169 matches
-
aceea a schismei donatiste: faptul că i-a pus capăt după cincisprezece ani de lupte foarte dure constituie cu siguranță o realizare grandioasă, chiar dacă, judecând superficial, unii critică uneori comportamentul lui Augustin. Despre originea schismei am vorbit deja mai sus. Donatiștii au constituit imediat, încă de la începutul separării de Roma, o majoritate creștină în Africa, iar bisericile catolice erau adesea și în multe locuri amenințate de violențele adversarilor, cu toate că un anumit modus vivendi se instaurase ici și colo, în epoca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epoca lui Augustin. Având o strânsă legătură de prietenie cu Aureliu, episcopul Cartaginei, pe care l-a determinat să citească opera lui Octatus din Milevi, Augustin a acționat încă de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opera lui Octatus din Milevi, Augustin a acționat încă de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub forma unui cântec, cu toate tehnicile necesare învățării pe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub forma unui cântec, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, aceasta trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era știutor de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
J. Fraipont); 41, 1961 (C. Lambot); pentru celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum...: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fundația Valla, Mondadori, Milano 19892). 10. Lupta contra donatiștilor Între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor nu mai are doar un caracter doctrinar, ci capătă, în același timp, și un caracter juridic și politic, determinându-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să le fie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum...: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fundația Valla, Mondadori, Milano 19892). 10. Lupta contra donatiștilor Între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor nu mai are doar un caracter doctrinar, ci capătă, în același timp, și un caracter juridic și politic, determinându-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să le fie aplicate donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
400 și 411, lupta împotriva donatiștilor nu mai are doar un caracter doctrinar, ci capătă, în același timp, și un caracter juridic și politic, determinându-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să le fie aplicate donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență exclusiv civilă, ale coercitio, adică să fie obligați prin măsuri polițienești să profeseze credința catolică. În această situație grea, Augustin se apropie tot mai mult de episcopul Cartaginei, Aureliu, cu care era prieten de mult
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
situație grea, Augustin se apropie tot mai mult de episcopul Cartaginei, Aureliu, cu care era prieten de mult, o persoană energică, un bun conducător, care îl va susține și în bătăliile următoare. Augustin nu se sustrage de la discuțiile publice cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroasele scrisori ale sale; procedând astfel, îi reînsuflețește pe catolici care erau în minoritate, obținând o răsturnare a situației. În urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în bătăliile următoare. Augustin nu se sustrage de la discuțiile publice cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroasele scrisori ale sale; procedând astfel, îi reînsuflețește pe catolici care erau în minoritate, obținând o răsturnare a situației. În urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
minoritate, obținând o răsturnare a situației. În urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând ortodoxia, aderau la schismă. Într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proste dintotdeauna, degeneraseră în violență fățișă despre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând ortodoxia, aderau la schismă. Într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proste dintotdeauna, degeneraseră în violență fățișă despre care, desigur, noi suntem informați numai prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Agustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar câteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți din tratatul Contra epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani), donatistul care contestase regulile exegetice ale lui Tyconius (cf. p. ???); dintre cărți, a doua prezenta un interes particular pentru Augustin pentru că acolo el susținea faptul că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar asta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prezenta un interes particular pentru Augustin pentru că acolo el susținea faptul că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar asta nu însemna că ei ar constitui două realități separate. Astfel erau combătuți chiar donatiștii, care susțineau că ar putea să existe o „Biserică de Sfinți”, a lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una din cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în care examinează
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care examinează din nou funcția și gradul diferitelor taine și ale celor care le oficiază și unde afirmă iarăși că numai la sfârșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, contra donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), în care discută din nou chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărți Despre botez, contra donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), în care discută din nou chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus / Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin propune din nou exegeza în sens ortodox catolic a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Mai există apoi și altele, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea pozițiilor donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pozițiilor donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian autoritatea Apostolului Petru sau pe cea a Bibliei și subliniază cât de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sunt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă și nimeni nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aparține primei categorii. În opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei pentru că o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este în realitate falsă pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sunt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin practicarea adevăratei credințe se poate obține calitatea de martir (o afirmație pe care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imperiale, este contracarată de Augustin care spune că acestea nu-i condamnă la moarte pe eretici și nu obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se puteau plânge de violență donatiștii care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se puteau plânge de violență donatiștii care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă până la capăt cu succes, dar victoria
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]