95 matches
-
politice, devotamentul față de meserie îndemnându-i nu arareori să scrie singuri câte un număr întreg al ziarului, sunt aspecte comune ce pot fi observate chiar și cu un ochi de nespecialist. Altceva ne interesează aici, ca o continuitate a arhetipului donquijotesc: și Eminescu este inhibat, chiar terorizat de lucrurile mărunte, de aspectele banale cu iz birocratic din societatea în care trăiește: "De mă voi pierde vreodată va fi desigur din cauza unui lucru de nimic, mărunțișurile acestea fiind cei mai aprigi dușmani
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nimic, în schimb emit pretenții financiare exagerate și anchilozează progresul prin exces de birocrație. Aceasta este, in nuce, teoria păturilor superpuse a redactorului șef de la Timpul și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care a fost deja evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ale existenței. Dincolo de împietrirea lor, ghicim, ultimativ, resemnarea a mii de generații din trecut în fața singurei certitudini dăruite nouă în această lume aceea că, odată, vom dispărea. "Castelele de carton" ale persona jelor nu au fost astfel decît o luptă donquijotescă, ridicolă (deși eroică în intenția sa primordială) împotriva morilor de vînt. Bibliografie Almudena Grandes. Castele de carton. Traducere de Cornelia Rădulescu. Col. "Raftul Denisei". București: Humanitas, 2006. David Lodge. Crudul adevăr. Traducere și note de George Volceanov. Iași: Polirom, 2006
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
una de perspectivă: de la tragicomedie, la farsă tragică. Romanul prezintă un antierou cu liniile caricaturale ale portretului său adeseori îngroșate ca în scena de tip caragialesc a serenadei și a declarației de amor, atingând grotescul de-a lungul peripețiilor sale donquijotești. De ce a ales Slavici un astfel de început? Credem că textul e răspunsul sintetic la multiplele presiuni exercitate asupra lui de noua sa viață după întoarcerea acasă de la studiile din străinătate. Tânărul scriitor înțelege să nu abdice de la principiile pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu acelea ale copilăririi (în postura de tată), precum în schița Gerul iubirii. Surprindem în proza scurtă a lui Petre Barbu, deopotrivă, discrepanța dintre generații (Meciul unchiului Petrică), sarcasticul peisaj al umbrelor (Carnavalul nemuritorilor) sau trăiri contradictorii de-un pitoresc donquijotesc (Surâsul cailor). în multe dintre textele sale domină multă durere și resemnare. Multe limite. De ce aceste limite, încorsetări și decepții? De ce stările de angoasă domină naratologicul? Sunt întrebări care nu-și pot primi răspunsul decât aflând condițiile prin care s-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ale câror lucrări se compun din o pătrime studiu și trei pătrimi exagerări histerice, potrivite după gustul numeroșilor decadenți neurastenici ai vremurilor noastre". După cum lesne se observă, mentorul junimiștilor consideră preocuparea științifică a lui Gruber ca un fel de "sminteală donquijotescă", lipsită de seriozitate și de fundament. Este totalal deplasat să afirmi că doctorandul lui Wundt, care a făcut psihofizică sub coordonarea lui Qswald Kűlpe, este insuficient pregătit psihofizic. Leipzig-ul acelor vremuri era centrul de excelență al lumii în privința acestui gen
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
socialist, deține această funcție neîntrerupt din 1983 încoace, iar actualul mandat îi expiră abia în 2011. Un reputat lingvist spaniol i-a găsit totuși o explicație, primarul, a spus el, "se luptă cu morile de vînt", are așadar "o atitudine donquijotescă". Mai trebuie adăugat că Noblejas, comuna acestui primar, se afla în provincia Castilla - La Mancha - și nu era Don Quijote "cavaler de La Mancha"?!
