12,502 matches
-
volumul Anii de ucenicie, dar și alte fețe ale indiferentismului sadovenian, exprimări ale aceluiași scriitor care a creat legendar Șoimii și a operat ca subordonat al comuniștilor prin Mitrea Cocor - pot fi privite ca drame ale epocii lui Pamfil Șeicaru. Drame ale aceleiași epoci sunt politica dictatorială a lui Carol II, efectele asupra României ale acordului din 1938 de la München și "comedia" tratativelor de armistițiu de la Cairo, abandonările României de la Teheran (decembrie 1943), Ialta (februarie 1945), Potsdam (iulie 1945), Moscova (1945
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
fără condiții" din 23 august 1944, sub pumnul lui Vîșinski. De asemenea dispunere a evenimentelor, Cazul Iuliu Maniu - Cazul României, Iuliu Maniu și Comunismul, Certitudinea lui Iuliu Maniu, texte selectate de Victor Frunză pentru primul volum al ediției Scrieri, consemnează drama fără eroi a unei societăți care vegetează în mediocritate și experimentează tragic "poltroneria democrației". Ele includ și drama morală a lui Iuliu Maniu, om cu prestigiu personal, însingurat și lipsit de "cunoașterea naturii bolșevismului" - distructiv - cu multiplele sale mreje de
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
Cazul României, Iuliu Maniu și Comunismul, Certitudinea lui Iuliu Maniu, texte selectate de Victor Frunză pentru primul volum al ediției Scrieri, consemnează drama fără eroi a unei societăți care vegetează în mediocritate și experimentează tragic "poltroneria democrației". Ele includ și drama morală a lui Iuliu Maniu, om cu prestigiu personal, însingurat și lipsit de "cunoașterea naturii bolșevismului" - distructiv - cu multiplele sale mreje de iluzii, fatal întinse bunei credințe, secondate de totala "alterare a prudenței", prea sigur pe tactica personală a "ostenirii
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
lui înceată în a sesiza și înțelege, în adevărata lor gravitate, pericolul amenințărilor sovietelor și al artificialului în înțelegerea raportului de forțe dintre Germania nazistă și Rusia sovietică. În mare, este denunțată politica de compromis și rolul său în scenariul dramei aceleiași epoci, ținute cu strictețe în vizorul său critic, de Pamfil Șeicaru. Ceea ce am reținut, ca trăsătură dominantă rezultată din experiența exilului, este amărăciunea. Ea dictează exprimării fondului. Mai acuzată decât încrâncenarea verbală a pamfletarului, cu suita sa de indiscreții
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din păcate, numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându-și calitatea de structură estetică, căci, în această a doua ipostază a ei, pretinde cu necesitate drama. Iar în Revizorul, remarca dramaturgul și criticul de teatru Leonida Teodorescu 3), "drama este implacabilă, deși nu foarte ușor de sesizat - suntem, firesc, mult mai înclinați să râdem de primar șca, de altfel, de toți ceilalți, aș adăugaț, decât să
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându-și calitatea de structură estetică, căci, în această a doua ipostază a ei, pretinde cu necesitate drama. Iar în Revizorul, remarca dramaturgul și criticul de teatru Leonida Teodorescu 3), "drama este implacabilă, deși nu foarte ușor de sesizat - suntem, firesc, mult mai înclinați să râdem de primar șca, de altfel, de toți ceilalți, aș adăugaț, decât să-i descoperim substanța dramatică - și tocmai acest fapt îi arogă piesei lui Gogol
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Ideea de a amplasa montarea în spațiul intim al sălii Studio, aici claustrant și apăsător, derizoriu și meschin, mi se pare aproape singura soluție notabilă, care sporește tensiunea confruntării, a lașităților și oportunismelor de tot felul, care te face partenerul dramelor, fie doar și pentru a asculta textul admirabil al lui Strindberg. Ceea ce se întîmplă în imediata apropiere a spectatorului este pînă la urmă un exercițiu de institut, cu momente izbutite din această perspectivă, cu multă caznă și trudă la vedere
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
La aceasta am revenit mult mai târziu, după război, când am fost exilat în Occident. Am avut un hiatus în preocupările mele intelectuale în tot timpul războiului și chiar în primii ani de diplomație, fiindcă prea am fost amestecat în drama pe care o trăia țara noastră cu ocuparea ei, cu sosirea Sovietelor, cu instalarea comunismului; pot spune că, din 1940 - când îmi fac serviciul militar - până prin anii ’48, viața mea intelectuală este cvasinulă! - Greu de crezut! - Totuși, pe când mă aflam
