268 matches
-
ajungă la mijlocul punții; După care, senin, a prăbușit-o. Umbra memoriei Va veni și vremea când nu vei mai scrie nici măcar un vers și lucrurile vor întâlni tremurătoarea ta umbră. Te vei speti, cărând gândurile în singurătate și întuneric, vei drămui lumina ca un avar, cu scopul de a-ți căuta, într-un ungher al camerei, sufletul. Pentru tine, mirarea nu va mai avea vreun sens. Ai fugit de ea toată viața, resemnat. Din urmă, te ajunge brațul descărnat al zăpezii
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
Emil Brumaru Piatra cade,-ușure-,n apă Fiindcă-i sete. Și se-adapă. Fluturul cu-aripi de criță Stă fix pe raza grea-n spiță. Melcul n-are casă. Dorul I-e să-ți urce, cald, piciorul. Rîma drămuie păm întul. Roura - soarele, vîntul. Eu îs viața. S-o citești Cu sînii cînd șoldu-ți crești.
Cinci distihuri by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16486_a_17811]
-
Monica Nistorescu Luni Încă o zi de luni Toți se pornesc ca niște nebuni Să chinuie internetul Să se întâlnească cu prefectul Să vândă pielea ursului din pădure Să rectifice bugetul Aburii pierdutei duminici se risipesc Oamenii-și drămuiesc Răbdarea , așteptarea , istovirea , mâncarea Până la următoarea Fetele își pun hainele cu sclipici în cui Se pornesc haihui Să găsească un job mai bun , Pentru că de servici , slujbă , loc de muncă Nu mai vorbește nimeni Doar dacă-i nebun Rentierii resimt
Poezii by Monica Nistorescu () [Corola-journal/Imaginative/3368_a_4693]
-
old wives' tales, spune Florin Toma, prăduind, la Cartea Românească, Moștenirea Familiei Bildungsroman. Dacă vorbim de ramura neaoșă a Bildungsromanilor ăstora, atunci halal avere au adunat, fiindcă la noi, lipsindu-ne ori șfungul unei educații protestante, ori cheful de a drămui, cu dinadinsul, hopurile vieții fiecăruia, prozele ,de formare" n-au prins. Așa că lui Florin Toma îi rămîn, cu testament, doar niște bucăți de proiecte neduse pînă la capăt, pe care să le-mpartă cum o ști. I le dă zestre
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
în viitor. De unde utopia, cel mai uscat exercițiu inflamat.(...) Ulterior am înțeles că aparțin nediferențierii, în varianta ei de la frontiera dintre mîl și nisip, adică dintre letargie și scepticism. Aici par să mă opresc". Sau: , Prin urmare, e cazul să drămuiesc pateticul decrepitudinii. Cum ar zice un mare bărbat de stat: ciocul mic!". Sau, cu capul tot mai plecat: , Soluția, bine cunoscută: să nu mă mai iau în serios". Sau chiar fără nici o retenție a umilinței: ,oricum nu mă prea respect
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Tudorel Urian Adam Michnik este o legendă a Estului. Spre sfârșitul anilor '80 ai secolului trecut, când glasnostul și perestroika începuseră să îi provoace nopți albe lui Nicolae Ceaușescu, în apartamentele înghețate în care își drămuiau alimentele obținute pe cartelă, românii învățau, seară de seară, lecția demnității umane transmisă pe lungimile de undă ale postului de radio "Europa Liberă". Principalele ei capitole (Charta 77, Solidarnosc, Glasnost) și o serie de nume (Milovan Djilas, Václav Havel, Lech
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]
-
un perete alb în vreme ce tu dormi și,-n vis, mănânci puțin din patera cu jeratec, el intră în încăperea albă și scrie, pe unul din pereții transcendentali, masa atomică a elementelor din tabelul lui Mendeleev și, într-un creuzet, îți drămuie, pe masa de scrisori, două-trei prafuri, un evangheliar, anuarul de Gotha și picătura de supraviețuire la urmă, îți lasă noeza și pleacă spre miazănoapte. ea sau despre restituirea frumuseții intru în jurnalul suedez deschid ferestrele spre galeria de artă din
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
tu mă pedepsești ?! Să fie asta totuși o-ncercare ?! Ce-i scrisă chiar și-n legile lumești. Eu vreau să-ți dăruiesc mereu iubire Dar mi-o respingi la modul agasant. Iar dreptul ce îl am la fericire Mi-l drămuiești acuma enervant. N-ai niciun scrupul când spui ... te iubesc ! Mă contrazici în totul și în toate. Iar când mă supăr caut să găsesc Un drum pierdut sfânta libertate. Cândva am vrut ca să îți dăruiesc O clipă de iubire, de
IGNORANȚĂ TOTALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383913_a_385242]
-
de ciorbă de la vecini, care aveau și ei mai multe guri să hrănească. Mama, dacă afla, mă certa, ba chiar mă pedepsea. Dar ce era să fac, când nu mai puteam răbda? Cei câțiva cartofi, adunați de pe lotul nostru, erau drămuiți. Mai trebuia să lăsăm și pentru însămânțare, tăind fiecare tuberculă în mai multe bucăți, după numărul de ochiuri ce-i avea. Cojile, ba chiar și beldiile, erau uscate și folosite pentru hrană. Deși aveam numai vreo șase ani, țin bine
