212 matches
-
evoluate, dacă e să-l credem pe Darwin. Hai să spunem doar atât: că omul este un animal domesticit, înzestrat cu niște elemente ce țin de sălbăticie... — Și ce fel de animal sunteți dumneavoastră, domnule Wilt? întrebă dr. Pittman. Unul domesticit sau unul sălbatic? — Iar am ajuns aici! Aceleași categorii duale încântător de simple, care par să obsedeze gândirea modernă. Totul sau deloc, taică John Locke - cum spunea javra aia de Sally Pringsheim. Nu, nu sunt complet domesticit. întrebați-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Verdele intens-umed al pajiștii. Păunul, cu coada desfăcută, sărbătorește, se grăbește, solemn și caraghios, spre paznicul Înconjurat de rațele sălbatice care se Înghesuie, măcănind, În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să se ducă la paznicul care așteaptă lângă platoul cu grăunțe, trecându-și greutatea de pe un picior pe altul. Stă pe loc și-l privește Încântată cum se Îndreaptă spre locul bine știut, legănându-se greoi, ca o găină prea domesticită. — Nu Înțeleg de ce a putut să te enerveze! Ai făcut din bietul porumbel, inofensiv, metafora nemulțumirilor față de cei din țara ta? — Ți-am mai spus că aceea nu este țara mea. Și nu sunt enervat, deși recunosc că acest porumbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz, sunt În fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
obosite de irosirea științei sale de milenii, a experienței sale, a know how-ului său, a corurilor sale de bocitoare, În organizarea de funeralii pentru câini, pisici și canari, din când În când un papagal, o broască țestoasă catatonică, o veveriță domesticită, un gușter de companie pe care stăpânul obișnuia să-l poarte pe umăr. Niciodată n-am căzut atât de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini, putându-se spune chiar, riscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
treizeci și șapte de asiatici”. Barba este un semn caracteristic al asiaticilor, precum și îmbrăcămintea multicoloră. Capul delegației care urmează imediat pe al doilea slujitor egiptean se închină într-un gest de salut de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care intră în conduită boxerului poate lua rareori altă formă, întrucât se admite că agresivitate este înnăscută, hormonul masculin având o accentuată mărire a agresivității, iar răzbunarea nu domolește violența, sacrificiul fiind acela care stinge agresivitate, iar agresivitatea din societate domesticită aparent în instituții, este folosită de stat. Abstracție făcând de cazurile de regresiune naturalistă, sau de degenerare libertină, unul din puținele contexte în care spiritul gregar se evidențiază în sport, în forma sa nudă constă în riturile și serbările orgiastice
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite spectacole cu șoimi și vulturi. Cum se știe, aceste păsări se lasă mai ușor domesticite. Și asta din foarte depărtate timpuri. în Evul Mediu, practica vânătorii era, pentru nobili mai cu seamă, un fel de foarte la modă umplere a timpului liber. Care se găsea din belșug la casele mari. Cu acele prilejuri, ei organizau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
telefon, fără mașină de scris, fără un casetofon bun la care să ascult muzică de câte ori am chef. Sunt o mulțime de "nimicuri" moderne, datorate progresului material, de care nu m-aș lipsi decât forțat de împrejurări. Idealismul meu e unul "domesticit", corupt de facilitățile tehnice. Chiar dacă n-am deloc spirit practic, mă amuză să văd, aici, că există nenumărate sisteme de a face să curgă apa dintr-un robinet. Dar, în aceeași măsură, mă descumpănește să văd câtă milă sinceră inspiră
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie să se lase domesticit. Altfel, iubirea nu se poate desăvârși. Unul trebuie să-și piardă libertatea și să devină supus. În felul acesta îl constrânge pe celălalt, mai puternic, să se atașeze de supunerea sa. Victoria devine înfrîngere și înfrîngerea devine victorie. În ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mizerabil care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun întrebări, să mă cert în gând cu Laura. În loc să fie alături de mine, ea ținea să mă silească să-mi miros, domesticit, ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-acolo, pe aici". Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. "Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut", mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă. Și pe el îl iubisem, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
