432 matches
-
care predicatorii vorbeau mulțimii. Într-un asemenea grup pestriț Sadedin își recită aproape urlând poemul. - Foarte frumos, îi spuseră într-un glas cronicarul și astrologul. - Eu pentru asta scriu. Să înflăcărez oștenii, strigă Sadedin și trase pe gât încă o dușcă. Sunt destui poeți care oftează câtu-i ziulica de lungă după paradis și floricele. Eu vreau să-i slujesc marelui padișah. Paradisul meu e războiul. Ajunseseră într-un loc necunoscut, unde oștenii vorbeau niște limbi ciudate. - Sunt caucazieni, spuse Mevla Celebi
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
picioarele. Am mai văzut episodul ăsta, dar tot te impresionează. - Puștiul aci de față zice să s-ar putea să nu se mai întoarcă în Kent, le anunță Harry. Janice, care dădea să plece spre bucătărie să-și toarne o dușcă de Campari, încremenește în picioare. Din cauza arșiței, nu poartă decât cămășuța de noapte scurtă și transparentă peste chiloței. - Știai asta, Harry, spune ea. Chiloței roșii, observă el, care prin țesătură par roz-pal. Pe vârful caniculei de săptămâna trecută și-a
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
Bălegate cu sânge, avortonule ! De-acuma ți-i albul ochilor roșu. Ai obrazul plin de bube negre, ca fața mortului de muște. Ai răsuflarea grea ca o scăpăciune de dihor și ți-i glasul leșios de parcă ai fi golit, de dușcă, lighenele cu spurcăciuni de sub paturile curvelor.” Tot astfel, chiar dacă ar putea fi citit ca o șarjă, ultimul discurs al unui anume Maximilian (ce va fi, imediat după, spânzurat, profanat și incendiat) are un ton prea implicat metafizic pentru a nu
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
adăugat că Bâldea e alcoolic în ultimul hal. Dacă îți plimbă o lumânare pe la gură, sari în aer”, i-a spus lui Bâldea. La momentul pauzei publicitare, Vadim i-a spus moderatoarei, Saviana Rusu: ”Să vezi că mai trage o dușcă și cade lat”. Europarlamentarul a atacat și alți contestatari, pe motiv că sunt bătrâni sau securiști. Al doilea care a vorbit, colonelul de securitate Badea, 74 de ani. E azilul de noapte de Maxim Gorki plătit de Viorel Hrebenciuc, care
CV Tudor, dezlănțuit la TV: Tâmpitule! Bețivule! Dacă îți plimbă o lumânare pe la gură, sari în aer de la alcool by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36918_a_38243]
-
-o de-acasă. A ascuns-o printre bomboane și salam uscat”. Îmi dă sticla să beau primul din ea. „Nu le zice nimic la ceilalți. Doar tu meriți whisky de la tata”. Dau din cap. Van Doren trage și el o dușcă și îmi dă din nou sticla. „Ce împușcătură șmecheră ai tras. La toți pe-aici le place să vorbească, dar tu ești din cei care și fac un lucru pân’ la capat”. „Nu-i chiar așa”, îi spun. Cred că
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
în minunatul său eseu intitulat Nu!, Eugen Ionescu se apucase să numere de câte ori mai bea câte ceva Allan în romanul Maitreyi. Maftei, în schimb, pare să-l sfătuiască pe actor ceva similar - dacă rămâi în criză de inspirație mai trage o dușcă să umplem spațiul, să facem tăcerea să vibreze. Și aici intervine al doilea mare păcat al ecranizării, totala lipsă de comprehensiune a regizorului față de ceea ce a citit, față de personajele cărții devenite niște marote manevrate mecanic, așa cum toate clișeele unei industrii
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
ceva de preț. Toți strâmbară din nas; unii scuipară și pe jos. - E coclită rău. - Spuneți că pute, nu vă rușinați, se înfoia părintele Grigore, satisfăcut. Las' că banii n-o să pută. Era vorba lui; nu ieșea din ea. Dădu dușcă două țoiuri, fără să se strâmbe, ca și cum ar fi băut cine știe ce vin rar. - Și să nu credeți că e puturoasă pentru că e stătută; așa-i de la izvor. Ia fă-te încoace mă Matache neică, și scoate-ne o ciutură din
