514 matches
-
cutie mică, maronie. Grăsimea infiltrată formase pete pe carton, țări imaginare pe o hartă fantastică a lumii. Lasă prăjiturile alea În pace, hoțoman mic, a strigat cineva. Adam s-a Întors spre persoana care Îl acuza de furt, o femeie dolofană cu o aluniță la colțul gurii care o făcea să pară că zâmbește În bătaie de joc. — Dar eu am bani! Doar ce și-a auzit vocea și și-a dat seama că suna a minciună. A băgat mâna În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îngălbenea totul, copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane 282 Împleticindu-se, până când n-a mai fost În stare și a continuat la pas, și l-am auzit pe tati zicând: Nu te uita, nu te uita! A zis asta cu o voce calmă. Nu știu dacă vorbea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de om, gândi Marcu e ca o piatră de moară. Se interesă pe la băieți. Îl văzuse careva cu vreo fată? Da, îl văzuseră mai mulți, vorbea cu una, Viorica, funcționară la telefoane, o fată urâtă plină de coșuri pe față, dolofană, cu ochii puțin sașii, muma pădurii, ce mai, precizaseră băieții. Marcu rămase perplex. Ce-o fi cu omul ăsta, parcă s-ar autoflagela. O fi sectant. Într-o zi îl întrebă franc, fără ocolișuri, voia să-și clarifice ipoteza. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teologic de la Oradea. Talent plastic mediocru, Își petrecea vacanțele desenându-și cu răbdare viitorul: parohia, cu biserică și enoriași cu tot, casa, nevasta, copiii și dobitoacele din curte și grajduri, toate luminate de chipul Înțelegător al unui Dumnezeu mic și dolofan, ascuns pe jumătate de un norișor din vată de zahăr, un produs pe care doamna Morar-Koblicska Îl vindea În piața Carolina, ajutată de fiica sa, Marta. Înaltă, sveltă și cu sâni mari, Marta cobora direct din desenele pastorale ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și că energia aproape agresivă de odinioară se transformase cu timpul Într-o senzualitate discretă, mai mult presupusă decât evidentă, câtuși de puțin ostentativă, provocatoare. Acest lucru Însă nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție În traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și În relații excelente cu Poliția, care mișunau În Piața Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mea. Cristoase, ce suflet ușor avea fata izogamă ca o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta rimează cu Antipa. Ei, și mie îmi spune vecina de la șapte, care și-a îngropat doi bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și căprui ai copilului păreau interesați de mersul șirului de furnici, de zborul buburuzelor pestrițe și de toate gâzele ce alergau printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale copilului, nădușindu-l, iar când razele ca niște sulițe luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care făceau o vădită notă discordantă cu bleumarenul costumașului de marinar era tot ce se găsise mai Închis la culoare printre hăinuțele sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ținându-se de nasul gros și plin de coșuri, Își cufunda capul În apă, iar cu cealaltă mână, căuta prin locuri tainicenumai de ea și de Mamaia știute ’aci și scotea, cuprinsă de o continuuă frică, unul după altul, raci dolofani si fioroși, aruncându-i În ciobac, cât mai departe de Va, spunându-i acestuia: Să-i lași În pace, copchil, că te papă, ai auzit! Dar, cine a mai văzut babă frumoasă și copii cuminți! Vai, Vai, câti ‘aci! Mu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea, strângându-l din ce În ce mai tare. Atunci, copilul scotea un țipăt disperat, plângând și Înspăimântându-se gradual, pe măsură ce apărea puțin sânge și disperat se apleca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Pune mâna la ochi și să nu te uiți că-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu pește, urmărea cu mare atenție exemplarele deosebite, În Încercările lor disperate de a ajunge lângă familiile lor În, pe nedrept numita liniște a bălții, se mișcau rapid, convingându-se, rând-pe-rând de imposibilitatea aceasta. Copilul bondoc, cu mâini și picioare dolofane, cu capul Încă de pe atunci mai mare decât al copiilor de seama lui, acoperit cu păr bogat, țepos și Încâlcit, mereu transpirat de căldură, emoție și efort, cu ochii mari și căprui a căror privire era atrasă, cu precădere, de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acela de fier, foarte lung, foarte mare și se Întreba: Cine-l trage pe șarpele ăsta mare cât drumu’ de la Fântâna moșneagului?! N-am văzut nici cai nici boi! Apoi, luminat de o mare descoperire, se lovi cu palma sa dolofană peste frunte și rosti În sinea sa, Încercând să-l imite cât mai bine pe Ionel când după căutări care-l nădușeau găsea cele mai bune soluții pentru minunile sale: Ptiu! Că tont mai sunt! Unde-ai văzut tu copchile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
