655 matches
-
identice, dar acestea vor fi diferite, reflectând fiecare într-o anumită optică comportamentul unui personaj; f) discutarea compoziției - Schița Puiul nu ar fi fost atât de impresionantă dacă autorul n-ar fi înzestrat păsările cu însușiri omenești. Prepelița - mamă își dojenește puiul: Vezi ce va să zică să nu asculți?, organizează lecțiile de zbor: Una, două, trei!, iar când puiul este rănit, în inima bietei prepelițe era o luptă sfâșietoare. Sunt apreciate acele compoziții care au reușit să redea tocmai aceste ,,sentimente” transpuse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sub căciulă. Ce spaimă a tras, săracul! Noroc de un bătrân mai înțelept care l-a rugat să-i dea drumul, zicând că-i numai ,,cât luleaua” și n-are ce face cu el. Când m-am întors, l-am dojenit, spunându-i să nu mai nesocotească niciodată vorbele mele: ,, - Când te-ai face mare, ai să faci cum vrei tu, dar acum că ești mic, trebuie să asculți de mama ta!” Dar vremea trecea iute și puful de pe drăgălașii mei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de bunătate în el. Sadoveanu se simțea atras de dascălul său care îi trata pe elevi ca pe copiii săi: parcă eram copii lui, asta am simțit-o întotdeauna. Profesorul știa să-i laude Bravo, băieți!; dar și să-i dojenească: Măi, domnule! El făcea fiecare lucru cum trebuie și era foarte gospodăros. Pe lângă cunoștințele prevăzute de programa școlară, îi învăța pe copii și alte lucruri: cum să planteze pomi, cum să împletească din paie și făcea acest lucru, deoarece iubea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Piața Universității: "Istoria nu să scrie pă pereți!" Ordinul ăsta ar fi sunat, în timpul evenimentelor de la sfîrșit de an '89, altfel: "NU MÎNJIȚI ZIDURILE CU SÎNGE, TOVARĂȘI!". În faza Șoitu, "organele" se mai mulțumeau cu adeziuni formale. Pasăre, adjunctul, te dojenea că n-ai destul entuziasm pentru tezele de la Ceaușescu cetire ("Cum? Socialismul e o tragedie? Nașterea a fost grea, dar de ce să pui accent numai pe victime, cînd am ajuns la România-armonia?") și cam atît. Dar Leandru pîndea orice ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bani gata. Mirodenii ca-n filme, simte Tușica nevoia să intervină, trufandale, caviar, deserturi flambante, ce mai, viață ca-n pampas din cîte îmi dau seama, și să nu spui nimic pînă acuma, ar trebui să-ți fie rușine, o dojenește în glumă. Și, după toate astea, nimic serios? întreabă Angelina cu o sclipire stranie în ochi, n-ai încercat sau n ai vrut să pui laba pe el? Dar Delfina n-o aude, se uită doar în gol și începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și educe pe copii, să-i facă sensibili și miloși. Dar mijloacele pe care le folosește n-o ajută să-și atingă scopul: „Pisicuța mea pufoasă / Stă cuminte la fereastră, / Pândește atent o vrăbiuță / Zgomotoasă și micuță./ Eu, blând, o dojenesc. / — Nu-i frumos ce faci, mică pisicuță, / Este și ea o mamă drăguță...“ (Pisicuța) În ceea ce mă privește, dacă aș fi în locul pisicuței pufoase, i-aș răspunde Mariei Marin: „Chiar și dintr-o vrăbiuță / Care e o mamă drăguță / Iese
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
strategia era concepută ca să șterpelească acest ceaun. În casa sărăcăcioasă locuiau Ion și Aneta Ciobanu, doi norocoși moștenitori, care pe timpul acesta s-au apucat să se hîrjonească. Ce latră așa de tare javra noastră? Ei, acum grija asta ai? îl dojenește Aneta pe Ion, strîngîndu-l la piept și mai tare. Ion încearcă să facă abstracție de tărăboi, dar nu are liniște. Cîinele latră ca la hoț și mai scoate cîte un scheunat cînd i se bagă bățul pe gît. