201 matches
-
119, 147, 152, 154, 156-157, 168, 180, 181, 199, 201, 206, 208, 216, 228, 231, 252, 257-259, 273, 277-328, 334 ca editor, 77-78, 334 retragere a, 116, 179, 277, 279-280 narator creditabil/necreditabil, 145-146, 230-232, 239 narator deghizat, 232 narator dramatizat/nedramatizat, 136, 146 narator flotant, 111 narator la persoana întîi, 26, 36, 41, 43-45, 67, 71-72, 88-89, 100-101, 122, 132-136, 142, 144-148, 150-153, 155-157, 159, 161-163, 168, 172, 178, 190, 201, 224-225, 230-231, 239, 296-299, 302-307, 311-312, 314-317, 320, 323
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
28, 86, 126 v. și intermediere romane de tip stream of consciousness, 123 romane dialogate, 116 roman-jurnal, 213, 297, 309, 329-330 scena de tip privitul prin gaura cheii, 314 scena trasului cu urechea, în romanul la persoana întîi, 314 scenă dramatizată, 88, 113, 116 scenă de moarte, 76, 121, 336 scenă dialogată, 113, 115, 117-118 schema relației eu-eu, 313 schematizare, 86, 106, 125-129 în prezentarea spațiului, 185-187 și dinamizare, 129-130 schimbare a rolurilor eului narator, 229 v. și narator schimbări temporale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din expoziție decît la început sau la intrare atunci ați cîștigat. Domnul Cutare, pe care nici nu l-ați instruit, nici plimbat, dar pe care l-ați metamorfozat, cel puțin în mintea sa, e pe deplin cîștigat. Să fie documentarul dramatizat al Învierii o noutate? Nicidecum. Paștele din primăvară, reînceperea festivă a unui nou ciclu vegetal și astronomic e un ritual mult prea vechi. Înainte de Iisus existau Dionysos, Attis, Osiris. Și ei sînt zei care suferă, mor și renasc. Sînt lucruri
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care vor avea atât de multe lucruri de Învățat În modul cel mai direct și 2. Metodele de acțiune simulată sau fictivă (metode de simulare) din a căror categorie fac parte jocurile didactice, jocurile de rol sau de simulare, Învățarea dramatizată, Învățarea pe simulatoare ș.a. IV. Metode de raționalizare a conținuturilor și operațiilor de predare/Învățare, centrate pe performanță, pe eficiență maximă, așa cum sunt: metodele algoritmice, instruirea programată, instruirea bazată pe calculator, Instruirea Asistată de Calculator (IAC), Învățarea electronică ș.a. Acestea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
primează tehnicile pedagogice, ca elocința, gesturile și talentul profesorului”, așa cum remarcă N. MacKenzie și colaboratorii săi (MacKenzie, Michael, Jones, 1975, p. 148). 11. Expunerea cu oponenttc "11. Expunerea cu oponent" Recent, prelegerea cu oponent se afirmă ca o nouă variantă dramatizată a expunerii. Ea se deosebește de prelegerea obișnuită prin prezența celui de-al doilea cadru didactic sau a unui membru (elev, student, cursant bine informat, cu spirit critic și simț psihologic) din rândurile auditorului, care intervine În timpulexpunerii punând Întrebări
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
calitatea dramatizării și calitatea conținuturilor de prezentat. Din partea celui care face expunerea se cere un real simț al măsurii, puterea de a sugera prin nuanțele vorbirii, prin pauze, prin mimică și gestică. Expunerea poate să capete o Înfățișare și mai dramatizată atunci când este pregătită În cadrul unei echipe de profesori (după sistemul team-teaching). În cazul acesta, profesorul care va face expunerea propriu-zisă În fața auditoriului se va vedea interpelat, după un plan prestabilit, de mai mulți „oponenți” profesori, din aceeași echipă. 12. Prelegerea-dezbatere
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
