316 matches
-
din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă; Iar aripa-ți ca neaua M-a îmbrăcat în har. În nopțile de smoală, De mi-ai fost faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am
EU NU MAI ŞTIU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385226_a_386555]
-
dar, pe cenușă, frânturi Din privirea ce ochii mei triști, uneori, Măi săruta pământul cu tine, cu flori, Din lumina ce stinge-ntunericul gol, Agățându-se-ntruna de-al meu pețiol. Ochii mei nu privesc urmele nimănui; Poate doar pe drumeagul pe care, hai-hui, Preumblam ce eram, doi loviți de iubiri, Îngropând, pas cu pas, renumite-amintiri. Cine poate veni din trecut în prezent, Să ne țină de mâini cu brățări de ciment? Cine poate pleca pe același drumeag, Dezgropând, pas cu
FLORI DE LILIAC de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384402_a_385731]
-
Poate doar pe drumeagul pe care, hai-hui, Preumblam ce eram, doi loviți de iubiri, Îngropând, pas cu pas, renumite-amintiri. Cine poate veni din trecut în prezent, Să ne țină de mâini cu brățări de ciment? Cine poate pleca pe același drumeag, Dezgropând, pas cu pas, amintirea șirag... 5 august 2016, Constantă Sursă foto: #Roșa - #Francisco #Ribera #Gomez #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: Flori de liliac / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016
FLORI DE LILIAC de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384402_a_385731]
-
rămânea un nor de praf, nu se auzeau mergând, abia murmurau ceva în semn de mulțumire la binețea dată. Totul părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi. Am mers pe ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Poezie > Amprente > PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Rânduri singuratece de pagină cu notițe lista e incompletă mă fulguie călătoria o strâng la piept de drumeag îmi place când ești trist e semn că mă îndrăgostesc de plantele rare de pe Lună iar pe jumătatea teiubescului se topesc tăceri matinale de cenușă Referință Bibliografică: PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382643_a_383972]
-
Acasa > Literatura > Proza > CAI ALBI - LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIȚIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 - ÎNSEMNE CULTURALE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului De-apuci pe drumeagul ce urmează apa înspre fosta baie de grafit, în dreapta zărești cu grozavă mirare înălțându-se cuminți spre boltă tremurânde fuioare-albii. Dau semn că-s focuri în bordeie cât să-mblânzească nu doar casa, ci și răceala-nțepătoare a iernii din
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
DE"ACUM ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am înțeles de'acum că, fără tine, Aș fi același, insipidul ins Cu timpu'n spate și cu părul nins, Pe un drumeag ce duce către sine. Cât doi am fost, a fost ferice luna, Iar soarele uita să se încrunte ... Sărutul lor lângă al meu, pe frunte, Era rubinul întregind cununa. Și era largă calea către stele ... Furam din ele străluciri și
AM ÎNŢELES DE ACUM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382912_a_384241]
-
Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017. Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă; Iar aripa-ți ca neaua M-a îmbrăcat în har. În nopțile de smoală, De mi-ai fost faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
A #Gothic #Tale#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii... XXXI. ULTIMA NOAPTE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. Tenebra morții-n prag de toamnă Își pregătește sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobră, ca un sfetnic La-mpărății de mezolit. Eu de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
fetiță, Născută din părinți cărunți Și-n inima de prepeliță Se mai sărută două punți: Pe una trece, în fanfare, Secunda orei ce ... Citește mai mult Tenebra morții-n prag de toamnăîși pregătește sarcofagși frunze ruginii îndeamnăLa simfonii pe un drumeag,Pe care viața mea înseamnăMai mult decât un pas pribeag.Mă pregătesc de-un cancer veșnicAl râului ce-a sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobră, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu de pe-o margine pe
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în aer, în jurul său, ca o aură palpabilă -, aidoma aburului proaspăt, din azima fierbinte, abia scoasă din țest, ruptă în două...” - se destăinuie, precipitat, marea actriță, de parcă i-ar fi fost frică să nu-și piardă rapid galbenii vorbelor, pe drumeagul răzleț al exprimării. ,,Aura sufletului său avea consistența mierii de salcâm ori de tei - aur lichid, aproape transparent, pe care îl puteai întinde pe pâine și cu care te puteai hrăni întru vecie...” - îi răspund automat, poate mai mult ca să
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
atâta, șopti smerit novicele, mi-e de-ajuns că pot fi în preajma Lui”. „înțelept ai grăit, copile, zise Sfântul Petru. Nu căuta îndârjit să-i vezi, căci atunci când va voi, ți se va arăta El însuși. Uite, ia-o pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce lapte ai supt de la maică-ta”. Iovănuț păși pe Marea Poartă. O, minunăție a minunățiilor! O, desfătare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se dădeau în lături cât să permită mașinii să se strecoare pe acolo. Probabil că în trecut fusese un drum de exploatare forestieră, acum abandonat. Se cunoștea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multă vreme. După câțiva metri, drumeagul cotea ușor la stânga într-o pantă foarte ușoară. Ileana îi făcu semn să meargă mai departe. Se auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste care treceau și care se frecau de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum ce se