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dan a rămas singur și s-a tot servit cu băutură pînă i s-a rupt filmul. De aici încolo nu mai știe absolut nimic. O fi coborît șeful sau am plecat de nebun ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață, asta îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-ar fi pedepsit, Dumnezeul cel viu s-ar fi descompus în fotografie. Dumnezeu nici în apocalipsă nu pozează a moș ursuz, cu tablele legii legate de gât. Bătrânul, umbra proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii, pășea mereu cuminte, în urmă, la o lungime de așteptare. Când își simțea conturul rupt de tălpile cizmelor, înțelegea că l-a supărat pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cele mai multe ori eroarea ajută destinului rău să se împlinească și atunci ea e comisă cu necesitate. Alteori eroarea vine din imprudență și nepricepere. Machiavelli se simte dator să prevină asupra mecanismelor și consecințelor ei, în această lecție de prudență princiară. Dojenește și explică faptul că "odată săvîrșită o primă eroare [regele Ludovic] a fost nevoit să facă și altele la fel de grave", care i-au adus pierderi imense. Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bunic ca mine putea să i se Întâmple - a răbufnit Nicu râzând... ― Care va să zică, așa stau lucrurile... Și să țineți voi secret o asemenea minune! Pentru asta, nu vă iert!... Să vedeți voi ce pățiți când vom ajunge acasă - i-a „dojenit” Lia. Unde-i Dragoș, să afle și el minunea? s-a Întrebat, cu un oftat prelung. ― Va afla când se va Întoarce din turneu, mami - a răspuns Despina. ― Are o viață zbuciumată... Mereu repetiții și turnee. Vine de pe un drum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-a dojenit Gruia. „N-au nici o șansă, prietene. Uite aici sâneața. Sunt un bun țintaș! Nu-mi scapă nici unul!” - s-a fandosit gândul de veghe. Ia adu-ți tu aminte de momentul examenului pentru postul de asistent... Ai venit la Iași - tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În piept cu putere, iar respirația devenise precipitată... „Mă faci de rușine, vecine. Oprește-te, respiră de câteva ori adânc și spune-ți În gând: <Sunt calm. Sunt calm!ă. Abia pe urmă vei bate În ușa profesorului” - l-a dojenit gândul de veghe. S-a oprit și a respirat adânc de câteva ori. Cu tremur de mână, a bătut În ușă, Întrebându se: „Ce mă așteaptă dincolo de această barieră?... Oare din ochii profesorului, pe care Îi cunosc atât de bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe el. Și atunci leșii, deși mai numeroși, au fost nevoiți să accepte modificarea programului. Din cauza lui Woiceh al nostru și a neglijenței voastre trebe să stăm la Liturghie până la ora 1430, că pân' la 1100 nu era bine, îi dojeneau polonezii pe părinții copilului. Dar vom afla și noi cât de curând te miri ce motive ca să revenim la programul convenabil nouă... Cu siguranță, wase sanowane panstwo! (Domniile Voastre stimate!) Că și cu Woiceh vom aranja trebușoara așa fel ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
toate rămâneau în seama ei și trebuiau rânduite cum se cuvine, cu acuratețe și la vreme, în timp ce Ariton își vedea de câștigurile lui prin alte sate de pe valea Moldovei, încât de la o vreme nevastă-sa chiar a început să-l dojenească: De ce, Aritoane, vii așa de rar pe-acasă? Au nu-ți mai sînt eu dragă, Aritoane?! Ba da, Nastasie! Dar am o lucrare grasă și grabnică pentru lunile istea de vară, după care mă voi întoarce la alte comenzi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
