21,577 matches
-
postbelică o reacție la socialism și la comunism; cazul invers nu e cunoscut. Socialist în junețe, Mussolini s-a convertit la fascism. Generalii latino-americani i-au ripostat comunistului Castro (care l-a înlăturat pe Battista nu pentru că ura extremismul de dreapta, ci fiindcă pariase pe cel de stînga). Lenin, fondatorul comunismului mondial, s-a revoltat contra social-democratului Kerenski și contra reformelor pe care Stolîpin le propusese ultimului țar al Rusiei. După cum se poate remarca, doar extrema dreaptă este reactivă. A doua
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
și contra reformelor pe care Stolîpin le propusese ultimului țar al Rusiei. După cum se poate remarca, doar extrema dreaptă este reactivă. A doua diferență provine din precumpănirea ideologicului în comunism și din relativa lui precaritate (sau absență) în extremismul de dreapta. Comunismul a cucerit societățile în care s-a născut și apoi mai bine de jumătate din glob fluturînd stindardul unei anumite concepții despre lume. Exagerînd puțin, am putea susține că, din contra, regimurile fasciste n-au avut altă concepție decît
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
mai este o deosebire, derivată din aceasta, mai rar luată în considerare, dar care, împreună cu idoelogicul, ne ajută să înțelegem de ce am avut un proces al fascismului, dar nu și unul al comunismului. E vorba de faptul că dictaturile de dreapta, lipsite de o filosofie proprie, au fost în practică, și în modul cel mai strident, abuzive, în vreme ce, preocupate să nu iasă din spiritul care le călăuzea, cele de stînga au păstrat aparențe de legalitate. Pentru cei care au cunoscut comunismul
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
ocazie; a doua oară, printr-un ton anume, ceva mai sus decît ar trebui, care-l socoate de exemplu pe Eminescu omul mileniului (care mileniu?), sau prin colaborări de tipul Iosif Constantin Drăgan și altele ejusdem farinae. l În VREMEA DREPTEI NAȚIONAL-CREȘTINE (nr. 56, martie-aprilie), se reproduce după Aldinele ziarului România liberă o înspăimîntătoare mărturie a lui Gh. Boldur-Lățescu despre "reeducarea" de la închisoarea din Pitești, începută în 1949. Rareori am citit un text mai teribil despre oroarea comunistă. Ar trebui să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
să devină cât mai repede mason, ceea ce a și făcut, pentru că odată intrat într-o lojă franțuzească putea să aibă influență asupra presei, asupra negociatorilor francezi, cum s-a și întâmplat. În orice caz, când au venit marile dictaturi de dreapta în Italia, în Germania, i-au "fugărit" pe masoni. - În memoriile dumneavoastră faceți o apreciere interesantă și anume aceea că, după război, n-ar fi vorba de o trădare a Occidentului față de noi și nici de o înțelegere prealabilă la
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
a se exprima, miezul interesului pentru baroni al extratereștrilor ne va rămâne în eternitate secret. Cert este că, la scurtă vreme de la răpire, cei luați pe sus sunt eliberați, lăsați pe marginea șoselei, dacă nu în propriile vehicule, trase pe dreapta, nu și amendate. Dispariția baronilor este, așadar, temporară, pasageră. Nu vom fi nevoiți, ca în cazul dinozaurilor, să le colecționăm oasele cefii și noadei prin lutoase râpe, încântați de a le ține în mână fălcile, în ideea recompunerii. Ei sunt
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
R. Paraschivescu, Al. Sahia, Alfons Adania, Șt. Beldie etc. În fine, unii au rămas pe poziții de "centru", adică democratice: E. Ionescu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, M. Sebastian (cu oarecari înclinații spre stînga), Bucur Țincu (cu, inițial, oarecari înclinații spre dreapta), Anton Golopenția, Alexandru Vianu etc. Semnificativă este și împrejurarea că, privită ca antifranceză, generația '27 a dat doi mari scriitori francezi, (E. Ionesco și E. Cioran) și o personalitate cunoscută a lumii științifice și culturale occidentale (M. Eliade). * În AXIOMA
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
stoică) spiritualității "noilor" stoici - Epictet, Seneca, Marcus Aurelius -, Liviu Ioan Stoiciu nu face nici un fel de concesie în fața derapajelor de conștiință ale puternicilor zilei ale liderilor de opinie și chiar ale prietenilor. Susținător pînă în 1996 al forțelor politice de dreapta și al fostului președinte Emil Constantinescu, scriitorul se transformă, imediat după alegeri într-un adversar al acestora. El denunță intransigența anticomunistă din discursul unor oameni care nu erau complet străini de vechile structuri (de partid și/sau securitate), incompetența, nepotismul
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
buni, că se făcea din ei spirt. Eram însă pe alt teritoriu. La San-Francisco, tot la quakeri, un tip tânăr frumos apăruse la o catedră pe muzică de Mozart. Cât vorbise, mă uitasem tot timpul la el. Era ciung de dreapta mascându-și cât putea beteșugul. Terminând, plecase brusc fulgerându-mă cu o privire neprietenoasă.
