103 matches
-
Așa că, în timp ce în mine țipa ceva să nu fiu proastă și să-mi aduc aminte de crimele și de chestiile de care citești în ziar și pe care le dau la Trisha, o altă parte din mine zicea: „Dă-i drumu’, fată - dă-i drumu’. Fă o tură caldă și confortabilă în mașina lui, și dacă te violează și te taie-n bucățele și le fierbe pentru cină, vezi atunci ce faci“. Am chicotit un pic când m-am gândit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
țipa ceva să nu fiu proastă și să-mi aduc aminte de crimele și de chestiile de care citești în ziar și pe care le dau la Trisha, o altă parte din mine zicea: „Dă-i drumu’, fată - dă-i drumu’. Fă o tură caldă și confortabilă în mașina lui, și dacă te violează și te taie-n bucățele și le fierbe pentru cină, vezi atunci ce faci“. Am chicotit un pic când m-am gândit așa, fiindcă suna amuzant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Privea în jos în poală, jucându-se cu unul dintre nasturii mari și lucioși ai hainei sale. —Noo - nu chiar, a spus în cele din urmă. Doar câteodată. Și e-n regulă - știu că nu ești așa, serios. Dă-i drumu’. Și-a ridicat din nou capul și am simțit o asemenea ușurare că aproape am îmbrățișat-o. Fără nici o justificare posibilă, fata asta avea încredere în mine: acum îmi dădeam seama. — Vreau să te văd fericită, Stacey, am continuat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care iera mai mult o dărăpănătură d-alea care să dărâmă fără ajutor omenesc, cărămidoaie după cărămidoaie. Ușa dă aces, de-i pot zice așa, iera Închisă, fincă, mi-a esplicat don Gambartes, alde Ruiz luase Încă dă mulți ani „drumu Capitalei“, iar Clodomiro s-a dus primu. N-am perdut ocazea să-l pun să mă pozeze p-un băiat, care i-am dat aparatu ca să ne prindă pă otelier și pă mine chiar În față la conac. Cre că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
întors? — Nu, Judy, încă nu, am spus eu nenorocită. Înainte ca ea să mai apuce să spună ceva, am început eu să vorbesc. —Uite ce e, Judy, m-am căznit să încep, trebuie să discut ceva cu tine. —Dă-i drumu’, a spus ea. Ești bine? Pari nițel cam agitată. Chiar sunt, Judy, am lămurit-o. Sunt agitată și nedumerită și nu știu ce se întâmplă. Ce vrei să spui? m-a întrebat ea cu blândețe. Păi, știi că eu și James ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
I - Pătrunderea în cavitatea dindărătul epiploanelor, adică cea din spatele stomacului; se face prin secționarea ligamentului gastrocolic, de la jumătatea sa, cuprins între marea curbură gastrică și colonul transvers, pînă la diafragm; se secționează, între pense, și se ligaturează toate vasele care drumuiesc prin acest ligament. Timpul II - Mobilizarea splinei, care se face, după desprinderea de diafragm, împreună cu pancreasul stîng, decolare care merge pînă la nivelul dorit. Timpul III - Vascular. Comportă ligaturarea, după evidențiere și disecție, a următorilor pediculi vasculari: - ligaturarea, separat, a
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
este posibil: a - zonele bogat vascularizate și anume: marginea superioară a pancreasului, capul pancreasului, către periferia sa și în apropierea de inserția duodenală; la nivelul proceselui uncinatus, datorită raporturilor apropiate cu pachetul mezenteric superior; marginea inferioară a pancreasului, pe unde drumuiește artera pancreatică inferioară; zona imediată dinaintea hilului splinei, acolo unde pachetul splenic vascular se multifurcă, formînd vasele hilului splenic; b - fața posterioară a glandei, mai ales în zona capului și în cea a corpului, acolo unde drumuiește vena mezenterică inferioară
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
pancreasului, pe unde drumuiește artera pancreatică inferioară; zona imediată dinaintea hilului splinei, acolo unde pachetul splenic vascular se multifurcă, formînd vasele hilului splenic; b - fața posterioară a glandei, mai ales în zona capului și în cea a corpului, acolo unde drumuiește vena mezenterică inferioară, și mai spre gîtul glandei, care are raporturi intime cu vena portă; c - precauții mai pot fi luate și la nivelul inserței pancreasului cu duodenul, din cauza apropierii vaselor ce formează cercul periarterial al capului glandei, care este
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
