403 matches
-
Dintre cei trei buni interpreți, pomeniți mai sus, merită o mențiune specială Alin Gheorghiu, pentru căldura insuflată fiecărui gest și pentru concentrarea asupra liniei rolului nu numai în momentele de dans ci si atunci când personajul pe care-l interpreta trecea dramaturgic în plan secund, într-o margine a scenei - mod de a-și urmări continuu rolul pe care nu l-am mai întâlnit decât la Alina Cojocaru. Încă două perechi, Bianca Fota, în rolul Sofiei și Laura Blică Toader, în rolul
O serie de întrebări fără răspunsuri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7481_a_8806]
-
de amănunte, un spațiu capcană pentru protagoniști, dar, în același timp, și pentru regizor dacă nu are flerul unei evadări spectaculoase. Și asta a avut, pe lîngă multe altele, Radu Afrim. Așa cum Dorst explorează în „Herr Paul" un alt stil dramaturgic și scriitoricesc, în sens mai larg și mai profund, și Radu Afrim își exprimă apetitul pentru o nouă poziționare față de propriul stil. Dimensiunile show-ului său se reduc, parcă totul intră la apă, se esențializează, păstrîndu-și intangibilă forța invențiilor, a
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
calde, apărută la Editura Institutului Cultural Român, poate fi începutul unui comentariu critic al unei opere vii, în mișcare și în continuă modificare a receptării ei. „Matei Vișniec este numele unei povești de succes. Ca puțini alții, el definește spațiul dramaturgic al ultimelor decenii în România, simultan, impunându- se decisiv în spațiul francofon. Dramaturgul practică o scriitură captivantă, aparent excentrică, învăluitoare, ale cărei mecanisme se cer dezvăluite. Demersul de față își are originea în contextualizările oferite de «etichetele» exegetice puse în
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
și întoarcerea la un punct inițial, în care sunt stabilite principalele coordonate ale modelului dramatic în cauză. Autoarea pornește de la o clasificare tematică, constatând că la Matei Vișniec ea coincide cu structurarea (sau, mai bine zis, restructurarea permanentă a) scriiturii dramaturgice. Autoarea studiului clasifică opera lui Vișniec în funcție de reconstituirile lirice (plecând de la alunecarea poeziei în teatru și de la dramatismul poeziilor), dialogurile culturale subiective (piesele în care Cehov, Meyerhold, Shakespeare, Beckett, Cioran și Ionesco populează un univers livresc), poveștile de dragoste („Frumoasa
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
în Danemarca. Fundalul piesei se referă la drama reginei Maria Stuart a Scoției, care s-a căsătorit cu ucigașul soțului ei, stîrnind ura reginei Elisabeta și a partizanilor ei. Prin urmare, fără adevăr istoric nu există tragedii, ci doar veleități dramaturgice. Viață de critic Cu ani în urmă, într-un articol din revista 22, dl Dan C. Mihăilescu cerea, mai în glumă, mai în serios, un spor de periculozitate pentru remunerația criticilor literari. Acestora nu li se răspunde numai cu vorbe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
general în relații de cupluri, pe trasee intime. Cam toate spectacolele lui Afrim sînt povești de familie delicate, deloc simple, cu încărcătură emoțională semnificativă. Saga începe în 2039, în Alice Springs și sîntem purtați, într-un du-te vino stufos dramaturgic, dar bine controlat regizoral, în Londra din 1950, 1980, înainte și înapoi, în succesiuni ce nu urmează cronologia întîmplărilor, ci conexiunile ce aduc împreună amintiri, ce declanșează anumite legături subtile și periculoase, decodări, emoții, detalii. Cred că țesătura aduce un
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
1950, 1980, înainte și înapoi, în succesiuni ce nu urmează cronologia întîmplărilor, ci conexiunile ce aduc împreună amintiri, ce declanșează anumite legături subtile și periculoase, decodări, emoții, detalii. Cred că țesătura aduce un grad în plus de dificultate în structurarea dramaturgică a piesei și, pe urmă, a punerii în scenă. Plecînd dinspre prezent spre trecut, lumea se desface, ușor, ușor, scoțînd la lumină fapte și lucruri nerostite niciodată pînă la capăt, gri-urile orașelor și, deopotrivă, ale protagoniștilor. Piesa este cu
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
aflat pe malul Ruhr-ului, scriitorul austriac Peter Handke a primit premiul „Piesa anului 2012”, pentru Immer noch Sturm (Furtuna nu trece). Premiul de 15 000 euro este considerat în breala oamenilor de teatru drept una din cele mai importante distincții dramaturgice din Germania, Handke fiind ales de juriu în dauna celorlalți cinci candidați: Claudia Grehn, Darja Stocker, Anne Lepper, Martin Heckmann și Roland Schimmelpfennig. Autor rebel, impulsiv și deseori imprevizibil, Peter Handke este privit de critici ca unul din cei mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
