254 matches
-
zile frustrante (America ecologică, izolată în liniște de monastire, și nu cea metropolitană), un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și ne salutau „ca la țară”, gâturile frânte spre vârfurile zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am luat un feribot de la capătul lui Battery
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculți. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari. Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o deschide un călugăr și intri tot într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic în care se întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor în peșteri și în catacombe. Și în aceste locuri dosnice și fără confort se rugau. Acum este biserică româno - catolică. Se oficiază Sfântă Liturghie. Sunt icoane multe și frumoase și bănci pentru toți. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și mergem mai departe. Grădină Ghetsimani (Grădină Durerii) Eu i-aș spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Țarina Olarului, se zice. Mormintele sunt până la intrarea în cetate, în oraș. Iar de cealaltă parte a pârâului vezi grădini de măslini și mănăstiri cu biserici. în Valea Cedrilor s-a spânzurat și Iuda. Așa se spune. La un loc dosnic a făcut-o. Biserică Maria-Magdalena Aproape de Grădină Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserică acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care parcă sunt niște candelabre înălțate către Cer spărgând văzduhul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
după zeci de ani, un fost coleg de acolo, dl. Marin Toma, are o amintire vie despre comandorul Vizanty, un om luminos în mijlocul unui decor apăsător. Șantierul Gălățui, în plin Bărăgan, toamna lui 1970: "Aici, noul loc de muncă, destul de dosnic și insalubru, vizavi de colonia de deținuți de drept comun, completa un tablou destul de trist, mai ales, cred eu, pentru cei câțiva foști deținuți politici eliberați de regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej, a căror amintire deosebit de plăcută, iată, peste ani și ani
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
decât prieten prefăcut”, refuzându i astfel mâna întinsă și pretinsa prietenie... Ies pe coridor, așteptând apariția secretarului de partid. În drum spre casă, acesta îmi obiectează că n-am acceptat împăcarea, că ulterior puteam să-l duc la o cârciumă dosnică să-l îmbăt și să-l bat pentru tot ce-mi făcuse până atunci. Răspund secretarului că eu nu pot să-l bat și că îl las în plata Domnului, care nu doarme!... În anul următor moare și tata. Omul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cană pentru apă capeneață cutie cărigă roată cărare drum de picior, potecă căroaie căruț cu două roate tras de om cărăbănit dus căscat nesimțit, nepăsător cătrăniță chibrituri cârpuță batistă cefăi(a) a clefăi, a mînca cu zgomot celar cămară, casă dosnică chelteu coș de nuiele fără toartă cheptar vestă din piele de oaie, miel chimodie de râsul lumii chindeu ștergar cioaclă sanie cu care se trag lemnele de pe coastă în vreme de vară cioareci pantalon bărbătesc din lână piuată cioci ciorapi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Apoi m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mulți dintre bezmetici ca noi, acolo-și găseau locul de taină, pentru urzirea unor relații intime, creind idile care puteau ajunge foarte departe, chiar până la destrămarea familiilor, sau intemeierea lor. Cred că fiecare colțișor de pe acest traseu care era mai dosnic, avea câte o poveste de dragoste. Pe la fiecare cot unde era câte un tufiș mai mare,era câte o mașină, fără pasageri, sau cu indivizi care-și ascundeau fețele. Insfârșit am găsit și noi un loc de parcare mascat, ne-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
o deschide un călugăr și intri tot Într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic În care se Întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor În peșteri și În catacombe. Și În aceste locuri dosnice și fără confort se rugau. Acum este biserică romano catolică. Se oficiază Sfânta Liturghie. Sunt icoane multe și frumoase și bănci pentru toți. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și mergem mai departe. Grădina Ghetsimani (Grădina Durerii) Eu i-aș spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Țarina Olarului, se zice. Mormintele sunt până la intrarea În cetate, În oraș. Iar de cealaltă parte a pârâului vezi grădini de măslini și mănăstiri cu biserici. În Valea Cedrilor s-a spânzurat și Iuda. Așa se spune. La un loc dosnic a făcut-o. Biserica Maria-Magdalena Aproape de Grădina Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserica acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care parcă sunt niște candelabre Înălțate către Cer spărgând văzduhul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În urma lui. Simți o dorință irezistibilă de a-l lovi, să-i aplice vreun fel de violență fizică, să-l rănească oarecum. În schimb, Îl urmă În salonul mare și spațios, ce dădea spre ceea ce trebuia să fie o grădină dosnică. — Cu ce vă pot fi de folos, commissario? Întrebă Viscardi, menținându-și mai departe politețea, dar nu atât cât să-i ofere lui Brunetti un scaun sau ceva de băut. — Unde ați fost noaptea trecută, signor Viscardi? Viscardi zâmbi, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră vocea dogită de băutură. Răpusă de spaimă, Luana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