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta - dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui - și, cu paletă de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin - cu disponibilitate
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
vîrsta de 80 de ani personalități excepționale ale literelor: Augustina Bessa Luís, cea mai mare prozatoare portugheză în viață, care ar fi luat fără îndoială Nobel-ul pentru literatură în locul rivalului ei, dacă n-ar fi fost politic situată la dreapta; José Saramago, comunistul, Nobel-ul pentru literatură din 1998; Eugénio de Andrade, cel mai mare poet portughez contemporan, una dintre vocile distincte ale secolului; Eduardo Lourenço, poate cel mai cult și mai inteligent eseist portughez de astăzi, autoritatea critică numărul
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
vor trăi împreună în casa pe care Istrati tocmai o construise la Brăila, pe terenul unui prieten. Supus interogatoriilor, urmărit de Siguranță, atacat violent în presă, refuzat de gazete care altădată îi solicitau insistent colaborarea, considerat fie "bolșevic", fie "vîndut dreptei", s-a văzut nevoit, peste toate acestea, să răspundă și "mascaradei" recrutării. Corelînd mărturia Henriettei Y. Stahl cu datele scrisorilor și cu o însemnare a lui Panait Istrati ("...iată-mă în 1931, om în vîrstă de patruzeci și șapte de
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
se ocupă membrii săi deocheați? Nu se știe în PSD ce fac membrii marcanți ai partidului, sau a devenit partidul de guvernămînt un soi de partid creștin ad-hoc, punînd în practică ideea că nu trebuie să știe stînga ce face dreapta? Absolut rușinos spectacolul de nabab pe care primarul Bacăului, Dumitru Sechelariu, l-a oferit concitadinilor săi de ziua sa de naștere. Primarul a dat de mîncat și de băut băcăuanilor gratis. Știrea a apărut cam în toate ziarele de mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
scrieți? Dar poezie? Cum erau primele dv. poezii? Mă îndemni spre o enclavă a amintirilor din copilărie (ale mele, respectiv a mea). Primul impuls a fost să spun gluma aceea: mi-amintesc că am început să scriu de la stânga la dreapta și, ciudat, și azi scriu la fel. Dar asta ține de amintirile speciei. De amintirile personale ține imaginea unui copil de vreo 4-5 ani luat de sora sa din clasa a doua, probabil, și dus cu ea într-o clasă
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Misterul. Și Altele. Vreau să beau o cafea, o beau Vreau să scriu o poezea, o scriu Mi-aduc numaidecât aminte de metafore, de comparații: turturelele-n parc pe ramuri încă neînverzite - niște lindeni Da. Și credința, și coerența principiile, dreapta măsură - pe la ore, ani după ani, copiilor, copilelor Aș vrea să dorm tot mai puțin" V-am răspuns (vorba vine) cu poemul de la care cred că ați pornit întrebarea. Altfel, eu chiar cred că inspirația există. Numai că știu tot
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mână în mână. Era o circumferință ușor ovală. Circumferința nu se închidea și, în partea mai lată, lăsa o deschizătură. De o parte și de alta a deschizăturii, linia se termina cu o mică spirală îndreptată spre interior, întâi spre dreapta și apoi spre stânga. - Noi ne-am gândit că ar putea să fie una din farfuriile alea despre care se vorbește la televizor, a adăugat femeia. Dar niciodată n-am văzut nimic. Apare de la o zi la alta. - O să vedem
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
anii '50: faptul că poezia legionară avea o deosebită circulație în mediul carceral. Ion Pop explică: �Numele cele mai notorii, mereu citate, sînt cele ale poeților Nichifor Crainic și Radu Gyr, poeți de inspirație religioasă, condamnați pentru ideile lor de dreapta și simpatiile lor legionare, dar care prin versurile lor, compuse în manieră tradițională, clasică și ușor de memorat, au întreținut încrederea și speranța în libertate, contactul simbolic cu o istorie refuzată: deschiderea spre o natură proaspătă și sărbătorească dincolo de ziduri
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