sebastianică, atribuind articolelor un fals caracter democratic, în vreme ce ele erau în realitate adeseori pandantul atacurilor antipașoptiste și antiliberale (deci antieuropene și antidemocratice) ale stăpînului său predestinat de la Cuvîntul. Reactualizarea parțială a operei lui Sebastian se face pe această linie predominant dramaturgică începînd cu anul 1954, adică imediat după încheierea procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu și după ce, din enumerarea complicilor, se confirmă public, în sentință, absența numelui lui Sebastian (care, prin accidentul său fatal, n-a mai putut fi adăugat grupului Belu Zilber
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre „jidanitatea“ lui emblematică, pentru că nu oricine este Marina Țvetaieva.) Toate acestea sînt, repet, caracteristice pentru această stagnare a interpretării operei eseistice, prozastice și chiar dramaturgice a lui Sebastian. Trebuie însă să menționez neapărat prezența în Dosarul Mihail Sebastian (2001), a unui text, scris încă în 1976, al lui Nicolae Manolescu, ce conține o excepțională intuiție în observația anticipativă „că «jurnalul» lui M. Sebastian durează cam
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
a fost aleasă și de Pavel Rotaru pentru Teatrul de Balet din Sibiu, colaborând pentru decoruri cu Nicolae Drăgan și Alin Gavrilă, iar pentru costume cu Nada Panait și Rodica Kabdebo. Libretul a suferit însă mici modificări, în urma cărora structura dramaturgică a lucrării și-a pierdut din limpezime și, în consecință, și relațiile dintre personaje au devenit confuze, iar în momentele cele mai importante ale spectacolului, reprezentate de duetele Carmen - Don José și Carmen - Escamillo, s-a uzat cu precădere de
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
vreodată adevărul relației cu fiul său. Vocal au fost foarte bine coordonați în textura muzicală a lucrării. Rămân antologice duetul Lunardo- Simon, sau scena pescuitului, în care cei trei bădărani își strigă oful împotriva soțiilor. Contele Riccardo, personaj pitoresc, adiacent dramaturgic în conflict, a fost interpretat la premieră de tenorul Mihai Lazăr și apoi de Liviu Indricău, fiecare aducând o notă personală partiturii. Echipa feminină nu a fost mai prejos: Adriana Alexandru a interpretat-o pe jupâneasa Margarita la primul spectacol
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
decorul întregului spectacol. În acest cadru, sentimentele sincere ale tinerilor îndrăgostiți Nemorino și Adina înving, ceea ce demonstrează că dragostea adevărată are un suport real în fața oricăror tentații materialiste ale lumii moderne. Spectacolul este viu, dinamic, se apelează mult la relațiile dramaturgice dintre personaje, ceea ce conferă lucrării, după opinia noastră, spirit de inovație, în cel mai important sens al cuvântului. Este o reprezentare elocventă a modului în care un regizor inteligent adaptează în spirit creator o lucrare belcantistă celebră. Într-o analiză
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
mult; știm, din alte lecturi sau vizionări, că premiza (premiza) formulată de Jupân Dumitrache, care este reperul cel mai important, stâlpul central al jocului combinatoriu, că această premiză va fi demontată și apoi răsturnată, prin mersul concret faptic al planului dramaturgic, dar va trebui să uităm, deocamdată, asta și să ne întoarcem la litera textului citat: Iaca, niște papugii... În fond, de ce i-o fi numit Jupân Dumitrache tocmai așa: papugii? N-am găsit, pentru acest apelativ, care trebuie să fi
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
fi realitatea comună, de substrat, a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat și el, cel puțin ipotetic, la maximum. Ar fi un prim și îndepărtat nivel 0, pentru că, în realitatea concretă a textului dramaturgic, mai putem identifica un nivel 0 al concretului scenic; dar aproape fiecare construcție ipotetică, ori mai bine zis, fiecare din ansamblurile unor astfel de construcții se sprijină sau pornesc de la un presupus nivel 0; așa și jupân Dumitrache, acest constructor
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul acțiune”). De altfel, nici Thomas Mann nu spune mereu că această voință sinestezică ar fi un „diletantism monumentalizat”, contrazicându- se el însuși prin afirmația că geniul wagnerian „e o sinteză dramaturgică a artelor, care numai ca întreg, ca sinteză, reprezintă ideea de operă de artă veritabilă și legitimă”. Dincolo de ambivalența felului său de a vedea lucrurile (recunoscută în scrisoarea către Agnes Meyer) ar trebui precizat că pentru Wagner arta e sinteza
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
