227 matches
-
ideologică era definită aici drept locul de trecere de la violență simbolică (ortodoxie) la violență politică (dominare), În vreme ce sociologia formelor simbolice este o contribuție a puterii simbolice la ordinea gnoseologica (producția de sens fiind egală cu producția de consens, deci de doxa) (cf. Bourdieu, 1977, p. 406). Fără a relua aici istoricul noțiunii de ideologie, aș spune doar că poate fi reprezentat sub forma unei spirale: Într-un prim moment, impunerea noțiunii este un instrument de afirmare a puterii specifice a intelectualilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
codurilor ideologice În literatura română după 1989 „Oamenii cultivați se simt În cultura că și-n aerul pe care-l respira și doar o mare criză (precum și critica ce-o Însoțește) Îi poate face să se simtă nevoiți să schimbe doxa În ortodoxie sau În dogmă și să justifice sacralitatea și modalitățile consacrate de a o cultiva” (Bourdieu, 1992, p. 261). „Literatura română scrisă În epoca comunistă este cea mai incitantă, mai dificilă și complicată literatura scrisă vreodată În românește, tocmai
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
se pot grefa și dezvolta orice forme de conduită deviantă din categoriile expuse mai sus. G. Lanteri-Laura, care s-a ocupat de problemă, afirmă că „în materie de perversiuni ceea ce delimitează câmpul de fenomene este în primul rând opinia socială (doxa), și aceasta îl oferă spre studiu și cunoaștere științei (epistemé). Din acest motiv, opinia indică comportamentele perverse și le definește ca atare, iar cunoașterea științifică rămâne tributară opiniei, chiar dacă ea reușește să lărgească sau să modifice domeniul respectiv al perversiunilor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sine, Iași, 1991; Însem(i)nările Magistrului din Cajvana, pref. Ion Bogdan Lefter, Iași, 1992; La cafeneaua hermeneutică, Iași, 1992; Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de filosofie, Iași, 1992; Fragmente dintr-un discurs in(?)comod, Iași, 1993; Eros, Doxa & Logos, Iași, 1995; ed. 3, pref. Gheorghe Grigurcu, Iași, 2003; Breviarul nebuniilor curente, postfață Victor Georgescu, Iași, 1996; Temele deocheate ale timpului nostru, Pitești, 2002. Ediții: Rachilde, Domnul Venus, tr. Roxana Gheorghiu, pref. edit., Iași, 1991. Traduceri: Alfred Jarry, Căutarea
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
forme de opresiune sau de hegemonie (în sens gramscian) care au ținut-o captivă secole de-a rândul într-o oarbă luptă de clasă (sau într-o și mai nedemnă microfizică foucaldiană a puterii, în care victimele și călăii colaborează) - doxa, habitus, episteme sau altele asemenea. De la pluralismul valorilor întemeiat de liberali pe autonomia individuală, s-a trecut, grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz, gânditori mai curajoși, care se expun astfel etichetării drept (neo)conservatori
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a urmărit Kant a fost o „întemeiere defintivă” a științei matematice a naturii din epoca sa. Kant, afirma el, „a fost un teoretician din școala aristotelică pentru care știința trebuie să ducă la episteme, și nu pur și simplu la doxa, adică la presupuneri ipotetice”. (W. Stegmüller, Gedanken über eine mögliche rationale Rekonstruktion von Kants Metaphysik der Erfahrung, în W. Stegmüller, Aufsätze zu Kant und Wittgenstein, Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgessellschaft, 1970, p. 20.) 56. Pentru toate aceste observații și precizări vezi § 18
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din nou șirul, ușa magazinului GOSTAT, căruciorul. Văzuse căruciorul paraliticului, naiba îl găsise, porni în transă. Fără țintă, cu țintă precisă, nu mai vedea nimic, vedea totul, traversă strada, nu exista nimeni în jur, doar Robotul Fluieră-Vânt, orb, surd, perfect. Doxa defectă, mecanismul impecabil, mare viteză, aiuritul venea bolid. La un pas de șir, viră, se îndreptă brusc spre coada șirului. Nimeni nu-i dădu atenție, apucase deja căruciorul, pardon, vă rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capacitate de ajustare la starea moravurilor. Aceasta este întotdeauna într-un fel magică. Dar numai ea conferă adevărata legitimitate, valoarea sa spirituală oricărei puteri: politică, economică sau simbolică. În termeni obișnuiți, ,,identificarea" cu spiritul timpului necesită, prin urmare, distanțarea față de doxa dominantă, această "opinie" mai mult sau mai puțin doctă al cărei motor principal este slăbiciunea sau lașitatea. "Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
