334 matches
-
un sonet de Shakespeare. E o speculație statistică. Poemul O seară la operă, însă, o și pune în aplicare. Maimuțoiul lui Cărtărescu bea cuba libre și fumează țigări Mărășești luându-și tot soiul de libertăți. Se-ndrăgostește de o apariție drapată-n plexiglas și, în consecință, se dezlănțuie. Scrie ca Văcăreștii, scrie ca Eminescu, ca Bacovia, ca Blaga, ca Arghezi. Într-un final (chiar în final, de fapt), cu pași mici, ajunge și la visatul sonet: „Pentru artist, femeia nu-i
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
înecarea în discuții sterile - înseamnă a ne accepta cu pasivitate înfrângerea. Cunosc orgoliile, stratagemele, imaginația grupurilor de presiune din mediul academic timișorean. E notorie absența dorinței de comunicare din fiecare dintre instituțiile menționate. Dar vremea neînțelegerilor atent întreținute, a meschinăriilor drapate în principii a trecut. Situația e mult prea gravă pentru ca, sub pretexte găunoase, să nu demarați o acțiune care, pentru observatorii dinafară, se impune nu doar ca necesară și urgentă, dar și ca obligatorie. Nu vă legați, domnilor Rectori, numele
Apel pentru fuzionarea universităților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4982_a_6307]
-
pe care medicina, din câte-mi amintesc, nu a ratificat-o. Problema e mult mai simplă. Există, în Provizorat, un paragraf de o stângăcie peste care, mărturisesc, n-am putut trece. Fiind vorba despre un tânăr activist, totdeauna spilcuit și drapat la patru ace, autoarea găsește de cuviință să ne dea o lămurire, după părerea ei, de mare utilitate. Ni l-am putea imagina pe ins, ni se sugerează, în termenii de azi, ca pe un manager al unei companii multinaționale
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
căruia îi place să „ascundă” înțelesuri în text și, bănuiesc, să se și amuze de morga unor critici obtuzi), aceste două aspecte se vedeau mai greu, acoperite, cumva, de spectacolul când fals-dantesc, când fals-bacovian în care Ioan Es. Pop își drapează, uneori, fantazia. E clar că, oricât de vagă este destinația numită momfa - ca să respectăm grafia fără majuscule a poetului -, poezia sa se îndreaptă mereu către Ceva, pipăind infinitezimal marginile lumii. Religiosul (în înțelesul etimologic al termenului) merge mână în mână
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
DAN”. Misiunile turnătorului „DAN” vizau un informator experimentat din moment ce generalii Vlad și Pleșiță îi încredințaseră una din cele mai murdare campanii de compromitere a lui Tudoran prin răspândirea zvonului că acesta ar fi fost, de fapt, un om al Securității drapat în disident. După aflarea notificării CNSAS și studierea documentelor din dosarele aflate în arhiva acestei instituții, un șoc a fost pentru Dorin Tudoran descoperirea feței nebănuite a lui Mircea Iorgulescu (nume conspirativ - „DORIN”) sub masca unui prieten care „de-a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
de sine trece înaintea temei alese, obiectul discuției micșorîndu-se sub presiunea forței naratorului. Arțăgos, rău de gură și mistuit de un nerv irascibil, Pandrea te desfată fără să te plictisească, cu condiția să treci peste hiperbola instinctivă în care își drapează fiecare detaliu epic. Pandrea nu poate să scrie decît exagerînd. Numai că rasa indubitabilă a talentului îl scutește de dezvinovățiri ulterioare. Căci nu valoarea de document contează în textele lui, ci spectacolul de limbă. Cum spuneam în altă cronică din
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
a modernității ca întruchipare a dorinței și forței vitale, el devine prototipul rebelului absolut care sfidează morala și legile societății în numele unui individualism extrem. În prima sa replică, lansată către Donna Anna „Chi son Io tu non saprai ” el se drapează în mantia misterului atât de drag romanticilor, aruncând o provocare nu numai către femeia pe care tocmai încercase să o agreseze ci și artiștilor ce-l vor incarna pe scenă. În premiera văzută recent pe scena Operei Naționale București, cele
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
fiind cu totul special, atingerea degetelor la vasul cu apă sfințită, în timp ce Mătușa bătea ultima mătanie. Apoi a venit Carnavalul și inima cea mică a bătut mai tare, în timp ce casa cenușie de pe Strada Regală își atârna flamurile multicolore și își drapa fruntea încruntată în culori strălucitoare. Era timp pentru bucurie și relaxare, când oricine putea merge în străinătate și în mulțime fiecare putea vorbi cu cine dorea. Se făureau planuri îndrăznețe, iar mica Odalie era tot mai fericită pe măsură ce se apropia
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
