători la port și jurăminte - Zadarnic invocați divinitatea Nu mai doiniți de dor printre străini Ați obosit să protejați dreptatea Și nu mai vreți să vă numiți români! Ați dat cu pietre și cu vorbe grele De-ați tulburat și apele-nghețate Împăunați cu titluri de lichele V-ați trădat ȚARA
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ciuc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
apele din steleși-ați otrăvit izvoare de fântâniVă închinați, o ce nesăbuințăLa venetici și trădători de țarăV-ați depărtat de glie și științăși-ați pângărit speranța milenarăOmagiați filozofii nebuneAmanetând schelete din morminteNesocotiți perceptele străbuneNepăsători la port și jurăminte -Zadarnic invocați divinitateaNu mai doiniți de dor printre străiniAți obosit să protejați dreptateași nu mai vreți să vă numiți români! Ați dat cu pietre și cu vorbe greleDe-ați tulburat și apele-nghețateîmpăunați cu titluri de licheleV-ați trădat ȚARA pentru LIBERTATE!... XVII. DE ZIUA COPIILOR
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ciuc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
ce evocă un altfel de admirație față de unul dintre cei mai mari poeți români: „O, el e-un crin pe care-l scapă cerul,/Rugându-ne să i-l întoarcem cânt./ Deschideți geamul, a-nflorit Vieru,/Frumos ca un poem doinit de vânt”. Este bucuria că a existat Vieru și va fi mereu printre noi, pentru noi. Dacă aș fi critic literar aș încerca să evaluez locul în literatura română al poetului Traian Vasilcău. Poate...undeva între Ion Barbu și Lucian
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
noastrepe care nu am știutsau nu știm... XXVII. CĂUTÂND, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014. căutând Peste vis de lună plină, prinsă-n cumpăna de stele, blând respiră din lumină Toate cântecele mele Și doinesc în flori de rouă cu sclipire unduioasă dorul ce prin gânduri plouă cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, ... Citește mai mult căutândPeste vis de lună
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, ... Citește mai mult căutândPeste vis de lună plină,prinsă-n cumpăna de stele,blând respiră din luminăToate cântecele meleși doinesc în flori de rouăcu sclipire unduioasădorul ce prin gânduri plouăcu arpegii de mătasă.Eu pornesc cu luna-n minteprintre stele să colind,cu buchet de lăcrimioareprintre gânduri licurind,... XXVIII. CIOB ALBIT, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1170 din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) A mea muză nu-i boita cu cerneală îngroșata nu versează frumusețea fălsuită în prefață nu imaginează-n rime măștile vopsite proaspăt ci doinește profunzimea sufletului ce îl recapăt când în chipu’-ți luna însăși o regină, se-oglindește cerul mângâie privirea, marea însăși te iubește eu cu forma mea păgâna și cu degetul de lut scriu în adevărul sacru, în cuvinte te sărut
SONET 21 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1455536659.html [Corola-blog/BlogPost/384030_a_385359]
-
Sultanei din satul Pârscovu Buzăului, Vasile Voiculescu a crescut jucându-se cu țâncii de seama lui la țară, în natură: „Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii Ca un ostrov de cuiburi sub streașina-nvechită, Îl străjuiau din muchie, doinindu-i pururi ulmii Și-l încingea pe vale pădurea de răchită...” „Cât să pot descoperi eu însumi înapoi- va declara poetul- mă văd un copilaș stând singur într-o poiană cu flori sălbatice la marginea unei gârle...stau pe un
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
în mod miraculous în versete de tainică rugăciune”. (Gheorghe A. Stroia) Autor a patru volume de poezii, Boris Ioachim este unul dintre poeții ale căror creații emană sensibilitate și iubire, creații sculptate cu viziuni profunde și har. În versul său doinește cel mai frumos sentiment care străbate ființa umană: iubirea. Poetul ridică acest sentiment pe un piedestal strălucit, cântându-l cu măiestrie în versuri desprinse parcă din pânza veșniciei. Mesajul care se conturează în creațiile sale este acela că omul cunoaște
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1427115049.html [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
mai nasc odată În anotimpul cu iubiri promise Să am un trup să mă cobor din vise Și-n pași de vals la viață să-i dăm roată. * Mai lasă-mă să-ți înfloresc mălinii În vara când și frunzele doinesc Sub poala timpului cu dor să te opresc Și să te scald în apele luminii! * Mai lasă-mă să fiu ce nu ți-am fost Când versul l-ai pictat într-o chemare Un țipat alb de pescăruș pe mare
MAI LASĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1439149884.html [Corola-blog/BlogPost/377354_a_378683]
-
2014 Toate Articolele Autorului Tristețea se revarsă înlăcrimând pământul Din lacrima ce-o plânge un cer însingurat Când am uitat iubirea și am uitat cuvântul Ce ne-mplinea simțirea și ca frați ne-a legat. Se-agită marea, munții, râuri doinesc a jale, Pădurea-i despletită, câmpia s-a uscat, Când mâinile unite, nu mai găsesc o cale Să rămână-mpreună, la fel ca altă dat'... Se răsucesc străbunii sub glia-nsângerată, Că le-am uitat povața, lăsându-ne-nvrăjbiți Și-
TREZIȚI-VĂ ROMÂNI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1415555124.html [Corola-blog/BlogPost/371513_a_372842]
-
să îi ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns în Pântecul muntelui? Ați văzut cum sărută Câmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ? Referință Bibliografică: Doină / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1335
DOINĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1409167942.html [Corola-blog/BlogPost/357261_a_358590]
-
din carte Ce din cer privește-n lac. Că pe versul său romantic Duce graiul moștenit, Ne-a lăsat dor singuratic, Luceafărul din zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri I-au pus versurile-n cânt, Din care stăbat ecouri De dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare Îi cântă poezie, Pe codru să-l înfioare Cu tristă nostalgie. Somnoroase păsărele Închid pleoapa nopților, Și străbată până la stele După taină de amor. Teiul își scutură floarea Pe al său pustiu mormânt, Când
ODĂ POETULUI NAȚIONAL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1441025751.html [Corola-blog/BlogPost/379510_a_380839]
-
tăcerea ta - blestem care mă doare/ iar ochii tăi - săgeți ce mă rănesc”. (Simple definiții) Renașterea naturii într-o manieră impresionantă este un alt tablou mirific redat de autor. Fiecare frumusețe a mediului înconjurător contemplă un vers adânc în care doinește iubirea, înflorește speranța, curge armonia și grăiește măreția. Iată tabloul sugestiv unde natura este impunătoare: “ de-atâta poezie livezile-nfloresc/ de-atâta poezie râd macii în grădină/ de-atâta poezie și munții-nnebunesc/ de-atâta poezie natura e de vină
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1459523265.html [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]