450 matches
-
de uimitor de roșii. TATĂL LUI MARIEDL (către fratele lui Mariedl): Că iar a fost pe aici porcul ăla de șmecheraș. Că ăsta ne suge mereu sucul de roșii din atelierul vieții pân' ce-l topește. Că fiul este un domnișor cu gusturaș finuț și amestecă sucul de roșii cu șnaps și sare și piper. FRATELE LUI MARIEDL: Scutește-mă cu atenția ta cu tot. Totul nu-i decât ispășirea pedepsei supreme la toate fărădelegile, care cu mult înainte de inventarea tribunalelor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în raport cu părerile susținute în prefața gramaticii lui de la 1828. Bolliac publică aici versuri, începând cu O patimă, apoi balada Maria din Bezdat și alte poezii erotice. O scriere în proză cu caracter satiric, Cele dintâi ceasuri de petrecere ale unui domnișor, îi aparține lui S. C. Boerescu. Un A. D. comentează situația creată de inundarea Bucureștilor, periodic, prin revărsările Dâmboviței. Din Byron, sub titlul Bonivard la Șilon, traduce M. C. (Constantin Moroiu), iar A. Poenaru colaborează cu tălmăcirea unei serii de povestiri despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288637_a_289966]
-
o parte mă bucură foarte cele ce-mi spui și inima îmi dă ghes să te cred; pe de altă parte însă, am auzit și eu pe la noi că pe boieri să nu-i crezi niciodată pe cuvânt, că dumneavoastră, domnișorii de la oraș, vă pricepeți grozav să suciți capul fetelor. DON JUAN: Eu nu sunt dintre aceia. SGANAREL (aparte): El nu e, feritu-l-a Sfântul. CHARLOTTE: Și d-aia, vezi dumneata, domnule, nu e nici o bucurie să te lași trasă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
avut șansa supraviețuirii prin poziția adoptată față de cei care se distingeau prin inteligență și puterea minții, cărora li s-a acordat toată considerația, ținându-i la loc de cinste, mentalitate care s-a păstrat și astăzi. Să ne amintim de „domnișorii” din Ardeal, fii de ță rani, care răzbăteau la școli înalte și, prin învățătură, dețineau funcții administrative sau culturale. Poziția comunității românești față de cei dotați, mintoși („măi țestosule”!), care se ridică peste media de gândire, este în totală opoziție cu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
sociativ exprimă: • asocierea (neasocierea) la subiect în desfășurarea activă a acțiunii verbale: „Am deplâns împreună cu bravul meu amic amăgirea vieții lui întregi.” (I.L. Caragiale, III, 203), A pregătit concertul fără ea. • asocierea (neasocierea) la complementul direct: „ -Da’te mătură Tazlău, domnișorule, ca pe-o așchie, cu cal cu tot, răspunse moșneagul...” (C. Hogaș, 274), L-a întâlnit fără ea la concert. Când planul semantic al verbului regent (prin conținutul său lexical sau prin situarea lui la diateza reciprocă) implică desfășurarea acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ion vine în casa familiei Herdelea și astfel luăm parte la frământările familiei, suntem martorii acțiunilor diplomatice ale dăscăliței spre a- și mărita fetele, asistăm la lupta surdă dintre învățător și popa Belciug “Pămătuful”, cunoaștem visurile de tinerețe și amorurile “domnișorului” Titu. Ion a adus în literatura noastră o temă deosebit de nouă și interesantă. Pentru întâia oară “antagonismele de clasă din lumea satului erau împinse cu îndrăzneală în primul plan. Romanul lui Rebreanu arată satul despărțit, țărănimea diferențiată. De altfel,întregul
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