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
studierii ecuației lui Fridman. Atunci s-a consumat actul al doilea al insolitei Întâmplări care i-a marcat existența. Actul Întâi se petrecuse În urmă cu două decenii, În primul an al studenției sale de provincial sărac, obligat să-și drămuiască atent resusele financiare, constând În bursa de merit și puținii bani care i se adăugau pe filiera parentală. Cu vreo două luni Înaintea vacanței de vară, ceasul lui de mână ieftin, dar solid și funcționând impecabil, se supărase subit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de fericire îmi aducea, cu fiecare zi, un spor de înfrigurare și de neliniște. Eram într-o stare de alarmă sfâșietoare, stare specifică oricărei fericiri care se concentrează pe un spațiu de timp limitat, în loc să curgă liniștit și să se drămuiască în șuvițe subțiri, ani la rând. În mine, totul a început să capete chip dublu. Se dedubla, în primul rând, sentimentul timpului. Timpul meu începea dimineața, apoi urma întâlnirea cu Sonia, masa undeva în afara casei, plimbarea în afara orașului. Pe negândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o societate în care ne-am născut, ne-am format și am viețuit, cu bune și cu rele deopotrivă. Unii lasă averi, adevărate tezaure dobândite cu trudă sau poate nu, trăind o viață întreagă înrobiți de strălucirea lor, alții își drămuiesc moștenirea în tainițele sufletelor lor, așezând-o în cumințenia unui alt fel de bogății, acelea de sorginte spirituală. Zestrea pe care eu o las este una de suflet, cea a scrierilor mele, o zestre învăluită în zâmbetul pe care l-
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
de resurse pentru împlinirile lor. „SPLENDOAREA UNOR MEMORABILE RESTITUIRI” „MĂRTURII SCULPTURALE ÎN ETERNITATEA VREMII” „Prinși în vâltorile unui cotidian solicitant, unde tronează componenta pragmatică ce-și încasează nolens-volens tributul de timp și resurse, ne rămâne tot mai puțină energie și drămuit răgaz pentru a învesti în acțiuni menite a reconstitui și regenera ecoul faptelor de spirit moștenite, care determină fizionomia culturală a unui popor. Rememorarea se poate constitui în impuls de făptuire pe filiera unei stimulative continuități pentru cei marcați de
SCULPTORUL CORNEL DURGHEU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ de NEGOIŢĂ LĂPTOIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363223_a_364552]
-
sau supă - a cărei diferență o voi face când voi servi masa peste ani în „lumea bună”(!) a cantinelor studențești (căci unde altundeva poți să apreciezi gustul mâncării de cazan?!), un mixaj aburind cu ingrediente cultivate în grădinița casei și drămuite într-un gramaj „secret” (mărar, tarhon, leuștean, etc.) care asmuțea aerul bucătăriei reverberându-l în valuri cu arome parcă mitice, ce-mi năucea olfactivul și care mă însoțea mult timp după ce părăseam micul „sanctuar” culinar în care am avut privilegiul de
DASCĂLII ŞCOLI DE IERI, PRIETENII ŞI PĂRINŢII NOŞTRI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367410_a_368739]
-
A fost un timp în urmă în care m-am întrebat îndelung de ce există ură?... Și mi-am răspuns după grele experiențe ale vieții, pentru a se face echilibru între bine și rău. Nimic nu există fără echilibru, totul este drămuit pentru fiecare dintre noi. Gândurile sunt energii care transformă în materie bucuriile, pedepsele. Le primim după fapte. Ura întunecă, bunătatea luminează. Câtă strâmbăciune și urâțenie atâta frumusețe și bunătate. Echilibrul acesta îl avem de la începuturi, Abel și Cain. Ura doboară
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
de stentor, stăpân peste bucata de pământ pe care Dumnezeu credea că i-a dat-o pe “vecie”, când el a “smuls-o” prin forța armelor, “cezarul” zilei, îngâmfat de nu-i atingeai nici poalele hlamidei imperiale - încercând să-și “drămuiască “ doar clipa - a întrebat “partito vulgata” de față dacă a adus toate datoriile, taxele pentru pământ zicea, “că noi vom verifica în condicile cu contribuabili și nu va fi bine pentru clevetitori și mincinoși că-și păcălesc stăpânul” iar noi
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