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
cu al unei spioane germane pe care o căutau și nu vroiau să ne dea pașapoartele înapoi! Le-am obținut chiar în ziua în care, ieșind cu ele pe poarta ministerului, toate podurile erau deja ocupate de Armata Roșie. O dramă! S-ar putea scrie un roman pe tema asta!. - Ar fi captivant! - Al doilea mare miracol este acela că eu am fost ales să fiu curier diplomatic către Stockholm în ziua de 23 august 1944, cu misiunea de a spune
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
ci și ale orelor. Să notăm, totuși, reîntâlnirea cu profesorul Călinescu - prin 1963 -, prilej de a-și spune cuvântul despre atitudinea politică a acestuia, în opoziție cu generozitatea omului: "Ultimii 10-15 ani din viața lui G. Călinescu au constituit o dramă ce va trebui scrisă odată. Histrionismul său are un revers în care se deslușesc accente uneori tragice. Într-un fel, a fost și el o victimă a stalinismului, un intelectual înșelat și dezamăgit, chiar dacă vanitatea sa personală va fi jucat
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
fiind tot mai accentuata degradare a condiției umane. Implicit, o asemenea carte este o pledoarie, în spirit conservator, pentru prezervarea valorilor tradiționale și un atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale și se lasă guvernată de principii anarhice. Toată această viziune asupra istoriei este prezentată prin prisma evoluției/involuției unui
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
încălzește, se înseninează în metamorfoza personajului său. Comicul se accentuează și el într-o poveste ce devine de două ori neobișnuită, fie doar și prin simpla înfățișare a "instrucției". Disperarea din cele două texte rămîne la fel de acută și de răvășitoare. Dramele, în fondul problemei, sînt aceleași, numai formele pe care le comportă masculin/feminin-ul creează variante, nuanțe dar nu modifică esențialul. Așa cum spuneam și mai devreme, textul este suportul ideal pentru demonstrații actoricești ridicînd la plasă performanței. De asta, abordarea
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
ziare. Numai că nu asta e problema. Inițiativa UNITER-ului de a demara programul "Artiștii pentru artiști" e, desigur, admirabilă, dar nu reprezintă decât o picătură într-un ocean. Presa a selectat exemplele unor artiști celebri pentru impactul emoțional, dar drama e mult mai adâncă. În situația Ninetei Gusti și a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea artiștilor români de vârsta a treia (despre tineri n-are rost să vorbesc, pentru că n-au absolut nici o șansă de recunoaștere oficială. Să sperăm
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
18 noiembrie 2000 pe Internet, România se află pe ultimul loc, cu numai 46 la sută răspunsuri afirmative (dar despre această chestiune vom discuta cu altă ocazie)... Alți români ajunși în America, dimpotrivă, se arată refractari procesului de asimilare, trăind "drama imposibilității socializării, manifestînd de obicei o atitudine rezervată, dacă nu chiar rebarbativă în relațiile lor cu americanii". La aceasta își dau concursul nu numai stăpînirea defectuoasă a limbii engleze și setul de "prejudecăți și de obiceiuri mult prea balcanice pentru
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
dureros în această identitate voit falsă funcționează la Ionesco drept un fel de exercițiu de asceză necesară «naturalizării» într-o altă țară, asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
firea ori ca metaforă a Edenului însuși (Horia Bernea), ca prezență incertă, învăluită în abur și dizolvată în lumină (Horea Paștina), Grădina este, de fapt, un loc de întîlnire al Creației dumnezeiești cu aspirația umană și o construcție mîntuită de dramele temporalității. Nu întîmplător, cu excepția lui Ion Gheorghiu, toți ceilalți pictori amintiți au asociat imaginea Grădinii unui program spiritual explicit, de multe ori cu evidente particularizări creștine. Întoarcerea la natură, la energiile primare ale vieții și la nenumăratele miracole disimulate în
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
pline de praf; am simțit mirosul mobilierului rînced și mi-am amintit de părinții Susanei care fuseseră foarte bogați. Mobilele grele, din mahon, păreau niște corpuri masive, de neurnit, parcă dușmănoase și oarecum periculoase; fuseseră pesemne martorii muți ai unei drame ce avusese loc cu ani în urmă, dramă de pe urma căreia nici Susana, nici maică-sa nu-și reveniseră încă. Pe măsură ce mă apropiam de galerie, am simțit parfumul de eucalipt și umezeala caldă și bolnăvicioasă din aer: un aer dens și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