lucrare ce reprezintă, pentru I.-G., un summum. Aici, reconstituirile, beneficiind de o documentare (migăloasă, cuprinzătoare) în arhive puțin cunoscute, de apelul la corespondență particulară, la memorii și acte diplomatice, tind către literatură, către un gen de narațiune alertă, colorată, dramatizată. În câteva încercări în proză - schițe, povestiri - care transcriu întâmplări mărunte și conturează tipuri fin de siècle, amprenta foiletonistului locvace persistă. I.-G. mai scrie cu ușurință și cu vădită plăcere impresii din vacanțele petrecute în țară ori peste hotare
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
cel isteț, apărut în 1956. De asemenea, la Editura Casa Școalelor, în 1925 și 1927, au fost publicate în colecția „Teatru școlar” mai multe feerii pentru uzul serbărilor școlare (Prinosul îngerilor, Slujnica Maicii Domnului, Steluțele de aur) și basme sumar dramatizate (Domnița adormită din palatul fermecat, Volbură-Vodă, Meșterul Papuc, Doftorul Știe-Tot, Urciorul fermecat), toate jucate cu succes în fața micilor spectatori. Volumul Teatru școlar (1936) va relua câteva dintre ele. Schițele și nuvelele semnate de H. dezvăluie o sensibilitate aparte, vibrând în fața
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
ultimul sacrificiu față de Ion al Erminei. Diversitatea tipologică e realizată însă cu prețul slăbirii forței dramatice și, în consecință, al estompării ideii pe care piesa e clădită bine. Cum crede și Ion Trivale, dramaturgul, „în loc de dramă istorică, ne dă istorie dramatizată”. Reală forță dramatică posedă alte două piese istorice în versuri, dar într-un act, Săracul popă și Praznicul calicilor (1916). Episod istoric - prima, „comedie tragică” - a doua, ele evocă pregnant, prin densitatea situațiilor, aducerea capului tăiat al cardinalului Andrei Bathory
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
totuși unul „minor”, limitat de o viziune fără profunzime, de complacere în frecventarea subiectelor facile, „de salon”, ori convențional-oportune, precum glorificarea unor personalități din panteonul cultural ori istoric al națiunii, prin reconstituiri evocatoare desuet-naive, în genul unor „images d’Épinal” dramatizate. Privit cu simpatie de un public deloc neglijabil, Ș. apare ca un reprezentant de elită al teatrului de bulevard. Nu era totuși un confecționer abil, ci un scriitor preocupat de înnoire și chiar de experimentul prudent. Climatul în care și-
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
-lea, precum și a cvasilegendarei întâlniri dintre Franz Liszt și Barbu Lăutaru. Scriere modestă, cu personaje „de operetă”, cu tablouri vivante colorate convențional, pitorescul fiind asigurat, între altele, prin împrumuturi onomastice din Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, piesa deschide seria evocărilor istorice dramatizate. Diferite între ele, mergând de la convenționalismul schematic al viziunii „operetistice” la verva inteligent administrată (Procesul domnului Caragiale, cu referire la conflictul Caragiale-Caion) ori la evocarea ilustrativă, „cuminte” și meșteșugărească, de popularizare istorică (Cuza Vodă, Eminescu), acestea rămân inferioare producției de
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Nicușor? (răspunsul este repetat de un elev integrat) Ce a făcut băiatul? (miagine sugestivă pentru acțiune) De ce oglinda Îl arăta urât pe copil? Cum s-a sfârșit Întâmplarea? (imagine sugestivă pentru acțiune) Ce i-a explicat mama fiului ei? (reproducere dramatizată a conversației) Ce proverbe se potrivesc acestei Întâmplări? (proverbele sunt prezentate mărite și se repetă de către elevii integrați) * Se analizează semnele de punctuație din text. (Profesorul de sprijin Îndrumă mâna elevilor integrați pentru a identifica semnele de punctuație din text
PROIECT DE LECȚIE ÎN PARTENERIAT IMPLICÂND CONCEPTUL DE COMUNICARE TOTALĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lăcrămioara-Gabriela SCUTĂRIȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2165]