ține tonusul în echilibru și că panica în care intrasem era pentru ei o stare de neînțeles. Cum de altfel se și întâmpla, pentru că undeva, la picioarele povârnișului stâncos, pe falia de țărm în care valurile se rostogolesc spumegânde își drămuiesc viața în semicaptivitate leii de mare, asemănătoare în parte morselor, fără colții acestora proeminenți și în parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi cumva un hermafrodit
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Îmi înflorești în dimineți sub pleoape Cu un sărut ce-l drămuiești pe gene Și leneșă te-ntinzi, pisică între perne Cu un oftat, ce prinde să îți scape. În aer risipindu-ți doar parfumul Iubirea ta o simt cum mă-mpresoară Și mă cuprinde-n brațe ca o ghiară, Ce nu
POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364661_a_365990]
-
se ascunde după degete că nu s-ar deda unor astfel de plăceri intime însă el rămâne loial cititorului absorbit de real și ireal. De-a lungul epocilor noastre istorice omul nu s-a schimbat cu nimic, a rămas același, drămuit de păreri, absorbit de griji, însuflețit de bucurii și vicii. Aceleași vicii se aștern rând pe rând, când le dorim, conștient sau nu, în comportamentul nostru. Literatul este o entitate aparte, absorbită de introvertire, de descotorosire a lăuntrului său, de unde
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului El Bucătar maestru, al cratiței principe Pe focul blând, domol, minunea o-nfiripe: Bucatele-s alese și pune-al său obraz Papila gustativă s-o bage în extaz! Versat într-al vieții, știe a drămui Și are simțul pieții când merge-a târgui Jamboane afumate, și carne de mânzat Cu-alte ingrediente nu-l lasă-ndatorat! E cofetar de seamă și nu-i găsești pereche Iar cine îl contestă, e cam într-o ureche! E un
ODĂ BUCĂTARULUI de NELU PREDA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348740_a_350069]
-
din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Am cumpănit înclinația gândurilor și tot mă ispitește viața cu furtul orelor. E incredibil cum alunec dintr-o stare în alta contemplându-mi neputința! Voiam să mă ridic dincolo de chemarea aceea, și iar drămuiesc timpul la roata pătimirii. Mă trezesc trasă galopant de frâul sângelui, perpelind pielea vremii la focul încercării. Pradă atracției solare, drămuiesc apropierea, să nu mă ardă înflăcărarea. Mă ispitește viața cu furtul orelor.(15 iunie 2017) Referință Bibliografică: Drămuire / Iulia
DRĂMUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365434_a_366763]
-
cum alunec dintr-o stare în alta contemplându-mi neputința! Voiam să mă ridic dincolo de chemarea aceea, și iar drămuiesc timpul la roata pătimirii. Mă trezesc trasă galopant de frâul sângelui, perpelind pielea vremii la focul încercării. Pradă atracției solare, drămuiesc apropierea, să nu mă ardă înflăcărarea. Mă ispitește viața cu furtul orelor.(15 iunie 2017) Referință Bibliografică: Drămuire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2359, Anul VII, 16 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia Dragomir : Toate
DRĂMUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365434_a_366763]
-
de trei frați mai mici aflați la o vârstă critică când se cere o mână de fier ca să îi mențină pe calea cea dreaptă făcându-i să nu-și abandoneze școala și să mai aibă și note mari. Știa să drămuiască puținul trimis de părinți acasă, astfel încât să asigure un trăi decent fraților ei să le facă mici bucurii și în același timp să se ocupe de întreținerea casei și a gospodăriei. Să adauge un plus de bună stare familiei, fără
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
de fapt nu e a doua tinerețe, e prima. Și i-am explicat în câteva cuvinte. Având patru bașbuzici, cum le zici tu, am renunțat o lungă perioadă la câteva mici bucurii pe care prietenii mei și le permiteau. Ne drămuiam și banii și timpul, dar asta nu ne împiedica să visăm: “Lasă că-i facem noi mari pe-ăștia mici!” Îmi amintesc din vremea aceea dorința mea aprinsă de a avea o sculă HiFi pentru muzică. Toate apartamentele din bloc
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
înșine ancorați în adâncul și farmecul lor. Dumitru Sinu, nea Mitică - așa cum m-am obișnuit să-i spun și cum de altfel îi spun toți cei apropiați -, nestăvilit povestitor al unor întâmplări din vremuri demult trecute, a știut să-și drămuiască fiecare bucățică de suflet, umplând-o cu amintiri despre oameni și locuri, orânduite după bunul său plac într-un document special pe care nu cred că greșesc dacă-l numesc carta aducerilor aminte, guvernată, de o lege mai rar întâlnită
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356446_a_357775]