6,873 matches
-
la serenade pe sub ferestrele fetelor și a nevestelor frumoase. Pînă-n ziuă vuiau mahalalele de cîntece, de gîlcevi, de bătăi și de lătrări de cîini". Infidelitățile declanșau gelozii, orgoliile masculine se inflamau și adesea intrau în acțiune pumnalele sau pistoalele: "Anarhia domnea în toate și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă". Cei vinovați erau pedepsiți "din poruncă domnească" cu "o falangă" (biciurea la talpă cu nuiele) și, în caz de omor, cu "surghiun la mănăstire". De multe
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
zvâcnea. Simți că i se face rău. "Leșin", murmură ea. Căzu de-a curmezișul patului, trează, dar parcă visa. Miriam-Lieba se trezi speriată din vis. "El îngheață afară", își spuse dânsa. Avea impresia că a dormit ceasuri întregi. în casă domnea liniștea nopții. își simțea trupul înțepenit. Se îndreptă șchiopștând spre dulap și-și scoase din el o rochie de lână și jacheta ei de blană. "Și cizmele, își spuse ea, lepădându-și pantofii de casă. Să-mi iau și șalul
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
după o viață de “socialist voluptuos”, Rémy (jucat cu un umor suculent de Rémy Girard, unul dintre cei mai iubiți actori canadieni) e convins că intrăm într-o epocă barbară... Iată ce scrie regizorul pe marginea subiectului: “Imperiul american, care domnește acum asupra lumii, va avea de respins, fără încetare, atacurile barbare, care vor fi constante. 11 septembrie 2001 a fost primul dintre aceste atacuri, care a reușit să atingă inima imperiului. Vor urma desigur și altele. (...) Văzut de la Washington, să
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
a crescut în București, bunicii mei au trăit și ei acolo și multe din întîmplările, anecdotele care apar și în roman mi le povestise mama, pe cînd eram copil. Desigur mi-a spus multe și despre București, despre atmosfera care domnea în primul sfert al veacului al XX-lea acolo, despre Calea Victoriei, despre Promenada care a existat... În spatele descrierilor din roman se ascund și multe studii; am consultat numeroase documente fotografice, am recurs însă și la alte izvoare de informație. Personajele
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
dl. Mîrșanu, cel care avea să devină împăratul Traianus Decius ar fi purtat, înainte de domnie, numele Decius Caius Messius Quintus Traianus (p. 171, nota 33); or, el s-a numit Gaius Messius Quintus Decius, abia după septembrie 249, când deja domnea, însușindu-și cognomen-ul Traianus. Îngrijitorul lasă să se înțeleagă că împăratul Constantius I s-ar fi numit, în realitate, Constantius Chlorus (p. 177, 186); or, acest apelativ a apărut abia în secolul al VI-lea. Despre Maximianus Herculius aflăm
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ai naturii înzestrați cu mănuși de plastic, strâng de sub molizi, tufani și curpeni grămăjoarele de resturi - pentru sezonul ce urmează. Dacă asta ar fi totul, cel puțin în câte o limpede dimineață și până spre seară, o admirabilă curățenie pretutindeni domnind și occidental parfumată ne-ar încuraja să ne și urcăm în tren - Doamne ferește! - spre capul Finister, căpșunari, bucătari, meșteri mari. Călătorind înăuntru, cum spuneau bunii noștri. Și făr^ de țidule. Numai că foruri de pe acolo ne pretind imperios să facem
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
in anno Domini! Văd! Pe țărmul dumnezeirii Hristos mă-ntinerește, slava Sa, Pomul Vieții slujind. Lumina Lumii ești, Doamne, cum merele-n pom, cunoaștere mută, celestă robie de tine, de tine, naștere și nemurire avută! În bușteanul aprins În cămin domnește o stare a inimii, crudă poveste! Malurile din mine nu se mai unesc, fericit sunt de nașterea ta! În roșu și verde, trei zile vom arde Împreună În vatră! Din iubirea fără sfârșit ți-am Împletit cunună de brad și
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
cojocul propriu nu acceptă. Intoleranța lor la critică e una cam ca a criticului de profesie: să nu-l înțepi cumva, că ești foutu... Bineînțeles că umoristul ar trebui, la rându-i, să accepte replicile celuilalt, ca floretiștii. Ciudat, dar domnii autori incontinenți de epigrame, uzând, adesea, de dubletul (rimic) rimă-crimă, scrima o lasă de o parte, ca și cum n-ar prea vrea să fie, și ei, scrimeri ca Cyrano: "Prince, demande ŕ Dieu pardon!/ Je quarte du pied, j'escarmouche,/ Je
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