absolvit UNATCul), el e un ins în permanență dispus să problematizeze temele mari. Deși participă cu sugestii la campania ocrotitorului său, politica îl lasă mai degrabă indiferent. Vrea, în schimb, cu tot dinadinsul, să descâlcească ițele pasiunii. (O aspirație frivolă drapată în vorbe mari). Trădat în dragoste, se refugiază în aventuri mai serioase sau mai puțin serioase. Oricum, norocul îi scoate în cale numai splendori. Prima, evident, e chiar fiica lui Veșmințeanu, Sorana, alături de care pătrunde în high life. Vor trăi
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
Bonobo sau cucerirea spațiului, Bistrița, Editura Charmides, 2013, 78 pag. Spațiul despre a cărui cucerire vorbește Ștefan Manasia în titlul recentului său volum nu e, în mod evident, acela al astronomilor (în acest sens, imaginea de pe copertă, înfățișând un cimpanzeu drapat în echipament de cosmonaut, trebuie privită ca o glumă). Noile teritorii la care aspiră el sunt mai degrabă teritoriile poeziei. De la debut (2003) încoace, Manasia verifică minuțios „gradele de libertate” ale scrisului. Încearcă o formulă cu totul personală, întemeiată pe
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
permis să fie primul partid de dreapta în unele circumscripții și colegii din țară și din diaspora. PMP s-a născut ca să apere statul de drept și valorile lumii libere, nu ca să se livreze unora sau altora, grăbiți să-și drapeze eșecurile și să-și salveze funcțiile. Proiectul nostru e de lungă durată. În timp ce domnul Blaga și PDL sunt la sfârșit de drum, noi abia am început", a conchis Papahagi.
PREDICȚIE SUMBRĂ pentru PDL. Care este salvarea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29890_a_31215]
-
la aparat? Chiar mata? Aici e o fată care scrie... Îhî... Scriu"), inspirându-i memorabilul portret din Aqua forte, un portret străbătut de simpatie, cu tot realismul notării unor detalii ale înfățișării (infirmității) fizice a personajului: ,,Un apendice de fată drapată într-o lungă rochie care să-i acopere scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
intersectez cu nimeni nici în picioare nici culcat du-te la librărie cumpără plicuri puneți în ele părul și unghiile numără cu gura închisă înduplecă-ți somnul nu mă spăl pe mîini uneori amintirea se încrețește pe mine ca stofa drapată pe un manechin mănînc crenvurști nu mă spăl pe mîini trenciul tău e lung pînă la glezne umbra ta nu mai are picioare te-ai oprit tornadă doradă totuna cînd se tocește spirala din capacul borcanului îl învîrți pînă uiți
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
scop al lor, o țintă a lor, o veritabilă profesiune, de a răstălmăci totul și de a-l reduce la poftele lor personale. Astăzi, nu mai trebuie să calculezi prea mult riscurile, ca în anii dictaturii, când lichelele, timorate, se drapau în principiile țepene ale marxism-leninismului. Astăzi e voie, pentru toată lumea. Voie, cu un avocat bun alături și cu un cinism și o ticăloșie fără margini. E clar că nu firea românului este păcătoasă. Păcătoasă este autoritatea politicianistă, în cap cu
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
în care mișună. Și ar mai fi o asemenea esențială deosebire: fantomele nu fură, nu înșeală, nu trafică, nu dau găuri de sute de miliarde, nu falimentează bănci și fonduri private, nu operează la lumina zilei. Cearceaful cu care se drapează nu intră în inventar. Sunt drăguțe, dacă e să le compari cu marii corupți... La atâtea fatale deosebiri, ceva aduce la matcă cele două specii: asemeni fantomelor, a căror existență n-a putut fi niciodată obiectiv dovedită, și marii corupți
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
vine la bal, printre fete cu laptop și domni cu celulare (semnele subtile ale timpului...) o lume fanată, scăzută de iubirile de serie. De duzină. În deschiderea-închiderea ochilor, ba aici, ba acolo, joacă un trecut de două feluri. Unul gol, drapat cu povești bine scrise, a căror față, ca fața societății, se urîțește din ce în ce, trecînd de la amoruri de artiști, în case vechi, care dispar, la însoțiri vulgare, pe șantier, apoi la iubiri contra uitare. Și zvonurile, învinuirile vinovate
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
care chiar m-a surprins post factum (vizionare) este că nu țin minte ca personajul Kiki, etalonul emancipării urbane, să aibă alți amici sau cunoștințe în afară de Alex și de Sandu, fratele ei (Tudor Chirilă). Așa că aparența de sofisticare parcă e drapată pe un umeraș gol, în urmă rămînînd doar "cool-ul" hainelor, mai puțin cele ale lui Sandu - aici am comasat și parafrazat afirmațiile a doi critici de film, să văd dacă se recunosc - iar sentimentele nu conving prin dramatism, chiar dacă