strecura în sus printre copaci. Totul era împrejmuit cu un gard înalt din plasă metalică. Două porți mari întrerupeau gardul, una chiar în fața lui și cealaltă înspre drumeagul ce se pierdea în pădure. Un bărbat îmbrăcat într-un combinezon negru și capul acoperit cu un fes de aceeași culoare mergea de-a lungul perime trului, fumând nervos. Odată ajuns în dreptul ultimului camion, omul se opri. Flacăra brichetei licări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai sunt?) în fiecare sat: în Slobozia, chiar lâng drum,în Lunca lutăria („La lutărie” - devenit toponim) era în partea de vest a satului unde se ajungea dacă treceai de podețul lui Toader Foșlea și urcai la deal pe un drumeag care despărțea gospodăriile lui Ghiță Pâțu, Toader Puiu și Ghiță Puiu, pe partea sudică de cele din nord ale lui: Toader Foșlea, Zamfirița Cucu și Neculai orea Rusu. În satul Lunca meșteri olari au fost Gheorghe Prodan Tomescu și Costache
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre veselii copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, măi micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioară privește Stând alăturea de pui I-ar înscrie -‘n clasa-‘ntâi, Dar școală de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuța Sporindu-i mai mult amarul
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
de perși, bravii eroi din interior apărându-se din răsputeri. Însă zilele le erau numărate, perșii aveau o oștire numeroasă cu care se pregătea să cucerească cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul nesfârșitelor drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna, Printre gureșii copii. În cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți,mai micii Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard, cioara privește, Cu ochii negri și răi Ar vrea și ea-n clasa-ntâi Dar școala de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuță Sporindu-i mai
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
MARIANA CRISTESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cireșoaia Povestire de MARIANA CRISTESCU Cireșoaia ... O străduță a Bucureștilor copilăriei, la care cu greu ajungeau străinii de cartier, rătăcindu-se pe drumeagurile labirintice narcotizate de teii, trandafirii, Regina nopții, crinii și chiparoasele grădinilor, până la trotuarele înguste, însfârșit pietruite, din câte spuneau gurile rele, cu banii milionarului armean. Mirării mele de copil împiedicat, cu ochii tot pe sus, după cireșele promise de tăblița
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
trei zile, fiecare Sărbătoare religioasă mare, ca urmare păstrez minunata tradiție până azi. Și noi, Degustătorii Avizi Ai Zilelor Libere Nonșiproreligioase, facem același lucru, doar nu vei fi fiind tu mai cu moț decât alții! Primind ceea ce merit, pornesc pe drumeagul noului an, despre care doar numerologii știu ce ne pregătește. Ca în orice dimineață mă postez, pe www.rightwords.ro, ca să mă bucur de cei care au venit pe lume în ziua respectivă. Astăzi, 6 ianuarie, mă așteaptă o surpriză
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
apuse Când el ar sosi, peștii ar putea să dispară ca țărmuri să oglindească solzii-n nisipuri Când el ar sosi, mlaștinile i-ar destăinui tulburarea nedeslușită-n nisipuri dospite Când el ar sosi, s-ar rătăci de-a lungul drumeagului cu măslini și oleandri bătrâni Când el ar sosi, vor depăna lângă ape neghioabe reverii de adolescență târzie Când el ar sosi, ziua fără culoare o să fie febrilă, desuetă răcoare prin buruieni muribunde Când el ar sosi, mlaștinile vor fi
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
zilei. De aici și filonul adânc înrădăcinat al unui neam mândru și demn în orice împrejurare, care nu a plecat capul sub năvălitori. Prin versurile sale, Mircea Dorin Istrate se dorește acea „Urmă” vie, de neșters, care nu stă în spatele drumeagului ci, iese în calea pelerinului și-i arată drumul drept spre Lumină. Urmă încrustată în granitul ființei. În numele fiecăruia. În inimă. În plămada de suflet. Urmă de neșters pentru că nu e înscrisă în slovă, ci încrustată cu lacrimi și sânge
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
acea iarnă timpurie, cu frig îngrozitor și zile pâcloase care coborau gheme de vată în valuri spre Dunăre, vreme de câteva săptămâni, un cal prăbușit, cu coloana frântă, implora ajutorul trecătorilor, ridicând capul de fiecare dată când cineva trecea pe drumeagul dintre cazarmă și străzile care duceau spre faleză: Română, Armata Poporului, Vadul Căzărmii, Roșiori, Râpei. Mila mă covârșea de fiecare dată când îl vedeam ridicând capul. Dar era drumul meu zilnic spre serviciu și nu puteam să-l evit. Am
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
mister, medită Giovana. - Gata cu pălăvrăgeala, să trecem la acțiune că s-a înserat, decise ferm John Artistul. - Strângem tabăra și odată cu întunericul, dar până răsare luna, fetele o ia pe cărarea de lângă pârâu, trec podișca și se îndreaptă pe drumeagul de pe colină către codru și ne vor aștepta la lizieră. Între timp noi ne punem câte un ciorap pe cap, sărim gardul prin dos și pătrundem peste babă. O jefuim și dispărem în noapte, decise prompt Expertul. Cei patru așa
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
oprești! - constată cu ironie Muzeografa. - Gata cu pălăvrăgeala! - scurtă Michel conversația fără noimă. Discuția v-a readus avântul pentru îmbogățire și elanul tineresc pentru a trăi din plin viața. Cu rucsacurile în spate se afundară în desișul pădurii pe un drumeag care după înfățișare nu mai fusese umblat de secole. Totul era acoperit de ierburi și mușchi, iar printre trunchiurile seculare crescuseră tufișuri. Pe alocuri înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]