cu sarea și neoferindu-i finalmente decât imaginea respingătoare a cefelor îngroșate peste noapte. între categoriile care, în ultimii doisprezece ani, au beneficiat constat de ura puterii scriitorii ocupă primul loc. Indiferent că la guvernare s-au aflat politicieni de dreapta, de stânga sau de centru, indiferent că în parlament au moțăit nume mari ale culturii române, nu s-a făcut nimic pentru această categorie. Că unii scriitori sunt detestabili, dubioși moral și respingători prin comportament, că adesea e preferabil să
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
se ambiționează, într-o manieră deja consacrată de critici în cazul de față, la o decriptare à clef, ideologic-culturală - care, deși stufoasă și pe alocuri digresionistă, are o amplitudine absolut remarcabilă. Abe Ravelstein este un universitar american cu convingeri de dreapta - a tough-talking Midwestern Jewish dandy, după cum atât de plastic se exprimă Lorin Stein în cronica sa din "Salon", caracterizând astfel în genere personajele lui Bellow - un profesor devenit celebru ca urmare a publicării unei cărți filosofice extrem de inteligente care nu
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
Șincai, C. Rădulescu-Motru, Dumitru Drăghicescu, Marin Preda (care surprinde legătura între obediență și trădare) etc. Interesant este însă faptul că cei mai mulți analiști - oameni ai rațiunii, artiști sau pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie în Criminologie dialectică editată în 1945: " Concepția vedică a Dreptului, exprimată atât de paradoxal, rezumă diferențierile
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
făcînd "teorii" precum un strateg de cabinet, Nae Ionescu n-a fost un "om de acțiune", n-a fost ceea ce se cheamă un "om politic". A fost un gînditor, un profesor și un scriitor de mare clasă, un exponent al dreptei noastre intelectuale (care nu e totuna cu o categorie politică, înjugată la o acțiune ce nu se potrivea componenților săi de frunte, de jucători cu mărgelele de sticlă), suprem inflorescentă în anii interbelicului prin nume de prim rang precum Eliade
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
de apărare a suveranității naționale. Ce credeți despre asta? Limba are această funcție simbolică. Am un profund respect pentru deputat dar proiectul său este o greșeală politică. Toate legile de apărare a limbii din secolul 20 au fost promovate de dreapta. Așa s-a întâmplat în Italia fascistă, în Spania franchistă. Iar legea aprobată în Franța, deși fusese aprobată în timpul guvernării Mitterand (socialistă), a fost prezentată de un deputat de dreapta. Baza ideologică a politicii de apărare a limbii este naționalismul
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
apărare a limbii din secolul 20 au fost promovate de dreapta. Așa s-a întâmplat în Italia fascistă, în Spania franchistă. Iar legea aprobată în Franța, deși fusese aprobată în timpul guvernării Mitterand (socialistă), a fost prezentată de un deputat de dreapta. Baza ideologică a politicii de apărare a limbii este naționalismul. Cred că naționalismul duce la genocid, barbarie, xenofobie. Stânga a fost întotdeauna internaționalistă. În fine, găsesc că nu există o rațiune lingvistică pentru justificarea proiectului, care nu este viabil din
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
informație fiind verificată de cel puțin două ori sau, altfel, dată ca nesigură, a consultat o cantitate la fel de impresionantă de documente de arhivă și dosare dintre cele mai diverse. Levy se oprește asupra fiecăreia dintre acuzațiile, conducînd spre "deviaționismul de dreapta", aduse Anei Pauker (rămasă în memoria populară pentru "devierile" ei "de stînga", în caz că astăzi se mai știe care e diferența). E vorba despre colectivizare (pe care o dorea treptată) și problema chiaburilor (pe care nu voia să-i bage la
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
depășea 6000 de exemplare, ceea ce e cu atît mai grăitor pentru statutul unor publicații ca și confidențiale precum Criterion, Predania, Vremea. Într-o epocă în care erau în vogă discursurile populiste ale unor Goga sau A.C.Cuza, exponenți ai unei drepte joase (vulgata dreptei), Nae Ionescu, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, în pofida faptului că pe ultimii trei îi percepem azi prin prisma faimei dobîndite peste hotare, "constituiau un fenomen de elită și poate chiar de laborator; inițial, Nae Ionescu mergea la palat
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]