provincie nu supraviețuia numai prin castele. Shichinai Își luă o cameră Într-un han negustoresc, pe o stradă din cartierul Înstărit al orașului. Îi dădu lui Hiyoshi puțini bani și-i spuse să stea Într-o casă ieftină de pe străzile dosnice. — După un timp, Îți voi spune care sunt poruncile, zise el. Dacă ești leneș, oamenilor li se vor trezi bănuielile, așa că, până suntem gata, ieși, În fiecare zi, cu acele tale. Hiyoshi se Înclină respectuos, luă bani și făcu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urâtă. — E aici cineva care ar dori niște ace. Neliniștea lui Hiyoshi se Înteți, dar nu avea de ales. — Mulțumesc, spuse el Îngrijorat. Urmându-l pe servitor, intră pe poarta de răchită și ocoli o movilă artificială dintr-o grădină dosnică. Conacul aparținea, probabil, unui vasal important. Casa principală avea mai multe anexe separate. Încetinind pasul, Hiyoshi observă măreția clădirilor și ordinea pietrelor și a pârâiașelor decorative. Cine ar putea dori să cumpere ace de la el, Într-un asemenea loc? Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
când datoriile sale se schimbară, primi o permisie de cinci zile. Trebuia să-și aranjeze gospodăria, să-și găsească o servitoare, poate și un valet, deși presupunea că locuința pe care urma s-o primească se afla pe vreo stradă dosnică, avea o poartă oarecare, un gard viu În loc de zid și nu mai mult de cinci camere. Era pentru prima oară În viața lui când era stăpânul unei case. Schimbă direcția, pentru a-i arunca o privire. Vecinătățile erau locuite numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mă aflu În Sumpu, pot prevedea ce se va Întâmpla În Mino, dar situația clanului Oda nu e ușor de presupus. — Să scriu un raport și să vi-l aduc diseară? — Nu, nu În scris. Ieyasu se Întoarse spre intrarea dosnică din zidul de pământ, dar părea să se fi răzgândit În legătură cu ceva. Jinshichi era ochii și urechile lui din lumea de afară. De la vârsta de cinci ani, Ieyasu locuise mai Întâi la clanul Oda, apoi la Imagawa, un exilat rătăcitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ne facă jocul, venind la festivitatea de azi. Apoi, deși m-ai instruit să plec cu câțiva soldați pentru a-i Întinde o ambuscadă, a doua dumitale greșeală a fost că ai omis să trimiți oameni care să păzească drumurile dosnice. — Neghiobule! Ți-am dat ordinele și le-am spus celorlalți generali să-ți urmeze instrucțiunile numai fiindcă am avut Încredere că n-aveai să scapi din vedere asemenea lucruri. Iar tu ai nesimțirea de a spune că din vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
stăteau lucrurile, fusese ales, pe neașteptate, din armata provinciei Ise pentru acest scop și i se ordonase să se Întoarcă la propriul lui castel. — Cheamă-l pe comandantul Bâtlanilor Albaștri, Îi ordonă Shonyu unui ajutor. Într-o vale din spatele intrării dosnice a castelului se afla o adunătură de colibe care le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, În vârstă cam de douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fiecare dată când apărea o problemă, porneau În goană spre câte o destinație necunoscută, ca un stol de bâtlani albaștri luându-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se Întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se Înclină Înaintea lui Shonyu, În grădina interioară. Apoi, Shonyu primi sabia Înroșită de sânge proaspăt pe care Sanzo o scoase dintr-o Învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
cartea sa Elemente de Hydroterapie (Iași, 1895). Asistența de specialitate a bolnavilor mintal era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță faceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie prin bolnițele mânăstirilor, fie prin odăile cele mai dosnice ale familiilor rușinate, fie pe drumuri. Brăescu ataca frontal această situație insuportabilă, în filipice care pot fi luate drept model: trebuie oare să moară fără ajutor sau în inchisoare cel ce și-a pierdut adesea numai temporar judecata care îl
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
și marele burghez? O condamnare fără apel, într-o lume care nu cunoștea recursul în anulare și nu-și storcea mințile cu nuanțe, diferențieri, excepții. Mic-burghez m-am strecurat în facultate, mic-burghez afurisit și arogant am fost îndepărtat prin mijloace dosnice, de mică procedură. Cu sfatul de a folosi trotuarul de vis-à-vis. Ramas de izbeliște, întindeam ghearele mele veninoase către câte o slujbușoară în lipsa de vigilență a vreunei cumsecade mătuși de la serviciul de cadre repede pierdută, la prima pieptănare. Vedeam în
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
citească cine știe ce omenie în ochii generalului Vedenin. Tudor Arghezi - gîdilici de Curte Veche." Dacă există - și există, pesemne - o artă a matului literar, Virgil Ierunca o are, întreagă, în fiecare picătură de cerneală. Opera scriitorului, plus aceea, de raft mai dosnic, a omului, sînt judecate - ireproșabil - în doar cîteva rînduri, cu înnădire foarte strînsă, și fină, între ce-i bun în poezie (nu, e drept, așa cum, absolut, o vede Virgil Ierunca) și ce-i prost în viață, alunecînd pe sensurile lui
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
tout enfer..."). Un prozator mai realist face concurență minunatului poet în proză. Până și vocabularul trece această linie de demarcație și include, alături de cuvintele cărtăresciene de odinioară, pe care trebuie să le cauți în dicționar, vorbe scrise uneori pe ziduri dosnice, pe care nu trebuie să le cauți în dicționar, pentru că, în pudoarea lor, dicționarele nu le includ. Povestea din decembrie 1989 este partea unde se vede cel mai bine insinuarea noului prozator: evenimentele sunt prezentate prin ochii mai multor personaje
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]