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
nul în semnal), ci m-a electrocutat zdravăn de tot, scoțându-mi din circuit două degete de la mâna stângă. Cu stilul masochist pe care-l cunoști, m-am întors cu ea la Obor, să-mi recuperez banii, o expediție 100% donquijotescă. Evident, vânzătorul mi-a spus ceva de genul „pleacă dom’le de acilea!“ plus o înjurătură fondatoare pe care nu am mai auzit-o. Poliția pieței m-a îndrumat la Oficiul de Protecție a Consumatorilor București. Aici și doream să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are un trai searbăd, presărat cu accidente (ne)fericite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are un trai searbăd, presărat cu accidente (ne)fericite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
contemporan, numai că „al lor” vine postmodern, adică post-modern, nu postmodern într-o lume premodernă, ca al nostru. Și, uite așa, după o carte extrem de talentat pornografică scrisă de o tânără femeie, vârâm capul între umeri și ne retezăm curajul donquijotesc de a cere CNA să interzică o porcărie de un haz gros misogin precum Ciao Darwin! sau să sancționeze misoginismul lățit pe toate ecranele. Între altele, CNA sancționează ațâțarea la ură. Oricine îți poate replica faptul că imaginea femeilor „funduleț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
propria existență încât absolut nimic nu-l mai poate face să privească lumea dintr-o perspectivă nouă. Același plural cu care ne-au obișnuit o parte dintre textele tonegariene se regăsește și în Document, poem citat mai ales pentru poza donquijotescă. Titlul definește și aici o modalitate de creație. Textele sunt oarecum apropiat de intenția celor de la Albatros reportaje după realitate, în fond, la Tonegaru nu poate fi vorba de așa ceva. E un "noi" care pune o pecete asupra generației de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
condiții lăuntrice”. Astfel Își Începe Emil Cioran argumentarea despre „viciile substanțiale” din structura sufletească a românului Încercând să identifice, În același timp, posibile trepte spre o „schimbare la față a României”. Tocmai despre acel ideal, mai mult sau mai puțin donquijotesc, este vorba și dacă luăm În considerare scopul fundamental al educației morale și spirituale În școală. Realitatea lumii contemporane confirmă ideea că rolul școlii nu numai că nu s-a diminuat, așa cum ar afirma susținătorii unei direcții de critică distructivă
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93357]
-
de forțe eluzive după stratageme greu imaginabile, măreție mitică devorată de apetitul romantic al autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul educației primite. I se inoculase astfel gustul pentru "chestii tari", adică încleștări cu mize majore, bătălii definitorii ale umanului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bunul Eminescu, modelul în absolut al oricărui poet român adevărat: Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al cetății, de apostol al umanității, însă poezia, îmi place să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
m-a schimbat mai mult decît credeam.“ Aceste pagini sînt o mărturie - un negativ fotografic, cum mai spunea el - a unei experiențe care l-a schimbat, o primă „pornire“ spre lumea dinafară care, ca și ultima sa plecare, a fost donquijotescă, prin stilul său semiinconștient și, la fel ca În cazul lui Don Quijote, a avut același efect asupra Înțelegerii conștiinței sale. E vorba de „spiritul unui visător“ care Încerca trezirea. În principiu, respectînd logica neprevăzutului, călătoria lor a fost Îndreptată inițial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În zborul nostru spre nord“. Nu era acest „praf de pe drum“, fără ca Che să-și dea seama, exact același cu cel văzut de José Martí În drumul său de la La Guaira la Caracas „Într-un autobuz obișnuit“? Nu era praful donquijotesc prin care Își făceau apariția fantomele eliberării americane, „norul de praf firesc ce trebuie să se ridice cînd cumplita noastră legătură de lanțuri cade la pămînt“? Dar Martí venea dinspre nord, iar Che călătorea spre sine Însuși, prinzînd mici străfulgerări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă la vocea și tonul lui Fidel, scena ne apare tăcută, ca și cînd ar fi fost văzută din depărtare. În aceste Însemnări de călătorie, o liniște similară Învăluie cîteva episoade donquijotești sau chaplinești - cum ar fi deja aminititul furt al vinului, urmărirea nocturnă a celor doi de către „un roi de dansatori cuprinși de furie“, Înscrierea lor Într-un corp al pompierilor chilieni, Încîntătoarea escapadă a pepenilor și urma lăsată pe apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
decât teama pe care o voi Încerca două decenii mai târziu de a nu mai reuși niciodată să aduc proza mea În engleză cât decât la nivelul celei În rusă. Stăteam treaz până noaptea târziu, Înconjurat de o grămadă aproape donquijotescă de volume greu de mânuit și cream poezii În rusă, bine cizelate și cam sterile, nu atât din celulele vii ale vreunei emoții puternice, ci mai mult În jurul unui cuvânt plastic sau al unei imagini verbale pe care voiam să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pian ratat ce mimează o stare de intelectualitate prin referirea permanentă la colonelul Lawrence, al cărui nume îl reținuse din conversația unor studenți, dar despre care nu știe nimic. El are însă o vocație de artist, fiind un visător donquijotesc ce aspiră către desăvârșire. "„Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet...”", exclamă el. Personaj cât se poate de banal, el a fost ales tocmai din acest motiv
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]