pe Tică Voicescu. Toți erau și foarte buni la disciplinele de curs. Am simțit obligația de conștiință să nu mă las mai prejos; sacrificând plăcerile extrașcolare - abia mă scoteau oamenii de serviciu la 12 noaptea din biblioteca școlii: „No, hai domnișorule, că te bolânzești de cap și-a plânge mumă-ta după așa nărod” - am reușit să devin bursier. Clasa a cincea am absolvit-o cu note bune; profesorii, Emil Palade (director și profesor de pedagogie), preot Ion Marinescu (profesor de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucătării, unde aveam hrană îndestulătoare. Celor rămași în închisoare li se aduceau fructe și zarzavaturi, lapte, pâine, căci, înstăriți sau mai puțin avuți, dar în general gospodari, țăranii erau binevoitori și darnici. La câmp tăiau viței, berbeci sau păsări: No, domnișorilor - deși eram robi, deținuți, știau cine suntem și ne respectau - luați, mâncați și duceți și la fârtați că și așa om rămâne fără de ele dacă or veni sălbaticii ăștia peste noi! Până la 15 Noiembrie ne-am bucurat de un regim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și dânsul a avut de înfruntat furia fiarei apocaliptice. Utilajul a funcționat perfect toată vara; târziu în toamnă l-au demontat, începând de la locul unde sfârșiseră asamblarea pieselor. De unde știți sau cine v-a învățat să-l faceți? D-apoi, domnișorule, mi-a răspuns Trif Milinton zâmbind, nu-i mare treaba aiasta..., că dacă ai văzut undeva, lucrul chiar te învață să-l faci. N-am mai putut zice nimic, dar am înscris în sufletul meu o învățătură: că Dumnezeu i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
formație, cu cântec. Pe când ieșeam din sat după noi se ținea un bătrânel care ne-a făcut semn să oprim. Ce s-a întâmplat, bade?, l-am întrebat văzându-l cum gâfâie. D-apoi, că nu s-a întâmplat nimic, domnișorilor, da-i musai să vă zic și eu o voroavă... Zi, baciule, voroava! Ce vrei să ne spui? No, place-mi tare fain de dumneavoastră. Că tineri sunteți, frumoși sunteți, fain cântați, fain ați vorovit, gânduri bune aveți, da’ ..., numai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ieșind de pe o uliță, un gospodar care, cu sania plină de saci, trasă de doi bouleni, se ducea la moară. Mai toți oamenii din regiune ne cunoșteau pe cei de la castel. Privind mirat la mine și la lemne zise: No, domnișorule, d-apoi ai plecat cu lemne la pădure? Chiar așa, bade, i-am răspuns și eu zâmbind. Leagă săniuța de a mea și sui lângă mine să mai vorovim până ți-o fi voia. La un moment dat zise: No
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cap, chiar la pădure te duci cu lemne? Da, bade! Uite, am furat un lemn din gardul pădurarului și în loc să-mi cer iertare, am fost obraznic și-am înfruntat-o pe soția lui. Și i-am povestit toată isprava mea. Domnișorule... D-apăi, cade pădurea pe el și dumneata îi duci în loc de unul patru? Atunci i-am povestit întâmplarea cu Zaheu vameșul: „Doamne, de am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Omul s-a uitat lung la mine. Trebuind să intre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și, ca semn al iertării, să-mi dea voie să-i sărut mâna și să primească lemnele împătrit. Femeia era așa de surprinsă și de încurcată că a început să plângă: No, da’ vezi, că aproape nu-mi aduc aminte, domnișorule. Că eu..., ca o ticăloasă, nu puteam să tac? Că doară am văzut că de nevoie ai luat lemnul. Cade pădurea pe noi. De lemne avem noi lipsă? Da’ amu intră în casă să te încălzești o țâră, până mulg
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noi doi mai tineri gemenii cumințeniei, copiii cresc așa, tare-s proastă! fata de dincolo de noi, fantomă stîlpul de susținere, din cozorocul de metal scurge apăsarea pe loc, acceleratul Timișoara Iași golește gara, în sens invers vagoanele-cisternă, biciclete, repetiții de domnișori fără somn în vacanță, cei ai locului dorm ori au alte traiectorii, precise, răcoarea nopții, îți urlă copilul în brațe, bluza neagră nu are mîneci, nici guler, foaie de ceapă! vreau să o ajut, că merge în partea mé și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am semnat cel mai des ! — O, Doamne, dar publicul trebuie să vă iubească ! Ovrei, neovrei, Sachi Disperatu’ e de senzație, glumește și Cristi. — Ei, mon cher
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