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
Decisiv, pentru el, e ca lucrurile să poată fi formulate și reformulate într-un regim de fascinație continuă (adjudecată deopotrivă de cel care scrie și de cel care citește). În precedenta sa carte, Zilele regelui (2008), dezinteresul acesta era ingenios drapat într-o coloristică fantezistă. Asta i-a determinat pe unii să discute romanul ca pe unul istoric. Sigur, epoca era aceea a lui Carol I (a doua jumătate a secolului al XIX-lea), dar acțiunea s-ar fi putut petrece
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
redării întregului. În tabloul adus de la Lisabona, veșmântul episcopal al Sfântului Augustin este decorat cu imagini de o mare bogăție coloristică ilustrând scene din viața lui Cristos. Amănuntele sunt redate cu precizie și grijă de miniaturist. Dimpotrivă, Sf. Ion este drapat într-o togă purpurie, masivă, inflexibilă care subliniază detașarea sa de lume. Artistul folosește însă multiple surse de lumină pentru a accentua barba albă, mâinile bronzate, împăcarea. În absența panoului central - pierdut - al retablului bisericii Sant’Agostino, organizatorii au adus
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
așezându-se alături, se porniră, ca la comandă, să plângă în hohote. De ce? Fiecare își avea motivele ei, dar măcar două erau comune. Știau ele care... Era pentru prima oară când se vedeau una pe alta copleșite, neînstare să-și drapeze suferința. Pacea se instaurase. Marieta se lungi pe pat, Mira, așezată pe scaunul de la fereastră, își pironi privirile spre grădina din spatele blocului. Aparent, admira peisajul... De fapt, privea înspre sine, făcând iar o incursiune în existența sa. Și găsea că
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
amănunte rochia pe care a purtat-o într-o anumită ocazie, ca, de exemplu, la Cluj, la inaugurarea Universității românești, îmbrăcată în roșu cu auriu, la Cașin, de sărbătoarea învierii, în costum național, iar când îl primește pe ambasadorul spaniol, drapată în alb, "cu marele cordon spaniol violet". Același protocol îi impunea să "împartă zâmbete multora" și să fie "amabilă cu toată lumea". împreună cu Regele a întreprins numeroase călătorii prin țară: Cluj, Bistrița, Bran, Suceava, Mănăstirea Putna (unde-l confundă pe Ștefan
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
religioasă apare îmbrăcată în albastru. Semnifică apa, curățenia și, din cauza aceasta, servește la sanctificare și botez. Violet. În biserica creștină, violetul este culoarea purtată de episcopi. La curtea Franței, ea reprezenta doliul și, de aceea, în timpul ceremoniilor funerare, sicriile sunt drapate cu violet. Simbol al spiritualității, în creștinism, violetul semnifică relația spirituală dintre Hristos și om. În Vinerea Mare, bisericile sunt decorate cu violet. În monumentele simbolice ale Evului Mediu, Iisus Hristos poartă roba violetă în timp ce suferă, ceea ce semnifică că acesta își
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
înaripat își împlântase ghearele puternice de acvilă în spinarea platoului și alături bătea din copite un unicorn alb, ce purta pe grumaz o frumoasă călăreață cu ochii ca de smarald, îmbrăcată într-o minunată hlamidă albă din piele de salamandră, drapată în jurul minunatului său trup. Era ea, prințesa visurilor sale și părea ruptă din soare. Peste mantaua, căptușită cu blană de hermelină, având încrustate pe piept și pe marginile diamante și perle strălucitoare, fruntea de fildeș era înconjurată de o diademă
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
asasinarea domnitorului-unificator al Țărilor Române la 19 august 1601, Doamna Stanca, neavând unde să fugă, va ajunge la Plăviceni. Unde e posibil să-și fi aranjat o chilie, ca lăcaș de rugăciune și candelă a recunoștiinței românilor. Simt atâtea mistere drapate de cuvintele așternute încât, ca un Neica Nimeni ce sunt, complice al cuvintelor și tăcerilor, mă opresc din meditație și neavând bani de timbre, lipesc cu scuipat scrisoarea fără adresă ce v-o trimit public. Încerc să mă prefac că
SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383930_a_385259]
-
Își Învingă o amețeală neașteptată, Înainte ca ochii săi să se hotărască Încotro să privească, Înspre care dintre cele două părți ale mortului, care parcă se priveau În oglindă. Trupul purta veșminte de bună calitate, observă el. Largi și ușoare, drapându-se În jurul corpului neînsuflețit cu maiestuozitatea unei togi romane; fruntea era În parte Înfășurată cu un văl Împletit. Se simțea ceva neobișnuit În croiala lor, ceea ce explica ideea șefului gărzilor că omul s-ar fi Îmbrăcat după moda turcească. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]