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
luna, și-și legă părul la spate cu un gest de zeiță. Prințului i se dădu drumul. Gol cum era, se așezase pe o roată de mașină, plângea încet. Dintr-un colț Antonică îi aduse sticla din care trăsese o dușcă. Chiriașul bău îndelung, ca dintr-un biberon, la urmă se cutremură. Totuși păru întărit de aspra băutură. - Șterge-mă, spuse, nu se putea măsura câtă poruncă și câtă implorare era în vocea lui. Fata luă o cârpă murdară, o stropi
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
n-a fost, ce mai contează... - Da’ e henț când dai cu mâna în minge sau cand mingea îți lovește mână? - Lasă-mă să văd meciul (încruntat)... - Bine, mă... (îmbufnata). Apară Duckadaaaam!!! Pardon, apară Tudor!!! - Moamaa, ce-a sărit portarul ! - ...(dușca de bere, cu sete). Pauză Ea: Amestecat în ciorbă, scurte comentarii și impresii (“ai facut că la porci pe canapea”/”vezi că lași urme pe masa”/”hai să gusti ciorbă”). El: Vizită la baie, refill la castronul de floare și
Cum să te uiți la meci cu nevasta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18622_a_19947]
-
Mai dau și pe la sărmani, Când se rup, sau când se strică. Cei săraci dau câte-o raită, Prospectează, cârcotesc... Spun că marfa e stricată, Iluzii nu-și mai doresc! Unii, dis de dimineață, Se trezesc la cârciumioară, Dup-o dușcă-i altă viață, Mai frumoasă, mai ușoară! Alții, mai nebuni din fire, Cică vor să se distreze, Dau banii pe elixire Și încep să delireze. Muultă lume e nebună, Dă banii pe orice fleac, Își ia și teren pe lună
PAMFLET de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373743_a_375072]
-
și găsește repede un tovarăș de „glojdeală” pe „cinstea” făcută de el, „că-i necăjit săracu’ și n-o fi având mălai”, gândește el. Vasile Timiș, tânăr și zdravăn la trup, bea direct din sticlă. Trage cu nădejde câte o dușcă, apoi încă una și încă una, până-l supără rău de tot pe bătrânul Zanc, trecut binișor de 60 de ani. „Păi bine bre... ia tu încă una, c-ai glojdit mai iute”. Tânărul îi dă de înțeles cu degetul
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
trebuia să străbat cale de 8 km. prin zăpada așternută bogat peste văile munților, pe un frig de crăpau și pietrile, da* aveam sticla cu „încălzitor” la subsuoară, din prună curată „întors” de două ori, din care „trăgeam câte o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua, ci doar să nu-mi înghețe oasele. Urlau lupii.. îi vedeam trecând în haită, la vreo 30 de metri de mine. Se opreau, urlau, și-și vedeau de drum; urlam și
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
fericit. A doua zi la aceeași fereastră apare Alexandru strigând din răsputeri: -Sper că ai făcut băiat! -Da, răspunse Magdalena fericită, e băiețel. Cum o să-i punem numele? -Dinu, așa o să-l cheme și țopăind într-un picior trage o dușcă din sticla de votcă. Apoi pleacă pe aleea plină de frunze aurii lăsate-n drum de vântul toamnei târzii. Magdalena- i urmărește pașii privind prin perdeaua găurită a salonului de spital, gândul ei zboară undeva în vremurile trecute când în
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
ce își dorea de mult. -Mihai, iubitul meu, vreau o gură de coniac, vrei să-mi dai? -Bucuros, demult aștepta acest moment, bărbatul a pus câte două degete de băutură în fiecare pahar, apoi au ciocnit, el dându-l de dușcă, iar ea privindu-l în ochi a luat o gură zdravănă din licoarea tare și plăcut aromată. Îl privea cu nesaț, ar fi vrut să fie a lui în acea clipă, aici pe masa lungă și printre paharele cu coniac