iubească ! Ovrei, neovrei, Sachi Disperatu’ e de senzație, glumește și Cristi. — Ei, mon cher, râzi tu, râzi, dar dumnea-mea chiar a semnat așa. Cristi se întoarce spre Mihail, iar acesta îi confirmă. Nu, serios ? Sachi ? Disperat după amor și romanțe, domnișorule Cristian. Dar ! Dar ! Am publicat și ca Ivan Turbincă sau Ion Palavră până să ajung la acest Ion Pribeagu, de asta ce spui ? Mamutu’ comandă al treilea rând de whisky-uri, printre hohote de râs. E drept, evreii nu fuseseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lor dacă erai ovreu sau țigan. Dar de ce nu te iei, domnule, în serios ? — Amice, ar trebui să-i citești câteva capodopere, i-o taie repede Mihail lui Cristi. Să vezi acolo seriozități ! — Păi ? Unde ai văzut matale umorist serios, domnișorule Cristian ? Apoi ăia nu-s umoriști, sunt făcături. Și hazul lor e bun de aruncat după lături. Cum adică să fii doar pe hârtie hăzos, iar în rest să stai înțepat, de parc-ai avea înfipt în cur un os
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
le semnase pe de-a-ntregul pentru Cărăbușul lui Constantin Tănase, mai aruncase, rar, ce-i drept, prin tot felul de reviste versuri, cronici rimate sau articole amuzante. Dar să lăsăm poezia, am înțeles de la Mihail că ești un mare trubadur, domnișorule Cristian. — Cristi are o voce de înger și alta nu, se bagă Mamutu’ după ce dă pe gât băutura și face semn de data aceasta pentru o sticlă de vin. — Păi, și unde ai cântat până acum, unde te găsim să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
câteva zeci de metri, observă că nu mai era nimeni în spatele lor. Se opresc să-și tragă sufletul, iar poetul, care nu mai era în puterile tinereții, se prăbușește de tot, în mijlocul trotuarului. — Ești bine, Sachi ? — Un fleac de julitură, domnișorule Cristian, îi răspunde, printre gâfâieli, în timp ce-și șterge sângele de pe bărbie. Am crezut că nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata, gata. Să nu ne văităm, domnilor, pentru puțin antrenament ! — Ce antrenament, Sachi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata, gata. Să nu ne văităm, domnilor, pentru puțin antrenament ! — Ce antrenament, Sachi, că dacă te prindea jupânul, felii cred că te făcea. — Ei, știi ce înseamnă asta, nu, domnișorule Cristian ? — Uimește-ne ! — Înseamnă că a fost un poem chiar bun ! Nu că merită să atingi fundul Dâmboviței pentru un poem, feliat ca pas- trama, dar păcat de minunăția de sticlă de vin... și Pribeagu se ridică, scuipând puțin sânge
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
putea zări și spatele drept, dezgolit, pe care dungile omo- plaților cădeau ca niște schițe de Picasso. Și un parfum puternic de flori crude de primăvară venea dinspre ea, ema- nat din mișcările provocatoare ale șoldurilor. — Spune-i tu ceva, domnișorule Cristian, a sărit Pribeagu. — Io ? Ce să-i spun, Sachi ? Spune-i tu. — Eu arăt ca o iapă deshidratată, ești nebun ? — Păi, și ce să-i spun ? ! — Gata, știu, știu ! Mamutule, fugi tu repede la colț și fă rost de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nici Cristi, nici Pribeagu nu se pot urni din loc, para- lizați încă de frumusețea domnișoarei. — Nu, serios, ați înnebunit ? Stăm aici pentru o damă de companie ? — Ei, vezi tu, Mamutule, nu toți pot înțelege prin ce trecem eu și domnișorul Cristian acum. Unii, ca să știi, sunt făcuți pentru amor. De la mama lor. — Da, or fi, nu mă pricep eu prea mult la amor, mai ales la cel pentru care trebuie să cotizezi. — Eee, nu fi rău, amice, viața e grea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
să plecăm de-aici, până nu vin codoșii să se ia de noi ! Ia-o tu-nainte, că venim și noi, după care Pribeagu îi dă un cot lui Cristi. — Nu ți-a ajuns deci, cumetre ? — Ei, spune și tu, domnișorule Cristian, în ce fel de haită ne-am nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște bani cu tânăra frumoasă, se fac dispăruți în noapte. — Hai, hai, acum e momentul, domnișorule Cristian ! Du-te la ea. Nu pot... O trăsură se apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]