595 matches
-
râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cita fraze care dovedesc virtuozități de eseist exersat :”... De unele imagini ne despărțim rapid, așa cum aruncăm la coș flyer-ele publicitare, altele sunt persistente, se cuibăresc În minte, se lipesc de suflet, găsesc un loc prielnic, călduț și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul.Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință, cădem pradă acestei puteri de atracție, ajungînd captivii ei adulatori”(p.5
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al doamnei General, care, chiar dacă nu-l observase, îl simțise intrând. Într-adevăr, n-avea cum să-l vadă, deoarece ea stătea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trezească ai tăi? — Nu-i cunosc, doar m-au luat cu autostopul. Lasă-i, că se trezesc ei. Te pup, a spus și, sărind sprintenă peste un trunchi de copac doborât, a dispărut În spatele unui hățiș, acolo unde materia Întunecată dospea. Două-trei secunde, am rămas cu gura căscată, apoi am strigat „Hei!“ pregătindu-mă s-o urmez, când o mână m-a apăsat pe umăr. — Ai Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că am dreptate, încruntă din sprîncene. — Așadar, îl întrerupe Monte Cristo, cel mai important e să ne supraveghem oamenii pe care fiecare îi vom avea în apropiere, să le dăm peste degete dacă fac pași în direcții greșite. — Aluatul e dospit, urmează ca noi să-l băgăm la cuptor, se hotărăște domnul Președinte să pună punctul pe i, n-a vrut și pace, a venit timpul să suporte consecințele. Sper că n-aveți remușcări, îl îmbărbătează Monte Cristo, ce am stabilit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prea multe și prea puternice pentru prea puține și bicisnice scopuri. Fabuloasa evoluție a prelucrării imaginii nu intensifică imaginația, dimpotrivă; nivelul science-fiction al comunicațiilor electronice nu favorizează comunicarea umană autentică, dimpotrivă; mi se întâmplă să văd, cu imaginația mea primitivă, dospită din cuvinte, două telefoane mobile, unul la urechea stângă, altul la urechea dreaptă, dialogând prin intermediul unui creier de om... Heroina Ceaușescutc "Heroina Ceau[escu" Ani de-a rândul, sub presiunea lui Ceaușescu, am fugit, am evadat care încotro. În lipsa heroinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Radu era ud fleașcă și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot Universul. Dacă voi fi solicitat, Îmi voi aduce și mai mult aportul. Dar, despre viitor, vom mai vorbi noi. Poate veniți și dumneavoastră cu idei. Aveți și dumneavoastră vecini, colegi, nemulțumiri... Să nu le lăsăm să se adune! Să dospească În noi! He! He! Căci nu se știe ce aluat dospește, domnule profesor. Îl amenință ștrengărește cu degetul. Vă referiți la..., murmură Petru aiurit. Noi, adică eu... N-am zis nimic, domnule profesor, n-am zis nimic. În viața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult aportul. Dar, despre viitor, vom mai vorbi noi. Poate veniți și dumneavoastră cu idei. Aveți și dumneavoastră vecini, colegi, nemulțumiri... Să nu le lăsăm să se adune! Să dospească În noi! He! He! Căci nu se știe ce aluat dospește, domnule profesor. Îl amenință ștrengărește cu degetul. Vă referiți la..., murmură Petru aiurit. Noi, adică eu... N-am zis nimic, domnule profesor, n-am zis nimic. În viața dumneavoastră intimă și personală noi nu ne amestecăm. Avem și noi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat pus la dospit, gata să se reverse. Uite-l bătând aerul cu brațele sale scurte, Încercând parcă să tragă aer și prin ochi, să aspire lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă peștii cu mare cu tot. Se curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altul. Așa mi-a apărut bunăoară Buster Keaton În Falstaff, Fred Astaire În Unchiul Vanea. Mastroiani În Vagabondul. Cred că la fel se Întâmplă și cu discurile Electrecord. Dacă le pui unul peste altul și le lași multă vreme așa, dospesc ca un aluat, iar muzica lor se combină și dă un fel cocă de Simfonie universală... O poți asculta Însă doar pe un pick-up special... Mă gândeam nu demult că Dumnezeu lungește viața celor care nu-și află un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
