336 matches
-
slujbele lor. Morții cu morții, viii cu viii... Câteva ore mai târziu, trecuse din nou pe lângă aceeași biserică. Cu curtea acum goală și turlele sprijinite de cerul de toamnă, printre frunzele ce lunecau din cer pe lângă zidurile sale, părea că dormitează. Pe dalele de piatră lăcuite, nu se zărea nicio urmă. De parcă nicicând prin curtea sa nu trecuse vreun cortegiu funerar... Întoarse privirea grăbind și ea pasul spre semaforul ce-și schimba culoarea. În urmă, zidurile bisericii rămâneau să privească cum
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
bătrînei de la perete. Aceasta o luase în mână mulțumind cu glas firav dar rămăsese cu ea în mână. „ nu pot mânca acum, maică, nu mi-e foame - spusese ea - poate mai târziu”. Apoi tăcuse și închisese ochii de parcă ar fi dormitat. Din nou tăcere. Apoi un glas din capătul cel mai îndepărtat al salonului, cu un ton ce se dorea glumeț se adresase bărânei. „ Mamaie, ai cotizat cu ceva doctorului, sau nu? Că mata nu vezi, până nu dai... n-ai
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
briza împreună cu razele jucăușe îi zbiceau pielea udă și părul răvășit peste ovalul minunat al feței și peste verdele smaraldin al ochilor cu punctișoare aurii care atunci când se pierdea în visare îngustându-i o făcea să semene cu o felină dormitând languros la soare deși simțurile îi rămâneau mereu treze. Părul lung de culoarea mierii și-l strânse într-un elastic în vârful capului descoperindu-și astfel gâtul cu linii grațioase, când deodată tresări, simțindu-se privită. Deschise ochii și la
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Toate Articolele Autorului Se tot plimba BOEMA, Bolnavă de NEVROZA, ÎN PARC, lângă LICEU În mână cu o roza. Era AMURG DE TOAMNĂ, Un AMURG VIOLET, DE-AȘ FI ARTIST eu l-aș fi pus, Decor pentru BALET. DIN URMĂ, DORMITÂND, ÎN DUPĂ AMIAZĂ CALDĂ PĂLIND, venea poetul Scriind POEMA ÎN OGLINDĂ. CA MINE, SINGUR stă PUSTIU, Un....,,el’ zicând:NU TE-AM VOIT! Uitându-se -ndelung,și-apoi , Tot întrebând: TU AI MURIT? Am inceput atunci să-i spun PIANO
GEORGE BACOVIA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383120_a_384449]
-
din față. Dar nimeni nu păru să Îi bage În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare insalubră. Continuară o ultimă bucată de drum, până la poarta de la San Piero. În fața mânăstirii, rezemați de coloanele de la intrare, doi străjeri dormitau. Se dezmeticiră la auzul pașilor, Înaintând alarmați, cu lăncile Întinse spre dânșii. - Sunt priorul Comunei, zise Dante pe un ton sec, arătându-se În lumina torței pe care unul din cei doi o strângea În mână. Dați-vă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o învăluia într-un abur albăstrui, roz, cețos. Fata avea un prenume, am aflat mai târziu, în care dormita o floare, Lysia, iar acest prenume i se potrivea ca o rochie de bal. Nu avea nici 22 de ani, venea din nord, era în trecere. Numele ei de familie era Verhareine. Drumul ei, pe care l-a continuat departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a unei secunde și, cu ochii închiși, aș fi putut desena pe o hârtie, fără să fac vreo greșeală, amplasarea fiecărei mobile, poziția fiecărui obiect, numărul petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a fi mulțumit. Îi lipsea statutul câștigat la St. Regis’, unde fusese cunoscut și adulat, dar Princeton Îl stimula, iar În viitor, dacă reușea să insereze capătul pârghiei În sistem se găseau multe lucruri menite să deștepte un Machiavelli ce dormita În el. Cluburile studenților seniori, În legătură cu care, vara trecută, Îl descususe pe un absolvent care se lăsase cam greu, Îi excitau imaginația: Ivy, detașat și aristocratic de-ți lua piuitul; Cottage, un amestec impresionant de aventurieri grozavi și craidoni bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Stihuri > Cugetare > EFODUL TIMPULUI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din arhitrava bolților cu nopți perene Efodul timpului preface totul în lumină Sub morile abisului se contopesc morene Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
medici: cel de pe salvare și cel de gardă, vorbind: -Nu e de la glicemie. Nici de la tensiune. Ce să zicem familiei? -Spune-le ceva grav, că, dacă dă colțul, cu aparținătorii o să te judeci! Moarta o să tacă mâlc. Lângă mine e Bogdan, dormitând, ca o bombă dezamorsată... În hol, soră-mea încearcă să ațipească. Îi cade capul, când spre stânga, când spre dreapta, ca acele unui ceasornic, manevrat de o mână nedibace. Mă întind și iau, fără o vorbă, telefonul de pe noptieră. Am
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
și ar îndemna oamenii să se trezească, să renunțe la păcatele lor și să privească splendoarea feței Sale. Încolo, va fi liniște deplină și numai aceia cu sufletul curat vor vedea venirea Mirelui Isus pe norii cerului. Însă cei ce dormitează în păcatele și viciile lor, nu își vor da seama de clipa minunată pe care au pierdut-o în viața lor. O clipă importantă care nu se va mai întoarce niciodată înapoi...” Acum norul a ajuns în dreptul lunii. El are
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
