29,295 matches
-
O poezie adevărată a exilului naște din singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin care se stabilește relația cu romanele sale Logodnica
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin care se stabilește relația cu romanele sale Logodnica Tăcerii și Leneșul. De pe altă poziție, ca tematică, scrie Virgil Ierunca, nu și ca idee conținută. Ipostazele surprinzătoare ale sentimentelor, frumusețea artistică, diferența
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
diferența spațială, interesul lui mergând înspre Maurice Blanchot, André Gide, J. P. Sartre, Jean Paulhan, René Daumel, Drieu la Rochelle, Camus, ca literatură străină, Tudor Arghezi și Const. Brâncuși, ca expresii ale artei românești moderne. Textele sale din "Caete de Dor" sunt plimbare prin lumea artelor moderne. Numele lui Brâncuși îl asociază numelor intrate în marele repertoriu mondial, Lautréamont, Kafka, Shönberg. Brâncuși nu este un vizionar "ci o vrere de a crea", trăsătură care dă lumii conștiința că arta lui este
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
asociază numelor intrate în marele repertoriu mondial, Lautréamont, Kafka, Shönberg. Brâncuși nu este un vizionar "ci o vrere de a crea", trăsătură care dă lumii conștiința că arta lui este modernă, mare și nepieritoare. O rară valoare a "Caetelor de Dor" constă în deținerea unui important fond de informații. În paginile revistei au apărut pentru prima oară fragmente din Jurnalul lui E. Lovinescu, prezentate de Virgil Ierunca și Jurnal la Cordoba de Mircea Eliade. Mihai Negulescu, în cronica poeziei A murit
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
octombrie 1944, fac parte din Jurnalul portughez de Mircea Eliade, publicat în "Diario Portugués", în traducerea din română de Joaqúim Garrigós. Și cu atât mai mult, includerea în bibliografia ediției critice a operei lui Mihai Eminescu, textul lui Constantin Amăriuței Dorul de veșnicie, ca prim studiu de interpretare existențială a creației eminesciene, precedând cu mai bine de trei decenii tatonările în domeniu ale Svetlanei Paleologu Matta, Eminescu și absolutul ontologic, publicat în Danemarca în 1988.
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
lexicul clasic dau însă și câteva versuri mai reușite: "De dragă ce-mi rămâi după ce pleci,/ Ți-aș îndura plecările pe veci/ Și m-aș trezi mai mult în umbra ta,/ Până ce totu-n jur mi s-o-nnopta./ De dor ce mi se face când revii,/ Ți-aș săruta genunchii sidefii/ Și m-aș lăsa strivit sub carnea lor,/ Până s-ar face toate un fior."(Reflex 68) sau "Dacă-aș putea cu slabele-mi puteri/ Dar și din multul
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
ce mi se face când revii,/ Ți-aș săruta genunchii sidefii/ Și m-aș lăsa strivit sub carnea lor,/ Până s-ar face toate un fior."(Reflex 68) sau "Dacă-aș putea cu slabele-mi puteri/ Dar și din multul dor care mă ține,/ te-aș despărți, în primul rând, de tine,/ Să nu mai poți fugi pe nicăieri."( Balada imposibilei reclădiri) Cartea cu elegii a lui G. Țărnea merită totuși citită măcar pe sărite. Nu știu cine o va face (cartea se
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
masa președintelui Iliescu. Ne facem că uităm de la mînă pînă la gură, încît de unde ieri susțineam legea și o mai și lăudam pentru europenismul ei, ca dl Iliescu, azi n-o mai considerăm bună și îi lăsăm să ofteze de dorul ei pe vrednicii parlamentari ai puterii și pe amicii lor de la UDMR și PRM care au votat-o cu deplină tragere de inimă. Legea n-a fost abandonată, cum își închipuie naivii, ci a fost pitită, potrivit principiului că mai
Presa a fost păcălită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15121_a_16446]
-
ce echipă românească de „Cupa Davis” punem noi la cale... Trimisul TVR în calitate de comentator al meciului de tenis Ecuador - România, care, nu știu de ce, îmi amintește de versul eminescian „Daniel cel trist și mic”, m-a făcut să-mi fie dor de Cristian Țopescu. Pe nedrept, fiindcă: dacă de la celebrul comentator de odinioară nu știu noutăți/ inovații lingvistice, cu ocazia meciului în cauză, am aflat câteva. De exemplu, se spune uzanța jucătorilor în loc de uzura, sau suprafețe rapizi în loc de rapide. E adevărat