și mi-am amintit de părinții Susanei care fuseseră foarte bogați. Mobilele grele, din mahon, păreau niște corpuri masive, de neurnit, parcă dușmănoase și oarecum periculoase; fuseseră pesemne martorii muți ai unei drame ce avusese loc cu ani în urmă, dramă de pe urma căreia nici Susana, nici maică-sa nu-și reveniseră încă. Pe măsură ce mă apropiam de galerie, am simțit parfumul de eucalipt și umezeala caldă și bolnăvicioasă din aer: un aer dens și un miros pe care nu-l mai respirasem
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ciber)filologia, și-ar spori sigur atractivitatea. Dacă nu ne vom bate să se întâmple asta, ne vom construi, am mai spus-o, biblioteca virtuală a viitorului pe un... șvaițer patrimonial. Dar o vom construi? Pe scurt, vorba poetului, în drama "de amurg" al profesiei editorului, nervus rerum gerendarum sunt banii; fondurile meschine puse - când sunt puse - la dispoziția celor câteva edituri și câtorva zeci de oameni angajați în activitatea de editare critică a textelor duc editurile la faliment, iar pe
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
ori mai puțin decât pe traducătorul, în cinci-șase luni, al unui best-seller în vogă. Dacă lucrurile n-ar sta astfel, ci dimpotrivă, tinerii n-ar mai fugi de meseria de editor... Pe scurt, nu cred să poată cineva susține că drama editorului nu se reduce, în ultimă analiză și în chip mult mai flagrant decât a oricăror alți autori de carte, la bani. Mulți bani, e drept, față de câți lipsesc. Puțini totuși, foarte puțini, față de câți se risipesc. Așa încât, mai înainte de
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
în ciuda unei grații indiscutabile, regizoarea Pascale Bailly e atît de departe de strălucirea maestrului... Zice autoarea: "Ce mă interesează cel mai mult la un film, este să merg pe acea linie subțire dintre rîs și plîns, să găsesc într-o dramă situații comice și într-o comedie situații dramatice"; exercițiul de echilibristică în sine i-a reușit; filmul, mai puțin! Punctul de atracție major e interpreta principală, Audrey Tautou, inubliabila Amélie, acum într-un rol "care mi se aseamănă cel mai
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
își cunoaște bine rostul, rolul și destinul. Poate că e vanitoasă, însă nu e ipocrită. Iar din această dilemă i se trage, vom vedea, destinul tragic. Asumat. Căci Olympia îmi pare a fi un personaj de tragedie sau măcar de dramă. Nu un țap ispășitor, cum poate că ar fi dorit Coppelius. Coppelius a creat-o spre a-și satisface orgoliul de artist și a epata, cu ea, burghezii. O perioadă, o ține încuiată într-o cameră obscură, ca pe o
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
d-sa, asociază, în volumul Le théâtre et l^existence (1991), conceptul de absurditate nu cu iraționalul care ar implica lipsa explicației, ci cu neraționalul dat de absența semnificației. În Mitul lui Sisif al lui Albert Camus lipsește semnificația tragică, drama condiției umane constînd în aceea că, în absența reperului transcendent, nu mai e cu putință nici tragedia: Absurdul este păcatul fără Dumnezeu". Din punctul de vedere al teoreticianului francez, un tragic al absurdului ar fi cu toate acestea posibil într-
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
atribuite lui Malraux despre secolul XXI aparține dnei Anca Hațiegan. Autoare a unui articol despre O făclie de Paște (STEAUA nr. 11-12, 2002), dna Hațiegan crede că a venit timpul să luăm în considerare "fundalul mitic-creștin pe care e proiectată drama lui Leiba Zibal". Cum contemporanii n-au făcut o primire grozavă nuvelei, Caragiale (scrie dna Hațiegan) a recidivat cu Noaptea Învierii, o povestire ironică la adresa unui public ce se dovedise orb în fața mitului. Era, s-ar zice, cazul ca, după
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși" englezi și sînt marcate, chiar și parțial, de gustul anilor '60-'70 de la noi pentru dramele provocate în conștiință de sistemul comunist (obsedantul deceniu, dar, voalat, și restul deceniilor). În prim-plan este cuplul, ambiguu, caracterizat mai curînd prin atracție-respingere și violență, la nivelul căruia se reface lumea - din care unul din personaje, cel revoltat, vrea
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]