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
masă, te servesc eu!-Mihai a luat din bar două pahare din cristal, mari cu fundul gros, apoi a turnat câte un deget de băutură maroniu-roșiatică cu miros . A întins un pahar femeii, apoi au ciocnit, el a dat de dușcă băutura, în timp ce ea abia și-a înmuiat buzele în licoarea bahică. -Mihai, ce vrea directorul? Cine este în spatele lui? Cine îl ține de mână? -Nu știu Mihaela, dar voi afla. Ai apucat să vorbești cu Florin? Ce ți-a spus
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
cravată ai venit, Tandule? m-a întrebat cu un zâmbet disprețuitor. Cu rahatul ăsta? Păi la mine se vine cu cravată cu picățele! Cu pi-că-țe-le, pricepi?... Aici Mircea Tandu s-a oprit și a dat cu obidă pe gât o dușcă din berea care începea să i se încălzească. Și? am întrebat eu stupefiat de cele auzite. Și... Cu picățele m-am dus. Asta a fost totul. Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel autohton măcar. Tăcerea s-
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
duce spre pierzanie. Sub semnul Venerei v-ați Împărtășit din pâinea științei. Dar sub același semn a fost asasinat Ambrogio. Dante luă din nou cupa, pe care Între timp cineva avusese grijă să i-o umple la loc, sorbind o dușcă zdravănă de vin. Simțea cum arsura Îi crește, ca și când măruntaiele i-ar fi fost În flăcări. Văzu că ceilalți tăceau În continuare. Veniero fu cel care vorbi. — Messer Alighieri, argumentul domniei tale e, cu siguranță, sugestiv. Însă pentru mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia te uită ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călugărul nostru. — Da, cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare „meștereală“ dispărea în dosul perdelei murdare pe care se vedea mai bine de o jumătate de oră umbra lui aprinzându-și țigara, luând o dușcă de băutură sau nefăcând nimic. Perdeaua aceea era ca un ecran de cinematograf, bătut uneori de vânt. Între timp, mașinăria lui huruia în curte, pentru că „dacă o pornești prea des, se strică“. — Iar eu, mă rog, vreau să trăiesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dădu acesta din mână. Pe deasupra, e și modest, interveni bătrânul, începe să-mi placă tot mai mult. No, mă uit la el și parcă îmi vine să spun că e feciorul meu, ăla pe care nu l-am avut. Dădu dușcă paharul de pălincă și plescăi din buze, după care se grăbi să-l umple încă o dată. Se apropie de Cristian și îl cuprinse pe după umeri. Mai știi? Poate chiar o fi! Dar, nu cred. Oi fi avut eu o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea gust de ulei industrial dres cu oțet, Însă căldura lui mi-a liniștit stomacul și nervii. CÎteva picături Îmi stropiră rana, și văzui stele verzi În noaptea cea mai neagră a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență de spirit exemplară. Vecinele o țin dopată pe bază de duști de brandy, iar cînd am văzut-o eu căzuse răpusă de toropeală pe o sofa, unde sforăria ca un ciocan pneumatic și Împrăștia niște bășini care perforau tapițeria. — Năravul din născare... Fermín, am să te rog să rămîi dumneata astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a petrecut întocmai“. Se întâmpla în ajunul zilei în care fusese descoperit trupul. Pe la ora șase, îmi spuse Josăphine. Câini și lupi, ora pumnalelor și a sărutărilor furate. Josăphine trage căruța și mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]