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
în ele un acut accent de premoniție, părând segmente biografice în orizontul întâlnirii abrupte a autorului lor cu destinul. Exemplific, apelând la versuri din volumul Neguri albe (1920): „Amanta mea sublimă - Depărtarea”, „Rătăcesc și drumăresc neîncetat”, „M-am născut cu dorul de lucruri uriașe”. Sau din volumul Versuri (1925): „Cu ce-am stricat dacă-am voit să lupt, să-nving, să mă ridic... “, „uriașa bogăție de a nu avea nimic!...”. Și, ca o continuă escaladare a barajelor geografice: „O, plecările, plecările
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
faptul că Fram a devenit neadaptat la viață prin zăpezile veșnice. Fram, care a fost printre oameni, stă din nou printre urșii polari dar nu mai este similar lor, e un Fram căruia, răsfățat de oameni, i s-a făcut dor de urși, iar printre urși îi este dor de oameni. Faptul că un vapor îl va purta din nou înspre oameni este „una dintre cele mai bune lumi posibile” și nu un „Happy end” simplist, care în cărțile destinate copiilor
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
prin zăpezile veșnice. Fram, care a fost printre oameni, stă din nou printre urșii polari dar nu mai este similar lor, e un Fram căruia, răsfățat de oameni, i s-a făcut dor de urși, iar printre urși îi este dor de oameni. Faptul că un vapor îl va purta din nou înspre oameni este „una dintre cele mai bune lumi posibile” și nu un „Happy end” simplist, care în cărțile destinate copiilor formează adeseori o insultă la adresa inteligenței lor. Probabil
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
dovadă că în unicul an în care n-am predat, în 1990, cînd am ieșit din învățămînt, am fost foarte tristă. Cînd a început școala, în septembrie, și toată lumea mergea la școală, numai eu nu, m-a apucat jalea și dorul de a preda. Atunci am descoperit că îmi place să fiu profesor, că îmi place să predau, că am nevoie de copii sau de studenți în fața mea. Eu am nevoie să comunic. Să comunic, să explic. Mă pregătesc pentru toate
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
care mă interesează, despre care am mai vorbit și care mă ancorează în intimitatea ființei mele, în ceea ce sînt eu cu adevărat. Succesiunea unor date, unor energii speciale, unor coincidențe m-a determinat să scriu aceste rînduri. Cu drag și dor. Prin mai, fără să știu de ce, am luat de pe raft caseta video cu George Constantin și am revăzut, a cîta oară, filmul tulburător făcut de fiul său, actorul Mihai Constantin. Nici nu mai știu dacă ascultam tot ce se spunea
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Maro închis// Orgoliul nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi mână liberă, să nu uitați aceasta, am operat, pe gustul meu, schimbări nevinovate. Tot așa, poezia din Când vine Moș Crăciun se termină brutal la versul 6, restul fiind discurs sentimental demonstrat îndelung, dulceag, eronat. De reținut și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic) poate dor / de amăgeala orbului / dar culorile / îi strigă prea des / eternitatea" ( Strigăt) sau "Vorbeam cu mine / în mine căutând / atâta noapte am adunat / încât mi s-au înnoptat / gândurile și vorbele - / pentru că sunt acesta / ideea mea ascunde / ultimul gând / al nopții
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat - / Mi-au dat prune cu păsat" și "Respir printr-un izvor, / și am Dor / și am crez; - / Eu cred că munții gândesc" sau "Acum / Înalță-te / prin Fașa Destinului / Îmbrâncușază-te sus" O astfel de lectură pervertește și dacă, prin absurd, un singur vers bun s-ar strecura într-un poem, acesta are toate șansele
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
trimis după aceea în Siberia, zicea că atârnă în farfuriile cu ciorbă ale tuturor proletarilor din lume... Să fi reieșit, oare, că mustața produsese declicul din octombrie al subconștientului rus?... Sau era pur și simplu o nostalgie,... nostalghia?... Ceva ca dorul după un autor de romane de groază citite în adolescență și pe care ai vrea să le mai recitești o dată, numai de-ar fi reeditate... O sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
