169 matches
-
a trimite la împăratul Honorius delegați care să-i ceară să aplice donatiștilor legile lui Theodosius I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic deoarece i-a considerat pe schismatici (deși creștini, cum erau donatiștii) niște eretici: donatiștii au fost considerați astfel pentru că acordau un nou botez celor care, abandonînd ortodoxia, aderau la schismă. într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proaste dintotdeauna, degeneraseră într-o violență fățișă despre care, desigur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
posesia schismaticilor. Augustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar cîteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți împotriva epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani), donatistul care contestase regulile exegetice ale lui Tyconius (cf. vol. II, t. 1, pp. 270-271); dintre cărți, a doua prezenta un interes particular pentru Augustin, deoarece acolo el susținea că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezenta un interes particular pentru Augustin, deoarece acolo el susținea că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar aceasta nu însemna că ei ar fi constituit două realități separate. Astfel erau combătuți chiar donatiștii, care susțineau că ar putea să existe o „Biserică a Sfinților”, a lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una dintre cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în care examinează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împotriva schismaticilor, în care examinează din nou rolul diferitelor taine și al celor care le oficiază și afirmă iarăși că numai la sfîrșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, împotriva donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), unde reia chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și adversarii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
menționăm: cele șapte cărți Despre botez, împotriva donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), unde reia chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și adversarii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Despre unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutație (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care Petilianus, episcopul donatist din Cirta, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adversarii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Despre unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutație (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care Petilianus, episcopul donatist din Cirta, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus, Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin repropune exegeza în sens ortodox a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Există și alte scrieri, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Optatus din Mileve, cum erau actele conciliilor africane, în ultimele Augustin și-a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Optatus din Mileve, cum erau actele conciliilor africane, în ultimele Augustin și-a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii disidenți. Un motiv mai complex îl reprezenta modul cum schismaticii se revendicau de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii disidenți. Un motiv mai complex îl reprezenta modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. 405-406); Augustin nu ezită să opună autorității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. 405-406); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian pe cea a Apostolului Petru sau a Bibliei și subliniază cît de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sînt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă, și nimeni nu-și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparține primei categorii. în opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi, care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei, fiindcă o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este falsă, pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sînt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin mărturisirea adevăratei credințe se poate obține calitatea de martir (o afirmație pe care o făcuse deja Ciprian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în urma aplicării legilor imperiale, Augustin răspunde că acestea nu-i condamnă la moarte pe eretici și nu-l obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atît mai puțin se puteau plînge de violență donatiștii, care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atît mai puțin se puteau plînge de violență donatiștii, care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă pînă la capăt cu succes, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă pînă la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, pentru a întîmpina apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (Psalmus contra partem Donati, Contra epistulam Parmeniani, De baptismo: M. Petschenig); 52, 1908 (Contra litteras
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1964 (De baptismo: G. Finaert, G. Bavaud); 30, 1967 (Contra epistulas Petiliani: G. Finaert, B. Quinot); 31, 1968 (Contra Cresconium, De unico baptismo: G. Finaert, A.C. de Veer); 32, 1965 (Breviculus și alte opere antidonatiste: E. Lamiranda, G. Finaert). Schisma donatistă ia sfîrșit o dată cu conciliul de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: Heraclian, guvernatorul Africii, acceptînd o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: Heraclian, guvernatorul Africii, acceptînd o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus să-i convoace pe episcopii donatiști la o conferință care urma să se țină la Cartagina peste patru luni și unde urma să se ajungă la respingerea minciunii eretice; dacă aceștia nu s-ar fi prezentat, ar fi fost condamnați în contumacie și declarați vinovați. Nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
discuții, tentative de obstrucționare și tertipuri; sigur, Marcellinus avusese încă de la început intenția de a da o astfel de sentință. Cîteva luni mai tîrziu, la începutul anului 412, împăratul Honorius a dat o nouă lege prin care îi pedepsea pe donatiști prin amenzi, confiscări de bunuri și exilări. Deși aprobă astfel de măsuri de coerciție, Augustin recomandă aplicarea unor pedepse moderate și evitarea condamnărilor la moarte. Actele Conciliului de la Cartagina se pot citi în SChr 194-195, 1972; 224, 1975; 373, 1991
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii către patria cerească, și nu către cea pămîntească; violențelor barbarilor, care tulburau sufletele, el le contrapunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra efemeritatea bunurilor din această lume: sînt motivele prezente în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sînt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a literaților din Antichitatea tîrzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, deoarece enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. în această operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă o dată cu De Trinitate, care este redactată în acea perioadă și se suprapune cu scrierea primelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din 411. Așadar, Augustin a fost nevoit să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfîrșit cu aceeași energie și hotărîre cu care îi învinsese pe manihei și pe donatiști, obținînd în cele din urmă condamnarea oficială a pelagianismului. Această condamnare nu a marcat însă și dispariția ereziei, iar el a trebuit să continue polemica împotriva pelagienilor pînă la sfîrșitul vieții sale: moartea a întrerupt scrierea ultimei sale opere, îndreptată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a naturii umane ori cea a păcatului originar, cărora Augustin le găsește răspunsuri, cum e doctrina harului, care vor ocupa un loc central în viața Bisericii. Augustin nu mai trebuie să lupte cu dușmani din exterior, cum erau maniheii sau donatiștii, ci cu oameni care au descoperit o problemă ce ține de natura profundă a creștinului, iar soluția atît de radicală pe care o găsește nu va întîrzia să provoace perplexitatea cărturarilor din secolele următoare. Stabilind doctrina absolutei gratuități a harului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr catolic, iar apoi trecuse la arianism. O parte importantă a predicii lui Fastidiosus conținea argumente contra donatiștilor luate din scrierile lui Augustin. S-au păstrat doar treizeci și nouă de extrase din opera, la origine în zece cărți, intitulată Contra lui Fabian (Contra Fabianum libri decem), scrisă tot după întoarcerea din exil. Acest Fabian publicase o relatare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazîndu-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a murit la scurt timp după aceea, în 552. Ne-a rămas de la Primasius un Comentariu la Apocalipsă, în cinci cărți, care se bazează, pe lîngă considerațiile personale, pe citate din Augustin și, lucru și mai interesant, pe citate din donatistul Tyconius, pe care Primasius le-a ales cu atenție, în special pe acestea din urmă, deoarece le consideră valabile din punct de vedere dogmatic în raport cu eroarea generală a donatiștilor. Din nefericire, opera lui Tyconius nu s-a păstrat, și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
citate din Augustin și, lucru și mai interesant, pe citate din donatistul Tyconius, pe care Primasius le-a ales cu atenție, în special pe acestea din urmă, deoarece le consideră valabile din punct de vedere dogmatic în raport cu eroarea generală a donatiștilor. Din nefericire, opera lui Tyconius nu s-a păstrat, și de aceea comentariul lui Primasius, care, în sine, nu e foarte semnificativ, este important măcar pentru faptul că a făcut să ne parvină unele din interpretările lui Tyconius. Comentariul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]