393 matches
-
1966 și 1967 au fost oferite Mercedes 110 „Coadă de rândunica” că și combi din seria "Universal"; puținele bucăți (sub 3000), au fost fabricate în Belgia la IMA sub licență Daimler și au rămas exemplare „exotice”. Alte combi-uri Mercedes, dricuri și ambulanțe au fost toate conversii ale companiilor de carosare, la fel a fost și pentru W 114/115, din care nu a existat niciodată un combi oficial de fabrică. Odată cu introducerea modelului Ț în seria 123, zece ani mai
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
Pentru poliție, pompieri și salvare au fost modificate Sedan-uri și Combi-uri, dar au existat și ambulanțe recarosate de companii, cum ar fi Binz și Miesen. Pentru taxi Mercedes-Benz a oferit sedan-ul cu ampatament lung echipat din fabrica. Recarosări că dricuri și conversii că Pick-up sau cabrio au fost create exclusiv de firme de carosare externe. Seria 123 a fost folosită în timpul construcției sale și ca obiect de testare pentru motoare alternative. Astfel, în 1983 Mercedes-Benz a prezentat un 280 TE
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea roțile carelor nu erau „încălțate” cu „rafuri”, ceea ce ducea la o uzură rapidă a acestora. Uneori, rotarii, confecționau și dricuri, loitre, ruzi, rotile precum și unele părți lemnoase ale uneltelor agricole. Rotari vestiți au fost: Gheorghe Foarcoș, Nicolae Zdrenghea, Ioan Săbăduș, Iosif Sîrbu, Pamfir Haiduc, Ioan Malea și Vasile Vasiu. "Rudăritul" era apanajul băieșilor. Ei confecționau juguri, roabe, grape, „melințe” și
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
foc]], [[Scoarță (țesut)|scoarță]] de [[arin]]e, [[Vacă|vite]], [[fruct]]e de pădure, furaje și mai rar [[Pasăre|păsări]] și ouă, lapte, fructe și pânză de [[cânepă]]. O pondere însemnată în [[comerț]]ul local o deținea produsele din lemn ca: dricuri de car, juguri, obede, grindeie de plug, greble, furci, ""coșuri"" și ""leși"" pentru [[Căruță|căruțe]], ""țâchiri și chelteauă""(coșuri) de diferite mărimi și forme, produse în special de ""băieșii"" din capătul satului. Alte produse din lemn ca: linguri, fuse, mosoare
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
un model combi dar nu l-au realizat din motivul capacitații reduse de producție. Aceasta s-a întâmplat doar la apariția noului model T de la W123 la care se regăsesc elemente stilistice de la /8. Au fost mai multe variante de dricuri si versiuni cu tavan înălțat (ambulante), construit pe versiunea lunga si produse de firmele Binz si Miesen. Dricurile , ambulantele dar si modelele combi au fost mai mult oferite in străinătate.
Mercedes-Benz W114/W115 () [Corola-website/Science/323997_a_325326]
-
doar la apariția noului model T de la W123 la care se regăsesc elemente stilistice de la /8. Au fost mai multe variante de dricuri si versiuni cu tavan înălțat (ambulante), construit pe versiunea lunga si produse de firmele Binz si Miesen. Dricurile , ambulantele dar si modelele combi au fost mai mult oferite in străinătate.