larg. M-am ridicat în capul oaselor, pătura acoperindu-mi pubisul și picioarele. Ultimele câteva zile îmi aduseseră un inventar serios de zgârieturi și vânătăi. Mă durea fiecare încheietură a corpului, mai ales genunchii, însă tot simțeam că pe dinăuntru dospesc de fericire. Momentul acesta - dimineața devreme, eu, Scout - era absolut perfect. — Crezi c-o să revină la suprafață? Am privit-o împingând o buclă de frânghie franjurată peste bordul navei cu degetul mare de la picior. — Fidorous așa crede. Se întoarse. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că am dreptate, încruntă din sprîncene. — Așadar, îl întrerupe Monte Cristo, cel mai important e să ne supraveghem oamenii pe care fiecare îi vom avea în apropiere, să le dăm peste degete dacă fac pași în direcții greșite. — Aluatul e dospit, urmează ca noi să-l băgăm la cuptor, se hotărăște domnul Președinte să pună punctul pe i, n-a vrut și pace, a venit timpul să suporte consecințele. Sper că n-aveți remușcări, îl îmbărbătează Monte Cristo, ce am stabilit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amestecă și devin cu toate frînturi de banalități. Dacă Gugeanu este într-o stare proastă? Lupașcu știe că în astfel de situații găsește nod în papură la orice și, Doamne ferește, poate să propună iar o amînare! Mai las-o la dospit încă un an, a propus anul trecut. Ce este drept, în anul care s-a scurs teza s-a ameliorat calitativ. Gugeanu dorea perfecțiunea în tot ce făcea și cerea și de la tinerii cu care lucra același stil de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înțeles al numelui ei. Este lesne să pricepi ce anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ulterioare, își rescrie textul, modificîndu-l unde consideră necesar, cu litere ceva mai mari, apoi îl așterne, cu alte modificări, pe cartonașe, cu litere și mai mari. „Iar acest proces de elaborare este ca o cocă care crește, care crește și dospește, pînă cînd pare mulțumit“. Scriitorul portughez rămîne astfel fidel unui proces tot mai complicat de elaborare, care, „mai cu seamă pentru prozatori, dar și pentru poeți, pe măsură ce îmbătrînesc“, după opinia conaționalului nostru, „devine misiunea cea mai importantă“. Iar Șerban Foarță
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
inaugurase cu doi ani în urmă. Dar pe cît de drastice au fost consecințele imediate ale actului memorandistic, pe atît de fecunde s-au arătat ele peste cîțiva ani: unda de conștiință colectivă ce răzbătuse în paginile revendicative avea să dospească, iar Vasile Lucaciu, împins de acest front de mocnire generală, avea să fie, între 1907-1910, deputat de Beiuș în Parlamentul de la Budapesta, pentru ca mai tîrziu să participe la unirea de la 1 decembrie 1918. Chiar și numai această rapidă privire aruncată
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
de față nu sunt un pamflet, ci chiar o analiză, și îmi pare rău mie însumi că trebuie să-l descurajez pe autor de la eventuala continuare a unui astfel de măciniș - dar cu asemenea făină opera lui Eminescu nu poate „dospi" în hrană pedagogică pentru studenți și liceeni, cum ne spune dânsul la tot pasul. Mărturisește că a lucrat 4 ani la elaborarea acestor - repet: „caiete". Nu e destul. A găsit materialele, unghiul de atac, locul de construcție (tocmai în zona
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
destul. A găsit materialele, unghiul de atac, locul de construcție (tocmai în zona pedagogiei receptării operei lui Eminescu!), pune chiar cărămidă peste cărămidă - are și un „liant teoretic" dar mai trebuie ceva ca lucrurile să se lege, ca pâinea să dospească - și acel ceva s-ar traduce prin tăcere activă. Să mai pună, așadar, cel puțin încă patru ani în contul tăcerii fizice, pentru dialogul interior, al d-sale, cu Eminescu și cu lumea - și apoi să vadă dacă timpul horațian
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
ci global, integrate unui tot - ființe sonore care își pierd individualitatea și se pliază unei ființe noi, colective, astfel generate". Ce altceva este letrismul dacă nu ștergerea individualității semantice la nivelul cuvântului? Un cuvânt hăcuit, tranșat, dezosat, tocat, dar și dospit la căldura propriei lui potențialități semantice. Odată descărnat, cuvântului nu-i rămâne decât să atârne de oasele lui strălucitoare: literele. Care se prefac în puncte sonore de sprijin. După care, înghesuindu-se, ticsindu-se, se transformă în trasee eufonice și
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]