apartenenței lor la Creștinătate. Și negustorii participă la această vastă mișcare, reunindu-se în tîrguri sau întîlnindu-se în îndepărtatele filiale comerciale pe care companiile lor le instalează în cele patru colțuri de continentului, și chiar mai departe. Pe toate marile drumuii terestre ale Occidentului medieval, ei se lovesc mereu de alți itineranți, pelerini, călători pe lungul drum către Roma, Ierusalim sau Saint-Jacques-de-Compostelle. Este, însă, evident că, între toți acești vectori de omogenizare, cei mai puternici sînt cei care țin de universalismul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
numaidecât o scoase pe Steluța În scena ferestrei. Andrei semnaliză la rându-i ridicând brotacul ăla murdar deasupra capului și agitându-l ca pe o dovadă vie a celor petrecute mai devreme. Hai că ți-l bate! Dă-ne repede drumu’ că ți l-am scăpat! Bine că ne-am văzut Înăuntru. Din nou așteptam, dar de-acum așezați În jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc În privința Steluței, În pofida aerului de țărăncuță puțin șocată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi mai bine...? — Ăsta-i căminul meu. Și-mi place aici. — Îhm! Am mai aruncat câteva pietre în apă. — Charles, pot să continuu să-ți vorbesc? — Da. — M-am gândit... ești sigur că n-ai nimic împotrivă? — Dă-i drumu’, ce importanță are? — Uite ce-i, timpul ne poate divorța de realitatea oamenilor, ne poate separa de oameni, transformându-i în niște fantome. Sau poate că noi suntem cei care-i transformăm în fantome sau în demoni. Anumite preocupări sterile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am făcut eu... Era o goană teribilă, și n-aveai voie să te ridici deloc. Toate se făceau la repezeală... Eram împinși permanent de la spate și n-aveai timp să te odihnești nici o clipă... Ni se spunea mereu: Dă-i drumu’! Nu sta pe loc! Lucrează! Era o stare de tensiune nemaipomenită, foarte greu de suportat... Și trebuia să stai numai aplecat și făcusem bășici pe mâini și pe picioare din cauza soarelui... Mai erau și lipitorile, care stăteau permanent pe picioarele
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
așa... tot proastă. Nu s-au schimbat condițiile de trai. Din ’63 au mai început să spună care au greșit, că a fost o lege internațională, au dat drumu’ cei din Apus la comuniști... și ne-au dat și ei drumu’ nouă... că nu ne-a’ dat drumu’ că le-a fost drag de noi! În ce zi v-au eliberat mai țineți minte? În 10 mai ’64. Eram în fabrică, lucram, și vine plutonierul și spune: Ia-ți bagajul și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am însurat. Foarte bine. Da, da nu-mi merge jucăria, mă lasă nevasta. Il controlează doctorul la testicule. Da, zice, totu-i în regulă. Și jart! taie unul. Ce-ați făcut, domnu doctor, m-ați nenorocit de tot! Dă-i drumu acasă! Peste 5-6 luni, vine ăsta din nou la spital. Dom doctor, mă lasă nevasta! Ce vrei să-ți mai fac, mă? Tot nu merge? Nu, acu merge prea tare. Cum o prind pe nevastă-mea, o cotocesc peste tot
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
deplasării orășeanului de la locul de muncă spre casă, în timpul săptămînii, din oraș spre satele din jur în week-end. De la "trenul de agrement" pentru categoriile sociale modeste, la "vagoanele de dormit" ale marilor exprese internaționale, se răspîndește o adevărată mitologie a drumui de fier, fie în muzică, cu "Pacific 231" a lui Arthui Honegger, în poezie sau în roman (de la "Proza Transsiberianului" de Blaise Cendrars la "Madona vagoanelor de dormit" a lui Maurice Dekobra), sau în prezentările cinematografice ale locomotivei, adevărată imagine
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