Mercedes-Benz W114/W115 () [Corola-website/Science/323997_a_325326]
-
a-ncetat să-i pese". În continuare, câteva piese conceptuale mențin ridicat interesul ascultătorului. După principiul "haz de necaz", Manifestări cronice și Propagandă iresponsabilă (cu Raku & DJ Dox) fac radiografia unei societăți bolnave guvernată de non-valoare, prostie și incultura: "Călare pe dric trasmit ritmic; e momentul critic literar / Lovesc la cap că bâta-n neolitic / Toți aleargâ-n sens opus fără puls pe un sens impus care nu duce-n sus / E un drum ce trebuie spus, tre' să te prinzi dacă nu
Sindromul Tourette (album) () [Corola-website/Science/319638_a_320967]
-
în letopisețul său. Vorbind despre ctitoriile domnitorului sus-menționat, cronicarul scrie următoarele: După slujba ce au făcut Barnovschii-vodă împărăției la Dașău, domniia cu mare fericiie țărîi, stîndŭ tot după grijile țărîi și după lucruri dumnedzăierești. Și au fîrșitŭ mănăstirea mare în dricul orașului Iéșilor întîi, ce să dzice Sfînta Mariia și apoi mănăstirea anume Hangul, în munți, den pajiște și Dragomirna au fîrșit iară el, urdzită de Crimca mitropolitul, aproape de orașul Sucevei, așijderè și Bîrnova, lîngă Iași, care apoi au fîrșit-oă Dabijè-vodă
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
căsătoriei lor, Frederic Francisc avea 45 de ani iar Marie 18. Împreună au avut patru copii. Marie a murit în 1922 la Haga. Era la Haga pentru a-l felicita pe Prințul Hendrik pentru împlinirea vârstei de 46 de ani. Dricul regal a dus corpul de la Palatul Noordeinde la gară. Sicriul a mers apoi cu trenul în Germania, unde prințesa a fost înmormântată.
Prințesa Marie de Schwarzburg-Rudolstadt () [Corola-website/Science/324872_a_326201]
-
Richmond între ora două și trei dimineața. Câteva ore mai târziu Cecil și consiliul îl declară rege pe Iacob al VI-lea al Scoției. Sicriul Elisabetei este transportat în timpul nopții pe Tamisa, pe un șlep luminat de torțe. Apoi un dric tras de patru cai o poartă la Westminster Abbey. Cronicarul John Stow povestește: catedrala Westminster gemea de lume, străzile erau pline de oameni, cortegiul funebru fiind urmărit și de la ferestrele caselor, iar când au văzut statuia de pe sicriu, gemete și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
-și căpătuială prin însurătoare, ori supremația față de ceilalți, recurgând la retorica lui 'nveninat frivolă, își construiește alaiurile întoarcerilor acasă, pe măsura perspectivei sale valorice, voit apăsate de batjocură, umilire și ricanare: flașnete, urși, călușari, paparude. Pe targă, pe saca, pe dric. O văduvă, și după șaptezeci și doi de ani de singurătate, continuă să pună pe masă tacâmuri alese, întotdeauna douăsprezece, credincioasă "până la habotnicie" prejudecăților nobiliare în care s-a încăpățânat să se păstreze. Sau la care nu se gândise că ar putea
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
se mai vorbește nimic despre viața împrejurimilor lor. Am încheiat articolul trecut cu cuvintele lui Mohomet II rostite la a[nul] 1462, că: "pînă când românii stăpânesc Chilia și Cetatea Albă, până atunci nu vom putea birui pe creștini". În dricul verii anului 1484 sultanul Baiazid II intră cu oști mari în țara Moldovei și bate Chilia și Cetatea Albă, pentru a realiza o politică oarecum tradițională. Miercuri, la 14 iulie, ia cetatea Chilia, comandată de pârcălabii Ivașcu și Maxim, iar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
descurca și de a turbura ce se putea limpezi? Pentru noi rămânerea la post în curs de două luni a d-lui S. Mihălescu este indiciul cel mai grav; iar al doilea indiciu e arestarea d-lui Moldoveanu tocmai în dricul afacerii. Prin urmare suspiciunea e mai gravă decât oricând și așteptăm de la tinerii magistrați însărcinați cu afacerea că, cu cea mai mare minuțiozitate și luîndu-și oricât timp le va părea necesar, vor cerceta afacerea din fir în păr, ceea ce va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încă o dată piesa care se joacă tocmai de aceea place, fiindcă eroul nu reține legea în spiralele căreia destinul său se înscrie. Nu pentru el e această lege, cum nu e nici moartea care îl lovește pe semenul al cărui dric îl întîlnește pe stradă. Așadar Căprioara nu mă iubea, deși mă abordase. Dar nici nu-mi spusese că nu mă mai iubește. Neglijență totală, nepăsare oarbă... În timp ce eu mă pregăteam s-o primesc în casa părinților mei, mândru dinainte că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prozaismul de ieri, de azi, de totdeauna, care dă mutrele și locurile cu ieftină vopsea gri, înghite o lume care ține, cu patimă, de petele ei de culoare. Pe care i le procură estropiații, femeia nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul, pe ,maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se aude gîlgîitul unei lumi mai vechi, nu