colege. O pereche dintre ei s-au izolat de grup și au surprins-o chiar în momentul când se pregătea să-și ia rămas bun de la viață prin înecare. Bineînțeles că i-au zădărnicit intenția, motiv pentru care i-a dojenit și le-a repetat de mai multe ori că a fost sedusă și abandonată, că-i o femeie pierdută, că viața ei nu mai are niciun sens, că mai bine era să-și vadă de iubirea lor decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ale noastre, la acel Petrescu-Petre, profesorul de germană de la Voievodeasa, care mi s-a părut un caz ceva mai deosebit. * * * Măi Petre-tată! De ce n-ai învățat și tu mai bine ca să nu ajungi în pustietatea asta a codrilor? L-a dojenit directorul pe profesor. Și vezi că și organili s-au interesat ce hram poartă profesorașul de germană, l-a atenționat... Sper să nu fi fluierat în biserică ori să fi spart nuci cu capul ca să-mi creezi probleme în școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la ureche ceva ce câțiva dintre pasagerii din față au auzit destul de bine, în timp ce alții credeau că este vorba de o duioasă sărutare: Drum bun și ia seama la chiroșcă, fata mamei... fiind sigură că fiica nu o mai poate dojeni. În schimb fătuca, observând un zâmbet abia schițat în colțul gurii la o doamnă de-alături, s-a îmbujorat până în vârful urechilor și și-a fixat privirea asupra unui loc liber din spatele vehiculului, pe care s-a grăbit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
invariabila frază care marca finalul spectacolului. I se dusese vestea bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
iubiți, exclamă Elena, sărutând-o de mai multe ori pe soră-sa. — Ajunge, pupăcioaso. A doua zi, cea care s-a trezit mai de dimineață a fost Elena. Nici n-a bătut clopotul la biserică și tu ești moț, a dojenit-o Silvia. A alertat-o și pe Cecilia: Hai, să ne spălăm, să ne aranjăm, să ne facem frumoase, în special tu. Cu ce ne îmbrăcăm? — Ne îmbrăcăm sport. Ne luăm pantalonii subțiri de trening și câte un tricou care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și mai ales adus din America. În Germania se mai poate logodi de două trei ori pentru alte inele, îl necăjește Tiberiu. N-o cunoști. Cecilia nu este fata aceea. — De ce nu taci tu, Tibi, vorbește gura fără tine, îl dojenește Ștefania. Vrei să-i strici buna dispoziție? — Lasă măi, c-am glumit, îl bate pe umăr Tiberiu. Fii serios, că nu iau în seamă ce spui tu. Matei, luând cadourile cumpărate împreună cu Cecilia, merge să le ducă familiei sale. Aceeași
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ei pe îndelete, ca să le povestească amănunțit despre cele petrecute în ultimul timp. Într-o după amiază, îi zărește pe stradă. Oprește mașina în timp ce fețele lor se înseninează de bucurie. Când ai venit, americanule? Nu ne dai de veste? îl dojenește Leontina căreia Matei, care n-o mai văzuse de ceva vreme , îi sărută mâna. Faci pe politicosul ca să te iert. După ce se îmbrățișează cu Gelu îi invită să urce în mașină și să hotărască unde să meargă toți că au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de ceai se privesc și se sărută și tot așa până termină ceaiul din cești. Cecilia vrea să ia tava de pe noptieră, să plece, dar Matei o roagă să mai stea lângă el. Ea își pune capul pe pieptul lui dojenindu-l. De ce nu l-ai convins pe directorul tău să te învoiască mai multe zile. Să-i fi spus că ai o logodnică amărâtă, printre străini și că îi este dor de tine. Te sună mereu la telefon și te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Tot e bine și șchioapă, decât oloagă, se mulțumea Natalia plângând. — Nu mai plânge, Nataliță, că totul va fi bine, a îmbrățișat-o vară-sa. — Cum îmi va sta să fiu șchioapă? —Plicticoaso, nu te mai gândi la asta, o dojenea Leontina. Lasă, mamă, că va avea Dumnezeu grijă și de tine, o mângâia Suzana. Ștergându-și lacrimile, Natalia spera tot mai mult să se facă bine. Nu concepea să rămână paralizată. Aurel, oricât de mult o iubește, în asemenea situație
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]