totalitate. În același timp, știm de asemenea că dacă adâncul este un fund, este în egală măsură un fond. O comoară în care putem fora. Poate că acolo se află sursa ciudatei vitalități contemporane. Desigur, pe de o parte împotriva doxei gândirii stabilite, acest adânc (fund, fond) care renaște ne învață că "fericirea", această idee nouă după Saint-Just, nu este un ideal esențial. Că mântuirea, de esență iudeo-creștină, este abstractă, că securizarea existenței provine dintr-o orientare mercantilă. Dar, pe de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu aceste noi practici sexuale, eșanjisme, concubinaje, "perversiuni" diverse care își afirmă cu dezinvoltură dreptul la existență. Același lucru în ceea ce privește munca, proiectele pe termen lung, prevalența rațiunii, credința în mitul progresului. Aceste elemente de bază ale interpretării "cristo-teologice", apoi a doxei "matematico-tehnice" a modernității (M. Heidegger) sunt cu ușurință deturnate sau ocolite. Ceva care într-o interpretare era considerat ca un rău, ca Răul, devine parte integrantă a realității societale. Iar lamentările nu schimbă cu nimic situația. Într-adevăr, în societățile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fermă și decisă. În fața excomunicării care îl lovea, Spinoza nu înțelegea să răspundă cu proteste vane: rixas prorsus horreo, ci a bravat cu serenitate edictele inchizitoriale și ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu, să continuăm să defrișăm în jurul individualismului modern: acela al unui individ rațional care se domină și domină lumea, logică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
locuința sa. La această lume. A se adapta, tragic, la o lume și la o existență a căror finitudine o cunoaștem. La care, totuși, ne adaptăm, de bine, de rău. Așa cum o spune René Char, "locuiesc o durere". Și contra doxei, această opinie savantă (creștină, occidentală, modernă) a surmontării, ne descurcăm. Această "descurcare" este prezentă în fiecare zi: ne acordăm cu ceilalți membri ai tribului. Și este frapant să observăm extraordinara toleranță care prevalează în multiplicitatea relațiilor sociale, juvenile în special
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trăiască urmașii!” “Mulțumesc, și-ai tăi, scuzați, ai voștri, pardon, ai dumneavoastră. Și pe urmă, dacă m-o ajuta cine știu eu, sper să ajung șef de serviciu, pe urmă, chiar contabil-șef, ori director comercial, că directoru’ nostru, băiat doxă, s-a orientat și-a văzut că-s un tip descurcăreț, ce mai!, se pare că mă are omul la inimă... Dar tu?” “Eu, cu liceul meu, cu orele mele...” “Las’ că știm noi, și cu muzele tale... Ce păcat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci șorturi, ciorapi - luam câteva baxuri, că nu stăteam eu să spăl -, tricouri, trening. Ce aveam eu nevoie. Rechizite. Ei, mai aveam eu nevoie și de cinșpe-douăzeci de „Doxa“. Trebuia să schimb și eu ceasurile. (Râde.) Cam asta era. Și tot așa, dintr-una-ntr-alta, începi, prinzi gustul. Stai și-ți vine banul. Uiți de muncă, uiți de totul. Ce-i aia muncă? Cea mai tare lovitură la TIB, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că, în ultimă instanță, mimesis-ul și poesis-ul, lumea și imaginarul nu sunt separate prin frontiere stabile și rigide, ci comunică prin fine capilare, chiar dacă, în fiecare clipă, între text și lume se interpune memoria culturală și prestigiul modelului livresc (sau doxa, „opinia comună”, după formula împrumutată de Compagnon de la Aristotel) În mod similar, gândirea postmodernă respinge cu hotărâre postulatul existenței unor universuri distincte (cel al lumii și cel al literaturii); dat fiind că realul este, în fond, cea mai complexă și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983, desemnează, în linii mari acea tendință de alunecare dinspre paradigma hard a verosimilului (å?êüò), către paradigma soft (verosimilul în sens cultural, având ca punct de referință doxa, opinia comună). Criticul francez analizează pe larg metamorfozele pe care le-a suferit mimesis-ul în decursul secolului XX, când, revendicată ca moștenire de teoreticienii autoreflexivității, Poetica lui Aristotel a fost supusă unei resemantizări de proporții. Pe scurt, teoria literară structuralistă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din ambiguitatea structurală a receptării textului ficțional. Este aproape de prisos să mai menționăm că teza propusă de Ricoeur se raportează în permanență polemic la postulatele semioticii și ale structuralismului care - după cum, cu multă subtilitate, remarca Antoine Compagnon - „asociau mimesis-ul cu doxa, cu un tip de cunoaștere inertă, pasivă și represivă, cu consensul și ideologia, când nu de-a dreptul cu fascismul”102. Spre desebire de semiotică, preocupată exclusiv de sintaxa textului, metoda hermeneutică preferată de Ricoeur încearcă „să reconstruiască întregul arc