-
care au fost elaborate. În schimb, amplul studiu introductiv la o ediție din dramaturgia lui Sorbul (1956) include o exegeză critică de natură a reliefa judicios sensurile textelor. Observațiile privind Patima roșie, bunăoară, punctează faptul că, sub aparența de „anecdotă dramatizată”, piesa „îndemna la lungi meditații” într-o vreme când se montau aproape numai spectacole de divertisment, că autorul opunea teatrului bulevardier un teatru de idei, urcând pe scenă „o lume bolnavă, dezaxată, conștientă de această dezaxare, dornică să se smulgă
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
1985), Împotrivirea lui Făt-Frumos (1987), Tărâmul nălucirii (2003), destinate copiilor și exploatând lumea fabuloasă a basmului popular ca spațiu al inițierii. Astfel, Tărâmul nălucirii reunește, pe lângă două basme, Moș Tănase pribeagul și Piatra de pe inimă, alte texte - scurte „basne”, uneori dramatizate, „băsmuiri în șezătoare” și poeme-basme, al căror rost de îndreptar filosofic și moral e evident. Preocupat de fenomenul culturii populare românești, T. adună în Descinderi în cultura populară (2001) eseuri care vizează domenii diverse: etnografie, etnologie, artă populară, folclor literar
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
disoluției pare să caracterizeze toate scrierile lui U. Mai întâi e vorba de o disoluție a genurilor: indiferent de (sub)titlurile anunțate, autorul se complace în a topi convențiile generice într-un continuum discursiv, în care se amestecă deopotrivă fragmente dramatizate, secvențe lirice și, mai ales, numeroase reflecții aforistice. De altfel, ultimele trimit deja spre cealaltă formă de transgresiune: oricare ar fi destinația imaginară spre care se îndreaptă ficțiunea, cert este că realul apare aici doar în postura de pistă de
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
firea, nu sunt cuprinși de spaime mistice. Atitudinea lor față de neobișnuit e asemănătoare cu a țăranilor lui Ion Creangă, a lui Dănilă Prepeleac și a lui Stan Pățitul. Irizările mitice participă la întocmirea unui spectacol realist, Fata ursului fiind o snoavă dramatizată, o sottie, până când intervine un deznodământ tragic, nepregătit, discordant, artificios. Piesa aduce în scenă o psihologie profană, restituind atmosfera vieții de prin părțile Buzăului: o atmosferă ce aduce cu a epicii lui Mihail Sadoveanu, dar se și diferențiază de ea
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
metodă predării / învățării reciproce (Reciprocal teaching -Palinscar), metoda “mozaicului”( Jigsaw, citirea cuprinzătoare, metoda “Cascadei”(Cascade), metoda învățării pe grupe mici(“STAD-Student Teams Achievement Division”), metoda “turnirului între echipe”(“TGT Teams/Games/Tournaments”), metoda schimbării perechii(“Share-Pair Circles”), metoda “Piramidei”, învățarea dramatizata b) Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare : hartă cognitivă / conceptuală, matricile, ”Lanțurile cognitive”, ” Scheletul de pește”, diagramă cauzelor și a efectului, ”Pânză de paianjen”, ” Tehnică florii de nufăr”, ”Cartonașe luminoase” c) Metode de rezolvare de probleme
Metode moderne de învăţare activă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
de debut, Furtună în Olimp, dă glas unei poziții antirăzboinice, larg răspândită în epocă. Probabil după modelul lui Jean Giraudoux (La Guerre de Troie n’aura pas lieu), dar într-un registru mai degrabă burlesc, Ș. a compus o satiră dramatizată, de altfel convențională, cu un dialog spumos și replici ingenioase etc., utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea. Albăstrelele (editată în 1955) este o „localizare după o schiță de I. Gorelov”. Alte piese ale lui Ș. au ilustrat formula reconstituirii istorice dramatizate, încercând - cu rezultate tot modeste - resuscitarea pilduitoare a unor momente din istoria națională (Povestea Unirii, focalizată pe perioada premergătoare unirii Moldovei și Munteniei din 1859 și reprezentată în premieră în contextul centenarului evenimentului) ori universală (Zorile Parisului, evocare dramatică a