destul de înapoiat la capitolul haz (în sensul larg). În mare parte, volumul e un soi de album erotico-poetic cu femei (spune un vers: „stau înfricoșător cu imaginația / stau beton cu potența") despre care/cărora acum bărbatul le cântă nostalgic cu dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera pe față optzecistă, iar Vinicius are ghinionul de a persevera mizând pe jocuri și asociații facile de limbaj care te lasă complet rece. Se ghicește de prea multe ori efortul de a epata
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
volumul are în centru toposul vânătorii, însă poetizat fără nerv, în zvâcniri scurte, incerte, până la urmă insuficiente, abandonate precoce. Versuri obosite, rezolvate adolescentin, creând frustrări cititorului care are nostalgia freneziei din În așteptarea cometei, să zicem: „Singurătății i se făcuse dor de nemărginire / iar privirea, chiar văzul, văzutul pipăiau străzile / cu bastoanele albe..." (Lumina caldă aproape târzie a singurătății), „La sfârșitul sacului de orez / s-a terminat prietenia, complicitatea aceea / despre care nu mai vrem să vorbim: schimbăm vorba / cam așa
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
de toamnă... / Și câinii? / Da, și câinii! Și mă-ta mare care a văzut Cehoslovacia invadată de roboți? Da, și mă-ta mare!" (Conversația) sau „A sosit clipa înduplecării și a bătut în ceasuri / până când orelor li s-a făcut dor de secole". (Ceas) Un poem e dedicat lui Mihai Ungheanu, un altul, firav însă, pare că vrea să spună ceva mai mult (Monotonia spălătorilor de parbrize), iar două versuri, stinghere, par într-adevăr rătăcite în această carte: „Mi-a ieșit
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
dintr-un schelet ușor carcasă de pasăre, bumbac apretat un copil îmbătrânit din vertebra în colți cu gură de lapte căutând disperat pieptul închis Gâtul alb cu pete al unui porumbel gângurindu-și depărtarea. Cerul din incubator Femeile pline de dor Fătul care a murit Stând în rotunda membrană din deschizătura vaginului Perechea de gemeni, nenăscutul care se arată pe ecran de ultrasunet încă viu Cer mut de incubator. Spin de consolare. Suseta de copil pe pietriș, și tu mergând mai
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
celor mici și a închis cartea, pentru că știa versurile pe dinafară. Cea mai timidă a fost domnișoara Iulia ( 5 ani) care nu s-a lăsat adusă cu nici un chip în fața microfonului, deși în particular (spun martorii) i-a fost tare dor de Apolodor. Iar momentul cu adevarat inedit a fost un băiețel îndrăzneț care nu știa nimic despre eroul care a dat numele noului Club. Cei prezenți au asistat la un dialog neconvențional: Domnul moderator citînd: "Cum se numea ?" Băiatul: Scufița
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
supraviețuirea culturii și literaturii românești într-un spațiu al libertății și al adevărului. Au început să apară astfel retipăriri ale unor reviste importante din exil, inexistente în bibliotecile din țară (primele două volume din colecția revistei exilului parizian Caiete de dor, în Ed. Jurnalul literar), volume de documente în general corespondență din arhivele exilului, inabordabile cercetătorului din țară, ca să nu mai spun cititorului ( Corespondența secretă a exilului din arhiva Leontin Constantinescu, editată de N.Florescu și I.Podocea, Scrisori din arhiva
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
apar, de regulă, sub pseudonime greu de identificat astăzi, dar care atunci nu i-au putut acoperi întotdeauna față de vigilența "organelor", urmarea fiind anii grei de pușcărie și de persecuție (V.Voiculescu în Luceafărul, Victor Valeriu Martinescu în Caiete de dor ș.a.). Enciclopedia lui Florin Manolescu consemnează apoi revistele literare, sau revistele culturale românești în care literatura a jucat un rol oarecare, nu numai cele bine cunoscute ( Ființa românească, Caiete de dor, Ethos în Franța, Revista scriitorilor români și Apoziția în
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]