știe însă să-și regleze tonul și adoptă în monografiile lui stilul solemn extatic al unui hagiograf. Făcând, de exemplu, biografia lui Arthur Porumboiu, el începe prin a sacraliza momentul nașterii poetului, în fraze de un irezistibil comic involuntar: „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că el este sfântul Bartolomeu cel fără de pulă? Te omor, mizerabilo! Te omor, îl omor pe el, te omor pe tine, omor copii și gata cu viața asta de căcat! Dumnezeii mamei ei de viață! Dora era o vâlceancă roșcată, dolofană, vânjoasă, obeză, gușată; se rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună cu obraz roșcat și dolofan luneca pe bolta senină... ― Îți mai aduci aminte, scumpule, de nopțile de sfârșit de vară, cu lună plină, sau de cele cu ploaie de stele petrecute de noi la Pomârla? ― Și când, Într-o seară, una din stele și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lunii Își Întinsese lințoliul argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este. S-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
De la porți și de prin dosul gardurilor, o mulțime de ochi de vărășteni iscoditori le urmărea fiecare mișcare. Vecinii aveau și ce vedea: Mariana, dichisită ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câte erau ale ei și pe care, justificat, nu dorea să le împartă cu nimeni, ca orice femeie cu bună chibzuială, firește. Numai că acele presupuneri au devenit aproape realități de netăgăduit din momentul în care iepurii Rozei, vreo doisprezece dolofani, au distrus toată varza din grădina Morărenilor. Asta chiar că a pus capac la toate!.. În prag de toamnă, oamenii au rămas fără varză pentru butoi!.. S-ar fi mulțumit bădia Gheorghe și cu o despăgubire în natură, cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
după ea. Se ascundea și-l striga ca s-o caute. Din când în când îl spăla folosind șamponul de baie al mamei, ceea ce Silviei nu-i prea convenea. Îngrijit bine creștea din zi în zi. Se făcuse frumos și dolofan. Nu-l mai puteau striga „cuțu, cuțu” ca până acum. Ce nume să-i punem, mamă? o întrebă pe Silvia într-o zi. —Lupu, că tot e câine lup. Nu-mi place. Sună a avertizare. Parcă ai spune: vine lupu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bum-bum, încăperea este atât de mică, încât ajunge imediat la perete aici, pe jos, și ridicate pe pereți, noi avem covoare groase, în care piciorul ți se pierde, pe care așezăm multe perne și așa, țesând în aer cu mâna dolofană, cu aur pe deget și cu aur la încheietură, covorul persan, mângâietor, pernele umflate și moi, Rezvan se lasă victorios pe perete, sprijinindu-și spatele masiv de lemnul subțire, vibrând viu, gata să cadă sub atâta greutate, întinzându-și picioarele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
castane." (pp. 100-101). Odată cu zgomotele marelui oraș, în interioarele sărăcăcioase ale cărții intră elementele atmosferice, tulburând puțin registrul realist: "Un nor din cei transparenți, de departe, veni cu bobârnace spre ea. Și-o însoți până la garsonieră" (p. 115). "Un nor dolofan de departe trăsese zăvorul, intrase. Avea să iasă spre unsprezece, când Eman descuiase ușa ușor." (p. 137). "Vreme de trei zile, nori întunecați se buluciră în cameră. Sabina nu reuși să-i alunge, așa cum nu putu să vorbească. Dezolarea erupsese
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
Constantin Țoiu P. cu figura lui pură, veșnic somnoroasă, de înger iudaic suferind de conjuctivită. Un înger dolofan, cu ochelari, dând din cap mereu, aprobând ceva, sau negând, nu se știe ce... * Cele patru țigănci transilvănene copile de 13-14 ani, îmbrăcate strident, dar frumos colorate, având șolduri mari, cizme de piele de bou și mergând nerușinat crăcănate, râzând
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator." Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): "...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]