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adeseori însăși posibilitatea sau imposibilitatea verosimilității este așadar mai puțin o ilustrare a „transparenței”, cât o tentativă de a proba eficiența mecanismelor reprezentării (fie că se are în vedere o verosimilitate „naturală”, fie una culturală, având ca punct de reper doxa, opinia comună). În orice caz, această poezie nu presupune renunțarea la acele „cadre” ce asigură, ca și în cazul diferitelor forme (mai simple sau mai sofisticate) ale jocului, marcarea distanței față de acțiuni sau comunicări „reale”. Tocmai în măsura în care până și cea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și impune reguli de compoziție; gustul "dominant" și "oficial" se dezvoltă. De exemplu, academicienii au început prin a stabili o doctrină estetică (ierarhia genurilor picturale, separația strictă a artelor). Monopolul dreptului de expoziție (Salonul) constituia mijlocul de a controla aplicarea doxei. Era dotat cu un juriu de academicieni care susținea o linie ortodoxă, interzicând apariția altor forme artistice. Organizându-se, învățământul a transformat condițiile sociale ale vieții artistice, fără să rezolve problemele ultime ale artei și originii formelor culturale și fără
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la nivel european. Sosirea unor noi cercetători în dezbatere e benefică, chiar dacă rezultă dintr-o concurență pentru obținerea creditelor care permit cercetarea empirică altfel ne-am mulțumi cu o știință fără trup. Departe de a fi o legitimare pseudoștiințifică a doxei politice care incriminează sărăcia, a adus, dimpotrivă, o deconstrucție a faptelor diverse, o nouă exigență metodologică și noi întrebări care, contrar tezei ultrastângiste, tind să reziste logicii strict represive. Am arătat-o suficient: există, fără nici o îndoială, o parte de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
grijă pentru celălalt. O capcană veche și bine cunoscută: în numele unui radicalism al gândirii, în așteptarea zorilor luminoși ai revoluției mondiale, nu mișcăm un deget! Am rămas la această bâjbâială a rațiunii practice politice? E ceva mai ridicol decât această doxa aureolată de certitudinile trădate ale Iluminismului, care face pedagogia, adică acțiunea, vinovată de violența în școală sau incapabilă să reacționeze la aceasta? În plus, riscul negării este și cel al lașității care-i împinge pe responsabilii aflați la putere să
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
etc.) și căutarea autenticității, comunicarea interpersonală, comunicarea mediatică, comunicarea internațională în accepțiune integrativă și nu asimilativă vor deveni un spațiu nuclear de investigare (on ne peut pas ne pas communiquer, communication is inevitable etc.). Adoptînd conceptul lui R. Barthes de doxa ca opinie publică sau "voce" a naturii și consensului, se poate afirma că postmodernismul vizează "dedoxificarea" reprezentărilor noastre culturale, știin-du-se că "accesul" la lume, cunoașterea ei sînt mediate de o rețea de sisteme și discursuri ale culturii, a căror semnificație
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ai analizat, dialectica secundarizării "arhivarea" tuturor noutăților într-un spațiu atemporal asemănător inconștientului colectiv jungian, pentru a fi eventual reactivate într-un nou moment prielnic. Toate ideile, cu alte cuvinte, cunosc perioade de glorie, în diferite "locuri" ale paradigmei sau doxei, după care duc o existență secundă, pâlpâind permanent în spațiul secundarului până la momentul următoarei izbucniri. Fenomenul s-a radicalizat pe măsură ce ne apropiem de momentul vorbirii, 2005, în sensul că elementele de noutate au devenit tot mai virulent heterodoxe în raport cu canonul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
curente, Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul, Suzanne Lilar Despre libertate, Lord Acton Despre sentimentul tragic al vieții, Miguel de Unamuno Despre sinucidere, Émile Durkheim Discurs despre universalitatea limbii franceze, Rivarol Dublul. Don Juan, Otto Rank Eros, Doxa & Logos, Luca Pițu Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson Essays on American Literature and Idea, Manfred Pütz Evoluția creatoare, Henri Bergson Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan Fața și reversul, Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
decât niște iluzii optice (Oreste crede că vede ceva acolo unde nu există nimic, imaginile delirului fiind lipsite de substanță), Electra își dă destul de repede seama că, deși nălucirile lui Oreste sunt doar plăsmuirile unei minți rătăcite, ale unei simple doxa, ele au o putere reală asupra victimei lor, reducând-o la neputință. Așadar, unul dintre atributele zeilor este și acela de a crea fantome sau imagini amăgitoare, adevărate capcane în care cad și sunt distruse vieți omenești. Cei pe care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]