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
pipe (1970) și Ceasul viu (1973), par a fi rezultatul unei crize de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie metafore dezvoltate ale războiului (Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
stenogramei unei discuții purtate în 1952 cu câțiva „protectori” ai săi - Ion Vitner, Mihai Novicov, Nicolae Moraru, Silvian Iosifescu și Aurel Baranga - pe marginea celei mai recente comenzi literare a autorităților: constrâns, cu prilejul centenarului Caragiale, să producă o biografie dramatizată a scriitorului, P. este chemat să-și justifice obiectivitatea demersului reconstructiv în fața unui Aurel Baranga, care îi pretinde imperativ ca figura lui Caragiale să corespundă „articolului de fond din «Scânteia»”, precum și a unui Mihai Novicov, în opinia căruia personalitatea creatoare
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
unde se află versuri ce premerg literaturii generației, fac din apariția cărții și un punct terminus al orientării. Ca autor de proză, P. publică și o scriere postmodernistă, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (2002). Începutul e un joc dramatizat, cu dialoguri mucalite, ironice, antilivrești, demitizatoare de canoane literare, în bonom răspăr cu tot. În fapt, ar fi o încercare de teatru absurd înregistrată de autor, ceea ce apoi se transformă într-o narațiune cu un plan de roman axat pe
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
două opuscule de povești: Bălăior și Tămâița (Orăștie, 1911) și A fost odată ... (Brașov, 1913). În versurile sale P. intenționează o situare în lume, o descriere a propriei lumi, a reperelor ei esențiale, într-o viziune ușor convențională, idilizată sau dramatizată poate și sub influența unor modele livrești. Privirea, atenția sunt focalizate asupra naturii, ca realitate absolută, singura sursă de certitudine și, uneori, de bucurie, într-o viață aflată sub semnul părăsirii, suferinței, zădărniciei și morții. Sensibilitatea senzorială generează câteva tablouri
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
referă, mai întâi, la ceea ce subiectul consideră ca fiind o problemă în legătură cu ceea ce face, gândește sau resimte, și pentru care el vine să ceară un ajutor specializat. Prezentarea sa poate fi simplă sau complexă, precisă sau superficială, deschisă sau reticentă, dramatizată sau banalizată. Cererea sa poate fi limitată sau globală, explicită sau implicită, directă sau indirectă. Clarificarea constă în favorizarea identificării și recunoașterii ansamblului de probleme trăite utilizând, dacă este necesar, unele tehnici de comunicare (de informare, de orientare, de relaxare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
două chipuri (1937), Garden-Party (1938), După bal (1939) și Afin și Dafin (1951). Câteva texte au fost difuzate la radio, ca Derbyul (1939), Ramuncio (1943), Străinul (1947), Gura lumii (1949). Reflexul pasiunii de o viață pentru muzică sunt două „monografii” dramatizate, Frédéric Chopin (1953) și Piotr Ilici Ceaikovski (1953). A colaborat la „Sămănătorul”, „L’Indépendance roumaine”, „La Patrie”, „Le Moment”, „Timpul”, „La Roumanie”, „Viața românească”, „Dreptatea”, „Curentul familiei”, „Gospodina”, „Biblioteca revistei «Catedra» Galați”, „Mariana”, „Almanahul teatrului românesc”, „Rampa”, „Revista scriitoarelor și
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]