același loc?!... A început să facă rău, după răul nemăsurat care i se făcuse lui când fusese trimis în școala asta nenorocită, unde fusese agățat, confiscat de servicii! Dacă tot i se stricase viața, atunci ce mai conta?! Fie, să domnească împărăția răului! Iar răul e ca bulgărele de zăpadă, crește, devine avalanșă, e de neoprit. E de ajuns să te apropii de rău și să faci rău cât un grăunte, că apoi răul să te copleșească, nu mai scapi de sub
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
ușor accesibile și având oarecum un caracter privat: de exemplu, să câștige un miliard de lei la Bingo". Întregul roman se poate rezuma la o conversie spirituală realizată În decursul a două săptămâni, moment când se conștientizează parțial vidul ce domnește În viața fiecăruia dintre cei ale căror destine se intersectează pe scara blocului băcăuan. Finalul deschis sugerează În mod direct posibilitatea sacralizării unui anumit loc pe o perioadă scurtă de timp, menținerea acestei amprente a divinității fiind mereu variabilă În funcție de
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
intriga. Prin Noapte bună, copii!, romanul lui Radu Pavel Gheo, România se dezintegrează, pentru ca mai apoi să se Întregească Într-un nou „design”, În care flashback-urile și prezentul se Întrepătrund. România apare ca o Țară a nimănui, În care domnește degradarea, corupția, prostituția, șpaga și Țeapa. F lashback-urile personajelor pun În mișcare o umanitate urâtă, hidoasă, lugubră. O Românie colectivizată, sub influența nocivă a comunismului. Însă cartea lui Radu Pavel Gheo nu se axează pe prezentarea consecințelor dictaturii comuniste (aceasta
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
1492. Dominația arabo-musulmană asupra Peninsulei Iberice luase sfârșit, dar seria violențelor și a populațiilor strămutate nu era nici pe departe încheiată. Transferul puterii din mâna conducătorilor arabi în mâna coaliției creștine a dus la o dramatică destabilizare a echilibrului ce domnea între cele trei comunități : musulmană, evreiască și creștină. A început o epocă de persecuții și de marginalizare a arabilor și evreilor, aceștia fiind obligați să aleagă între convertirea la creștinism sau părăsirea Spaniei. Astfel a început exodul arabilor și evreilor
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
să poată uita patimele mici cari-l mișcă, mai puțin înseninătoare decât o picătură în ocean, de cât o clipă în eternitate. Dar nu este astfel. Se vede că aceeași necesitate absolută, care dictează în mecanismul orb al gravitațiutnii cerești, domnește și în inima omului; că ceea ce acolo ni se prezintă ca mișcare, e dincoace voință și acțiune și că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca și acel al lumii mecanice. De aceea vedem că marile evenimente istorice, răsboae
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
în fine, scriitorul îi „urăște” și pe acei străini care, de multe secole, ocupaseră vechea Dacie Superioară, unde fuseseră așezate capitala lui Decebal și apoi a împăraților romani, unde se plămădise sinteza românească și unde „ducele Gelou, un anumit român”, domnise pe la anul 900 peste români și slavi. În fine, Eminescu îi numește „dușmani” și pe „străinii” de la sud și est de Carpați, de la intrarea Dunării în țară și până pe Valea Prutului. Firește, ca să înțelegem toate aceste „uri”, trebuie să vedem
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
de grație și, de ce nu, de sfințenie a unei lumi care l-a regăsit pe Dumnezeu - chiar dacă fără a-l numi întotdeauna? Părea puțin probabil că ar fi putut fi trezită nostalgia cititorului pentru universul pierdut al candorii, acolo unde domnește libertatea absolută a poeziei și care vede în toate gesturile cele mai comune ale vieții tot atâtea miracole. Caracterul totalmente himeric al proiectului nu mă deranja de fel, m-am obișnuit de prea mult timp cu absurdul. M-am împăcat
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
proiect vast rămas, ca atâtea altele, neîncheiat. Fragmente importante din Sarmis au fost utilizate în Scrisoarea a IV-a, iar din Gemenii în Rugăciunea unui dac. Iată pe scurt subiectul celor două poeme. Sarmis este un tânăr rege al geților domnind, evident, la Sarmizegetusa, logodit cu prea frumoasa Tomiris. El este frate geamăn cu Brigbelu. Dacă numele de Sarmis, personaj frecvent întâlnit în literatura română a secolului al XIX-lea, este derivat încă din Renaștere din numele capitalei dacice, numele de
