94 matches
-
nerodul ăla de părințel tot umblând după celălalt nerod, și dacă nu se grăbește o să piardă și apa rece, că lumina oricum i-o luăm. Ne-am mutat cu tot cu bec În livingul cu saltele și Steluța a adus cearșafurile de pe dormeză să ne ștergem. — O să te pupe Pepino, vere, când o vedea că i-ai făcut baia. — Numai de-ar veni odată... Am io o presimțire... L-am visat că-mi spunea că după Anu’ Nou o să mai dea pe-acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
stare. Du-te, vere, dacă nu-ți mai convine. Nu te ține nimenea. Din partea mea ești liber. Mustăcește la mine cu surâsul lui de curvă nătângă. — Bine, vere. Dă-mi-o pe mută să mă duc dincolo cu ea pe dormeză. — Ia-ți-o. Și chiar mă gândeam că dacă asta l-ar mai liniști, să-și petreacă noaptea cu ea În cealaltă cameră, aș mai avea și eu parte de un pic de tihnă până ar da Andrei de Pepino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de trei săptămâni de când Laur Înnopta cu Steluța În cealaltă cameră, pe dormeză, și mai țin minte că asta a fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de cur și lat În umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
livingul cu saltele, Învelindu-ne cu te miri ce și Înghesuindu-ne unii În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați de Andrei de cu seară, Încărcat de băutură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mioara cu gura și cu mâinile În același timp. O mai apucă crizele câteodată, da’ Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse aminte lui Pepino că se făcuse ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noaptea aia eu unul am dormit tun. Totuși spre dimineață aveam să-mi aduc aminte că părințelul s-a sculat și-a troncănit cu Steluța prin bucătărie, după care i-a dat ca de obicei liber să se Întoarcă pe dormeză la văru' Laur și s-a Întors și el pe saltea. Nu era probabil trecut de miezul nopții, fiindcă a mai dormit după aceea câteva ceasuri bune. Încă nu se luminase bine când m-a trezit lovindu-mă ca scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știam eu ce știam și mai mult presimțeam. Din seara aia când am făcut baie am presimțit. Ceva s-a răsucit În mine văzându-l cu muta-n brațe după ce mi-a cerut-o ca să se ducă cu ea pe dormeză. Atunci a Început el să ne-o coacă și tot atunci i-am promis că de mâna mea moare și n-am apucat să mă țin de cuvânt, vere, puuuuh, futu-te-n gură Relule de prost! De-atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce naiba oi avea eu cu el, cu neamu’ meu și sângele meu, oare nu l-oi fi gelozind din pricina mutei? Până și la asta m-am gândit, dobitocu’ de mine, că mi-e necaz că ea Îl preferă acolo pe dormeză pe prințișoru’ ăsta mulatru poponar, și dacă aș fi crezut asta până la capăt tot ar fi fost bine. Aș fi avut atunci eu grijă de mută și părințelul ar fi stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe prințișoru’ ăsta mulatru poponar, și dacă aș fi crezut asta până la capăt tot ar fi fost bine. Aș fi avut atunci eu grijă de mută și părințelul ar fi stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
v-au eliberat mai țineți minte? În 10 mai ’64. Eram în fabrică, lucram, și vine plutonierul și spune: Ia-ți bagajul și mergi pe secție. Eu lucram la tapiserie, și era maistru unu’ Șora, la care îi trebuia o dormeză ... Și îmi spune: Domne, iei doi-trei oameni, și îmi faci... Că el avea nevoie pentru plan, și eu eram vechi acolo... Și când se dă maistrul pe lângă mine și îmi spune: Vezi că pleci acasă. Păi cum să plec acasă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră, a oferit el o scuză nu prea convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în sus și cu ochii țintă în tavan, un nou sentiment s-a născut în inima lui, un sentiment care la început era ceva firav, ca o boare și repede a crescut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aveau drum prin centrul orașului, obiceiul ei ciudat de a cere cincizeci de EURO. „Cucoană - i-a zis nevesti-sii domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în tăcere pe toate părțile, i-a oferit pe ea morocănos trei sute de EURO. „Dacă matale o vrei pentru trei sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mohorât ca în ziua în care făcuseră tranzacția. „Ce, nu cunoști zicala: văzut, plăcut, achitat și hai noroc!?“ Domnul Bouleanu nu cunoștea zicala, dar nu din cauza ei era să-l lovească apoplexia. În mijlocul atelierului, doi ucenici îi împachetau unui client dormeza lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat era Bouleanu, cumpărătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ce, nu cunoști zicala: văzut, plăcut, achitat și hai noroc!?“ Domnul Bouleanu nu cunoștea zicala, dar nu din cauza ei era să-l lovească apoplexia. În mijlocul atelierului, doi ucenici îi împachetau unui client dormeza lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat era Bouleanu, cumpărătorul dormezei a simțit nevoia să-i trădeze un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat era Bouleanu, cumpărătorul dormezei a simțit nevoia să-i trădeze un secret: „E uimitor ce poți să găsești în dughenele astea de cartier! Cu numai zece mii de EURO iau un lucru pe care la Paris nu-l scot cu o sută de mii. Norocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Toată valoarea romanului stă în documentația asupra vieții boierilor și țăranilor din Basarabia. Alcătuirea unei case boierești, la Chișinău și la țară, moravurile nobilimii basarabene, ale curții din Petersburg, călătoriile "pe drumul cel cu stîlpi", "po doroghi stalbovoi", în faeton, "dormeză", "tarantas", aceste toate sunt înfățișate cu un mare pitoresc. RADU ROSETTI Tot memorialist este și Radu Rosetti (1853-1926), boier de viță veche, istoric și nuvelist. În Amintiri vorbește mai mult de familia sa în stil anecdotic. Poveștile moldovenești alcătuiesc un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
v-au eliberat, mai țineți minte? În 10 mai ’64. Eram În fabrică, lucram, și vine plutonierul și spune: „Ia-ți bagajul și mergi pe secție”. Eu lucram la tapiserie, și era maistru unu’ Șora, la care Îi trebuia o dormeză... Și Îmi spune: „Domne, iei doi-trei oameni și Îmi faci”... Că el avea nevoie pentru plan și eu eram vechi acolo... Și când se dă maistrul pe lângă mine și Îmi spune: „Vezi că pleci acasă”. „Păi cum să plec acasă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Motru a adus, pentru a doua sa revistă (a existat pînă în 1928), mașini noi de tipărit și cules iar Beldie a vegheat instalarea lor cu dichis. Beldie cultivînd viața liberă, agrea, deși căsătorit și cu copil, mult femeia. Celebra dormeză din redacția celor două reviste, aflate în inima Bucureștilor, dacă ar mai fi și ar putea vorbi, ar povesti multe despre berbantlîcurile lui Beldie și Nae Ionescu. Într-un loc menționează, "aveam să-l aud, dar fără să-l ascult
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]