gândurile după primul păhăruț. După golirea paharului printr-un instinct involuntar, se simți imediat cuprinsă de o căldură interioară ce o făcu să se relaxeze. Acum privea detașată cum trosnesc lemnele în șemineu. „Ce plăcut este în salon”, gândea fata dormitând în fotoliu. Din boxele unui DVD instalat pe un raft al vastei biblioteci plină de cărți, se auzeau acordurile unduitoare ale unui tangou sud-american. „Ce frumos ar fi să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
nisip fierbinte pe aragaz, prin care plimba cu mare atenție recipientul din aramă. Dorea să o impresioneze pe tânăra sa elevă cu o cafea turcească originală, ce o primise cadou de la niște prieteni, care fuseseră în excursie la Istanbul. Emanuela dormita, ca motanul pe cuptor, cuprinsă de o moleșeală plăcută, relaxantă, care o îmbia la visare. Uitase de faptul că este singură în casa unui bărbat de treizeci și trei de ani, care pe deasupra îi mai era și profesor. Lichiorul ca și tăria
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
de lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la strălucire la estompare. Soarele devine un disc strălucitor între nori, marea se retrage în sine si parcă dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm. Soarele apare și dispare dintre nori. Când se arată pe cer într-o lumină strălucitoare orbitoare, marea strălucește pe margini, împrejurimile devin aurii. O ceață pare a acoperi dealurile din zare. Cerul și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
mare are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o fâșie de lumină argintie, dar mult mai palidă decât cea din răsărit. Totul este cuprins de nemișcare, marea pare că dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm, stoluri de pescăruși se adună pe țărm, pregătindu-se parcă de somn. Soarele începe să își piardă din strălucire, stâncile devin alb-gălbui. Dealurile din partea de vest încep să se lumineze. Cerul dobândește reflexe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
rupea! Conceptul de supraponderabilitate fu trecut la criterii de frumusețe, iar bolile nutritive la rafinamente culturale. Inteligența speciei nu se lăsa biruită! Acoperiți numai de un cearceaf sau de o pătură, blănuri purtau numai țăranii de laponi, oamenii mâncau și dormitau. Se simțeau fericiți și gândeau că iată, comunismul era cel care îi adusese în starea asta. Era deci, așa cum se spunea la începuturi, cea mai bună dintre societăți. Pe pereții năruiți ai caselor atârnau luminoase portretele marilor gânditori ai lumii
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
lume făcător de pace eram PSALMUL 120 La munți ridicat-am ochii mei tăcuți De unde va veni ajutorul meu Ajutorul meu de la Domnul mereu Cerul și pământul de El sunt făcuți Nu vrea să se clatine piciorul tău Nu va dormita cel ce te păzește Cel ce vrea pe Israel izbăvește Și apără sufletul tău de cel rău Domnul va păzi intrarea ta dreaptă Și ieșirea ta de-acum și până-n veac Lumina sfântă pe ultima treaptă Numai poruncile Tale să
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
suflarea Și-ai lăsat cu greu să plece Păsări ce umplut-au zarea... Apelor ce stau să-nece Le-ai zăgăzuit mișcarea, Cu sărutu-ți alb și rece, Înghețându-le suflarea... Din fulg alb, făcut-ai floarea Crengilor să se aplece, Dormitând în așteptarea Altui timp care să-ți sece Tot sărutu-ți alb și rece... Referință Bibliografică: De iarnă / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
de cutezătoare îi deveniseră gândurile. După golirea paharului dintr-un instinct involuntar, se simțea cuprinsă de o căldură interioară ce o făcu să se relaxeze. Acum privea detașată cum trosnesc lemnele în șemineu. „Ce plăcut este în salon”, gândea fata dormitând în fotoliu. Din boxele unui DVD instalat pe un raft al vastei biblioteci plină de cărți, se auzeau acordurile languroase ale unui tango sud-american. "Ce frumos ar fi să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
ale unui tango sud-american. "Ce frumos ar fi să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în dans strânsă la pieptul lui, să-i simți apropierea trupului și forța brațelor care te cuprind cu tandrețe!", gândi ea dormitând în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce-și lăsa ușor, ușor, urmele prin trupul său tânăr. Îl privea liniștită pe Condurache cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul. Avea o tavă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
nisip fierbinte pe aragaz, prin care plimba cu mare atenție recipientul din aramă. Dorea să o impresioneze pe tânăra sa elevă cu o cafea turcească originală, ce o primise cadou de la niște prieteni care fuseseră în excursie la Istanbul. Gabriellé dormita ca motanul pe cuptor, cuprinsă de o moleșeală plăcută, relaxantă, care o îmbia la visare. Uitase de faptul că este singură în casa unui bărbat de treizeci și trei de ani, care pe deasupra îi mai era și profesor. Lichiorul începea să-și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
suntem prieteni, dar, bieți copilași Te privim și ne arde, smochin plăpânjor, ce bine îți stă înmugurit; E sigur că Mirele-ți va apare să-ți ridice ocara, popor pedepsit. Istoria doare, prezentul vorbește în grai apăsat, lămurit, Ierusalimul încă dormitează, dar în pustie smochinu-a-nfrunzit, Noi te-am văzut. Urările noastre de bine, cetate a Marelui Împărat Pace-ntre zidurile tale, Shalom, cetate ce zaci încă-n păcat ! Te urgisește încă mânia ce cuprinde în horă rabini și preoți, Relicvele tale
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]