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
prezint poetului, m-a introdus într-un cabinet în care nu se afla nimeni. Va fi fost probabil o antecameră. Am fost poftit să aștept. Pe pereți atârnau diverse tablouri, în jurul unui birou pe care se aflau câteva mici statuete. Domnea o atmosferă rece, ambianța mi se părea rigidă, neprimitoare. Afară ploua cu nădejde, repetat în cursul săptămânii. Mă confruntam cu sfârșitul de toamnă, totul părând să evoce versurile bine cunoscute ale celui ce cântase în strofe melancolice plânsul încenușat al
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
se zbate. Ai fost numai tăcere și rebut. Venirea ta a fost moartă în toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
mea pentru distihuri: „Dintr-o scorb/ Fragu-ți sorb/ Pentru a scri/ proaspăt cri,/ De cernel/ De alt fel/ Și mai pur/ Într-o gur/ Pe largi foi/ Să altoi/ Al tău trup/ Ce se rup/ De-ntrupări,/ Resemnări/ pe sub tomni/ Doamne, domni/ îmi țâșni/ Peste răni/ De fântâni/ Mai subțiri/ Ca doi miri/ Înspre bis/ Ce s-a zis/ A fi seu/ de la deu." Barochismul, chiar concettismul acestor poeme îl plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar, la
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
se mai văd și acum în adânciturile pietrei. Lipsa mea era un lucru "palpabil", de vreme ce literele numelui meu se conturaseră și ele sub genunchii lor. Așa puteam să disting lealitatea, mai ceva ca în haruspicii. Dar lenea mea de a domni, și măcar în lipsă, făcu din mine un paria, fugărit de credința supușilor. Era o poveste frumoasă la care participam cu jocul meu. Îmi dovedisem notorietatea și, exilat de bună voie în teritoriul nimănui, nici n-am bănuit că devenisem
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
ai putea să nu... - Te-aș putea trăda... - Nu ț-ajunge că m-ai salvat o dată?!... Și-apoi,... ești prea inteligent pentru a fi rău. Sau prea rar pentru a fi bun... - Ești domn peste ce ai și ce-ai, domnește asupra ta. Ești un monarh absolut ? - Oh da... Sunt acel monarh care veghează cu atențe tiranică asupra lucrurilor și ființelor sale; pentru ca ele să nu se abată de la formele de expresie care le sunt specifice... Diversitatea lor este grandoarea domniei
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
morții (ca-n podul copilăriei, unde naratorul la persoana întîi avea "impresia că..., la intrarea mea, o stafie se retrăgea mai în umbră, mirată că un copil atît de firav se strecurase, iscoditor și temerar, în acest imperiu în care domnea numai îngerul morții"). Umbra e viața în moarte și moartea în viață. În măsura în care este opusul vieții reale, banale, prozaice, umbra poate avea și o încărcătură poetică, misterioasă, secretă (la un moment dat naratorul observă:"... umbrele au fost totuși oameni, au
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
și dușmanii tăi se vor împietri la vederea soarelui tău de lumină: atunci nu va mai fi nici un rob, nici nație roabă, nici un stăpân pe altul, ci domnia Dreptății și Frăției! Aceste cuvinte ce-am dat deviză nației mele vor domni lumea, atunci, așteptarea, visarea vieții mele se vor împlini, atunci toți românii vor fi una și liberi și frați! Vai! Nu voi mai avea noroc a vedea această zi, deși eu asemenea am muncit și am pătimit pentru dreptate și
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
-i fu greu să înțeleagă ce voiam să spun; când văzu că treaba e serioasă, își schimbă îndată comportamentul, și în cinci minute mă aflam, cu tot bagajul, într-o elegantă droșcă, pe drum spre hotelul meu. O beznă deasă domnea pretutindeni în jurul gării, iar aceasta, adăugându-se la cele care tocmai întâmplate 1), m-a făcut să-i dau, în sinea mea, dreptate domnului din Germania cu care călătorisem de dimineață: Bucureștii erau, cu siguranță, un oraș unde civilizația nu
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
trădare, căci românii din Transilvania răpiți împreună cu teritoriul lor de către Imperiu visau de secole să se alipească celor din principate. Carol era neamț din neamul Hohenzollern. Dar de buna lui credință nu se îndoia nimeni. Chiar dacă nu-și uitase originea, domnea de peste patruzeci de ani. Îi biruise pe turci. Condițiile geografice ca și nenumăratele pronosticuri în legătură cu deznodămîntul măcelului, indicau propunerea lui drept cea mai înțeleaptă. Vocea teribilă plină de autoritate a bătrînului Petre Carp, îl susținu și ea pînă la capăt
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]