roșu și făină pe față. "Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut", mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă. Și pe el îl iubisem, dar... Tata dispăruse însă între timp. Nu mai aveam cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai mare ca al nostru. Erau mai înalți decât noi și mai puternici. Și, fără îndoială, erau și mai inteligenți“, spuse Marco Svabo, de la Institutul de Genetică din Helsinki. „De fapt, este aproape sigur că omul modern este o versiune domesticită a celui de Neanderthal, la fel cum câinele modern este o versiune domesticită a mai puternicului și mai inteligentului lup. Omul modern este o creatură degradată, inferioară. Omul de Neanderthal era superior din punct de vedere intelectual și arăta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Și, fără îndoială, erau și mai inteligenți“, spuse Marco Svabo, de la Institutul de Genetică din Helsinki. „De fapt, este aproape sigur că omul modern este o versiune domesticită a celui de Neanderthal, la fel cum câinele modern este o versiune domesticită a mai puternicului și mai inteligentului lup. Omul modern este o creatură degradată, inferioară. Omul de Neanderthal era superior din punct de vedere intelectual și arăta mai bine. Cu păr blond, pomeți înalți și trăsături puternice, el ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie să se lase domesticit. Altfel, iubirea nu se poate desăvârși. Unul trebuie să-și piardă libertatea și să devină supus. În felul acesta îl constrânge pe celălalt, mai puternic, să se atașeze de supunerea sa. Victoria devine înfrângere și înfrângerea devine victorie. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mizerabil care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun întrebări, să mă cert în gând cu Laura. În loc să fie alături de mine, ea ținea să mă silească să-mi miros, domesticit, ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut”, mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă. Și pe el îl iubisem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut”, mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă. Și pe el îl iubisem, dar... Tata dispăruse însă între timp. Nu mai aveam cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă). Estetizată, domesticită, avangarda devine recuperabilă de către „arhiva culturală” (potrivit formulei teoreticianului de artă german Boris Groys) în momentul cînd încetează a mai fi resimțită ca ofensivă/primejdioasă la adresa establishment-ului. Ulterior, odată cu progresiva „închidere” față de Occident a regimului ceaușist, recuperarea va căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frison bine ținut În frîu. Drumeagurile erau Înțesate de biciclete, În port mirosea a pește prăjit și a atmosferă sentimentală. Lands’en devenise o stațiune balneară ca atîtea altele. Marie suporta cu greu să-și vadă insula În mod trivial domesticită, denaturată, aservită banilor din turism. Dacă ar fi luat cineva În considerare vesela banalitate Înconjurătoare, s-ar fi putut crede că evenimentele oribile ale acelor ultime săptămîni nu existaseră decît Într-un coșmar. Cele ale Mariei dispăruseră, definitiv dizolvate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile de pădure - poate În contrast cu dimensiunile reduse ale vegetației urbane domesticite. Când se lasă seara, ciorile umplu văzduhul cu stridențe ca de ferăstraie pe acoperiș. Presupun că boala mea o fi servit vreunui scop biologic, dar pe mine nu mă interesa. În zilele acelea eram surd În orice teorie - pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îndesite ale turnătorilor și ale gurilor cască, împînzind nu numai ulicioarele dimprejur, ci și întregul labirint al stradelelor, încolăcindu-se, blocîndu-se, tăindu-și răsuflarea și, abia într-un târziu, deschizându- se într-un mănunchi către limanul calm, dar încă incomplet domesticit al Parcului Tineretului. Doru Sinistratul dormi neîntors toată seara de vineri, noaptea de vineri către sâmbătă și întreaga zi și noapte de sâmbătă, de 23 aprilie 1988, dintr-o bornă în alta. Păturile mîțoase ce-i fură răsturnate, în noaptea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lunca este, În lumea materiei, ceea ce este cabinetul În existența frigurosului, comodului Alecsandri: un spațiu privilegiat. Satisface sentimentul de plenitudine pe care poetul Îl reclamă mereu cînd se află În mijlocul naturii. O plenitudine a liniștii și siguranței. Lunca reprezintă natura domesticită, simpatică: un veritabil tranchilizant pentru spirit. Ea ne Învață limba coexistenței pașnice În universul material: „Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană, Iar În leagăn de matasă gangurul misterios
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mijlocită deasupra ta, deci nu cu insatisfacția că altul se află acolo, ci cu bucuria că, laolaltă cu el, poți ajunge și tu. Când această cultură a geniului există, deci când geniul trăiește nu martirizând, ci jubilând, asemenea unui zeu domesticit, contemporanii lui cunosc o pașnică depășire de sine. Ce poate fi atunci, în acest sens exact, mai "înălțător" decât prezența în cortegiul condus de Empedocle sau la cina aceea imaginată de Mann în Lotte la Weimar, când Goethe povestește despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]