constituia altădată nobleța sufletească, diavolul Asmodeu se crede îndatorat, c-un zâmbet batjocoritor, să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă. Lung îi drumu Clujului Da-i mai lung a Dorului, Drumu Clujului se gată A dorului niciodată. Foarte probabil aceste două părechi de versuri au fost alcătuite de doi oameni deosebiți. Cea dintăiu se datorește unui adevărat poet. Cea de-a doua care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în drum, în stînga piatră, în dreapta piatră, cît vedea cu okii numai piatră, seninuri dă pietri! - Cum ar hi pă Dumbăicioara, la noi aici în Rumânia, ieste o peșteră, cît vezi cu okii numa piatră - încî o țînu și-iei drumu ăla drept înainte” (Bughea de Sus - Argeș). Protagoniștii, o soră și un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei ajung la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că-s tineri, măcar ei, poate-or avea un viitor mai bun, mai... că bătrânețea mea nu se știe cum o mai fi... S. P.: - Pentru asta ne zbatem. A.M.: - Să deie Dumnezeu, că pentru noi, de-acuma ăsta-i drumu'... S. P.: - Mulțumesc. Interviu realizat de Ionel Apetrei cu domnul Gheorghe Malii, în data de 5 iunie 2013, fost angajat al Uzinei Mecanice Nicolina în perioada 1972-2006. În prezent lucrează la Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări, ca electrician de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
stradă și-am intrat În bar. Tipul stătea sprijinit de tejghea, cu spatele și umerii slabi strînși În sacoul gri. S-a-ntors spre mine cu o față lipsită de expresie. - Ieși afară În fața mea! am zis. - De ce, Bill? a-ntrebat. - Dă-i drumu’! Mișcă! Am scos revolverul de la centură, armîndu-l În timp ce-l scoteam, și i-am proptit tipului țeava În burtă. Cu mîna stîngă l-am apucat de rever și l-am Împins În bar. Nu mi-am dat seama decît mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vorbești despre viață. Dar și în acele altele ar continua să existe lucruri ce-au cunoscut „partea întunecată a beregatei“ și li s-ar potrivi și lor cuvintele: „Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli“. Apucă o dată, dă-i drumu’ de două oritc "Apucă o dată, dă‑i drumu’ de două ori" Momentele din trecut nu mi-ar mai cutreiera prezentul atât de stridente și proaspete dacă la vremea lor, pe când mai erau clipă trăită, le-aș fi ghicit înțelesul. Poate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ar continua să existe lucruri ce-au cunoscut „partea întunecată a beregatei“ și li s-ar potrivi și lor cuvintele: „Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli“. Apucă o dată, dă-i drumu’ de două oritc "Apucă o dată, dă‑i drumu’ de două ori" Momentele din trecut nu mi-ar mai cutreiera prezentul atât de stridente și proaspete dacă la vremea lor, pe când mai erau clipă trăită, le-aș fi ghicit înțelesul. Poate că pe atunci a trebuit mereu să fac
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bea o dată cu el o frică pe care nici n-o mai simt. Cuprinstc " Cuprins" În fiecare limbă sunt alți ochi 5 Regele se-nclină și ucide 43 Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli 83 Apucă o dată, dă-i drumu’ de două ori 118 Privirea străină sau Viața-i un sictir bătut în piuă 145 Floarea roșie și bățul 170 Insula e înăuntru - granița, în afară 180 La noi în Germania 198 Când e ceva în aer, de regulă nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scumpe). Și, văzându-l cum era, cu ochii stinși, cu coșul pieptului ca o pompă rablagită ce s-o mai spun, nici randament, nici viață, i-am luat mâna și i-am spus așa, de la obraz: mă nene, dă-ți drumu', nu te mai chinui, ce să-i faci, ăștia n-au nici loc, și așa mai departe, prietenește, ca între vecini. El mă ascultă, mă aude, mai răsuflă și, mișcând din deget, cu efort, (că era gata), îmi face semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am făcut eu... Era o goană teribilă și n-aveai voie să te ridici deloc. Toate se făceau la repezeală... Eram Împinși permanent de la spate și n-aveai timp să te odihnești nici o clipă... Ni se spunea mereu: „Dă-i drumu’! Nu sta pe loc! Lucrează!”. Era o stare de tensiune nemaipomenită, foarte greu de suportat... Și trebuia să stai numai aplecat și făcusem bășici pe mâini și pe picioare din cauza soarelui... Mai erau și lipitorile, care stăteau permanent pe picioarele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa..., tot proastă. Nu s-au schimbat condițiile de trai. Din ’63 au mai Început să spună care au greșit, că a fost o lege internațională, au dat drumu’ cei din Apus la comuniști... și ne-au dat și ei drumu’ nouă... că nu ne-a dat drumu’ că le-a fost drag de noi! În ce zi v-au eliberat, mai țineți minte? În 10 mai ’64. Eram În fabrică, lucram, și vine plutonierul și spune: „Ia-ți bagajul și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]