epifanie. Cînd însă drama se preschimbă în cultură fără rădăcini cultice, ea devine scălîmbăială cabotină sau spectacol de cabaret. O astfel de dramă nu e „muzicală“ decît în latura partiturii, caz în care ignori voit libretul, viziunea mitică și intenția dramaturgică. Tocmai de aceea Wagner prefera, în locul platei Musikdrama, termenul de Theaterfest, un oficiu teatral menit a-l transpune pe spectator în starea de inițiere într-un mister religios. „Operele“ lui Wagner sunt de fapt eleusii de ordin german, adică misterii
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
un prolog teatral, la Avignon. Mai exact, la Chartreuse. De obicei, în timpul festivalului, aici se țin spectacole lectură pe texte noi, poți să vezi mici spectacole experimentale de gest, de dans, este un fel de apendice-laborator al festivalului, de cercetare dramaturgică. Poți să citești în bibliotecă și să te pui la curent cu tot ce este nou în materie de teatru contemporan, asta nu doar în festival, ci, mai degrabă, în afara lui, este o bază de informații strînsă și organizată extrem de
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
departe de suita de secvențe care compuneau lucrarea lui Johan Inger, Empty house, văzută cu o săptămână în urmă, la spectacolul companiei Cullberg Ballet. în primul rând la Johan Inger exista unitate stilistică, iar fiecare secvență avea un subtil substrat dramaturgic și din fiecare secvență iradia o anume stare de spirit. Ca spectator vibrai pe dinăuntru. Nu plecai din sală așa cum ai intrat. Propunerea tematică făcută de Frédéric Flamand rămâne, în continuare, interesantă, dar în La cité radieuse autorul nu și-
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
al bravurii de fațadă - a fost de-a dreptul încântător prin eleganță, grație, simplitate și mai ales printr-o grijă deosebită, rafinată pentru sunet. Pianistul chinez știe ce semnificație are poemul simfonic în muzica lisztiană, de aceea descrie plastic schimbările dramaturgice: strălucire și eroic în prima parte; un lirism subliniat de un fin decalaj bine regizat între mâna stângă și cea dreaptă în a doua parte, cu efect poetic expresiv-rubato; imagine aproape raveliană de cristal, de cascade de apă în partea
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
deschiderea pentru marea seară? Și acest Lohengrin, ca și Artaserse sînt argumentele mele solide, profesionale și emoționale care mă determină să susțin că spectacolul de operă, cu implicarea elementului de concept teatral, de decodare a personajului după o elaborată analiză dramaturgică este spectacolul acestui timp. Receptarea lui nu este un act major de cultură. El te înalță în spațiul spiritualității. Tot mai rar rîvnit de oamenii de teatru. Întro seară ca cea din 7 decembrie există presiunea lui „acum”. Nu este
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
păcii, ca și în drama mai puțin reușită Frații), reeditîndu-se un continuum stilistic european modernist, intuit și realizat de Petică doar prin forța talentului literar ieșit din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în epocă. Interesanta sa inovație dramaturgică va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
pare o meditație amară a unui spirit dezgustat de contemporaneitate, cînd de fapt arta autorului stă în ușurința cu care pendulează între universul teatrului și cel al vieții reale. Rezultatul e un spectacol de inteligență din partea unui autor căruia cultura dramaturgică îi dă posibilitatea unor interpretări inedite: Odiseea povestită pe înțelesul unei amoebe sau bufonul shakesperian (sau beckettian) ca factor de regenerare a lumii. Autorul pare să spună: „nu pot înțelege lumea de azi decît privind-o prin fanta unor capodopere
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
în alăturarea celor două domenii, grație unui act de erudiție histrionică. Dacă am scoate din carte reflecțiile în marginea teatrului, filosofia rămasă ar fi o colecție de locuri comune despre degradarea spiritului actual. La fel, dacă am păstra numai adagiile dramaturgice, ne-am pomeni cu un set de comentarii obișnuite de critică literară. Dar puse împreună, reflecțiile și adagiile alcătuiesc o bucată de dramaturgie a ideilor. Zografi știe să-și joace ideile, fiind el însuși un histrion de tip speculativ, trecerea
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
El este un tip solar, pozitiv. Ai zice că deține știința și arta de a fi fericit. De a vedea lumea cu ochi buni, cu luciditate, înțelegere și dragoste. O plimbare pe strada Spinoza, îi prilejuiește reconstituirea, cu autentică fibră dramaturgică, a conflictului lui Max Brod (care a locuit pe această stradă) în cazul scandalos al manuscriselor lui Kafka. Povestirea devine halucinantă, de-a dreptul kafkiană. În textul intitulat în stil avangardist „Yaffo. O zi. Cu soare.” ni se oferă patru
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]