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și cine nu, era vorba de cinstirea eroilor. Și mai erau clerul, fanfara primăriei, În uniforme de culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un cimitir acum gol, În mâini trompeta, În față colinele care fumegau tot mai albastre, una În spatele celeilalte, către un fel de nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn oprise o clipă În fața acelui trompet solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar după un timp incalculabil, ajunseseră În fine la ***. Străbătuseră marea piață cu colonade, pustie așa cum numai piețele de prin Monferrato pot fi, duminica pe la două după-amiaza. Un coleg de școală din colțul pieței mari Îl zărise pe Jacopo În dric, cu trompeta sub braț, cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primei părți a Înmormântării mele, mulțimea a coborât treptele Muzeului de Young luând-o pe Tea Garden Drive. Coșciugul a fost sigilat cu ceară, pus pe o platformă mobilă și Împins repejor spre o zonă de Încărcare unde aștepta un dric. Dricul a ieșit din parcare odată cu copiii de la Școala Internațională ChinezoAmericană - al cărei generos sponsor fusesem mereu - care părăseau chicotind estrada pentru orchestră a Conservatorului cu instrumentele lor producătoare de sunete dulci, aliniindu-se În spatele dricului. De pe băncile verzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părți a Înmormântării mele, mulțimea a coborât treptele Muzeului de Young luând-o pe Tea Garden Drive. Coșciugul a fost sigilat cu ceară, pus pe o platformă mobilă și Împins repejor spre o zonă de Încărcare unde aștepta un dric. Dricul a ieșit din parcare odată cu copiii de la Școala Internațională ChinezoAmericană - al cărei generos sponsor fusesem mereu - care părăseau chicotind estrada pentru orchestră a Conservatorului cu instrumentele lor producătoare de sunete dulci, aliniindu-se În spatele dricului. De pe băncile verzi de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încărcare unde aștepta un dric. Dricul a ieșit din parcare odată cu copiii de la Școala Internațională ChinezoAmericană - al cărei generos sponsor fusesem mereu - care părăseau chicotind estrada pentru orchestră a Conservatorului cu instrumentele lor producătoare de sunete dulci, aliniindu-se În spatele dricului. De pe băncile verzi de lemn s-au mai ridicat vreo douăzeci de elevi purtând Îmbrăcăminte din pânză albă - sacouri largi, pantaloni și pălării, costume rămase de la ultimul carnaval de primăvară. S-au Încolonat În spatele orchestrei. Doi băieți mai solizi purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mea că nu puteau ei să gândească pozitiv, vina mea că nu puteau anula călătoria. Cât de ușor se transformaseră În niște creaturi cârcotașe, văicărețe, ca niște copii care se țin după mama lor Într-o zi călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând de bucurie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Drive, orchestra cânta o versiune chinuită de „Amazing Grace“ scârțâită la instrumentul erhu, cu două corzi, iar grupul mă iertase pentru că nu făcusem o asigurare În caz de anulare a călătoriei. În timp ce două motociclete de poliție țineau traficul În frâu, dricul a accelerat, iar eu i-am spus adio trupului meu. Apoi Harry i-a rugat pe restul tovarășilor de călătorie să i se alăture, și-au pus mâinile una peste alta și le-au ridicat Împreună strigând: —Fie ca Bibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rămas și eu ni se destăinuia bunica înlemnită de graba cu care-l chema. Am încercat să-l liniștesc. M-am dus la primărie. Am încercat să le spun situația specială în care mă aflam, cu trei copii. Rămâneam în dricul verii. Singură. Toți m-au ascultat. Dar de rezolvat ioc. Ordinul era ordin. Și cum se obișnuiește să se spună întâi se execută, apoi se discută... M-am dus acasă îmi relata bunica am copt niște plăcinte, am fript niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]