770 matches
-
obrajii săi puternici, o dă înapoi pe vrăjitoarea fuamnach cu nu mai puțin de cinci mii de becuteci, mătura acesteia se avariază grav, se repede din nou, dar nu cu aceeași viteză, și oricum acum este destul de departe, însă oștirea dușmană a crudului ultim rege shang a lansat către tine o ploaie de săgeți, care au acoperit cerul și te urmăresc în picaj, săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, alergi cât poți de repede, dar nu ai cum să scapi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la apus o ploaie neagră de săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, îndreptându-se încoace, cu un ultim efort smulgi din pridvor săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki, întinzi arcul greu, de lapis lazuli, și tragi către oștirile dușmane ale crudului ultim rege shang, ajungi să vezi că ai reușit, umbra otrăvită de pe cer dispare. nouă deasupra: ești extenuat, îți simți tot trupul ca pe o rană, îți agăți desaga-fără-fund de cuiul de dia mant din pridvor, te întinzi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Bounegru, șeful legionarilor din liceu. Nu care cumva a fi și agronomul de partea lor? Nici vorbă, nașule. Au încercat ei să-l atragă, dar el nu-i omul... Înseamnă că îi are dușmani. Dar cui nu le sunt ei dușmani? Dintre aceștia, cei mai periculoși sunt considerați intelectualii și autoritățile statului. Aici la noi au un motiv în plus să fie împotriva primarului, pentru că a fost ales și reales de obște și nu este de partea nici unui partid. Așa că, ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
alt principiu: Prevederea este mama siguranței, iar o mare putere terorizează dușmanul''. Al treilea capitol al Artei războiului intitulat ,, Despre ofensivă'', arată esența gândirii strategice, care a avut o influență remarcabilă asupra comandanților de armate. Potrivit acesteia, ,,a învinge trupele dușmane fără luptă este cea mai strălucită metodă, cea pe care militarii trebuie s-o adopte în primul rând''. Sun Zi crede că a învinge recurgând la această strategie, este cea mai bună politică ce trebuie adoptată, urmată apoi de diplomație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența, în vremurile acelea, era atât de înverșunată, încât orice nefericit ce îndrăznea să divulge țărilor (triburilor) vecine și dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase ani) pronunța, în funcție de gravitatea faptei, câte șuturi în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-mi închipui că o are Zwida; posedarea unei Brigd pe care o simt deja pierdută și a unei Zwida, care are doar consistența noncorporală a unei fotografii sub sticlă. Încerc în mod inutil să strâng în încolăcirea de trupuri bărbătești dușmane și identice acele fantasme de femei care dispar în diversitatea lor de neatins; încerc, în același timp, să mă lovesc pe mine însumi, poate pe celălalt eu, care e pe punctul de a-mi lua locul în casă, sau eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ai mei și concurenți din lumea marii finanțe, am înțeles că numai multiplicându-mă, multiplicând persoana mea, prezența mea, ieșirile din casă și revenirile mele, în fine, ocaziile unei capcane, aș fi putut să reduc probabilitatea căderii mele în mâini dușmane. Am comandat atunci cinci Mercedesuri identice cu al meu, care ies și intră pe porțile blindate ale vilei mele la orice oră, escortate de motocicliști ai gărzii mele personale, și la bord cu o umbră îmbrăcată în negru și înfofolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Marea Râpă, deoarece seamănă foarte mult cu o insulă mai mică, numită Râpă, din arhipelagul Tubuai, de unde se pare că au venit primii ei locuitori. —Și cum sunt? — La fel ca noi, doar că trăiesc cu teamă constantă a invaziilor dușmane, si de aceea au ridicat statui uriașe de piatră de-a lungul întregii coaste, ca să-i facă să creadă pe atacatori că aceia care au fost în stare să ridice asemenea monumente trebuie să fie niște oameni foarte puternici. Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și piardă vigoarea, din cauza unei diete limitate, de atâta timp, la peste, ci mai ales deoarece consideră că acea ambarcațiune auxiliara avea să se dovedească de mare folos atunci când vor trebui să se apropie, pe furiș, de o insulă dușmana. Cum cei patru războinici se angajaseră să se întoarcă singuri după încheierea luptei, restul zilei îl dedicară încărcării proviziilor, astfel că, odată cu apariția primelor stele, Navigatorul-Căpitan era gata să le aleagă pe acelea care aveau să-l călăuzească până la insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poziție absurdă de temniceri ai unor ființe respingătoare, care păreau să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai înalți, gărzile cercetau cu atenție orizontul, așteptând cu nerăbdare să zărească navele dușmane, dar se părea că oceanul - sau poate taifunul- le înghițise pentru totdeauna. Ce facem dacă nu se-ntorc? întreba Chimé din Farepíti într-o seară, pe când se află așezat lângă cei doi prieteni ai lui, la pupă catamaranului, exprimând teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
privea nerăbdător spre velele prinse de vergi. Era chipul cel mai senin și mai încrezător pe care il văzuse vreodată și, instinctiv, slabi strânsoarea pumnului pe mânerul sabiei. Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se supuseră, iar Tapú Tetuanúi asista la ceva ce nu și-ar fi imaginat niciodată: două vele spaniole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mararei ordona din nou: —Toți la babord! Velele în poziția inițială! Navă cârmi din nou și își pierdu și mai mult din viteza, însă când vântul îi veni iarăși din spate, întinzând pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi inutile să întoarcă și să-i urmărească în continuare. Tapú Tetuanúi putu distinge cât se poate de clar figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de receptor, cât și de donator. Tapú Tetuanúi se arătă tot mai dornic să le primească, insă începuse să se teamă că l-ar putea pierde pe maestrul lui. Tot restul zilei nu se zări nici urma de navele dușmane și nici de vreo pasăre îndepărtată, care s-ar fi putut hrăni cu resturile de pe o navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu loc un eveniment care îi deprima și mai mult. Una din fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pe Marara aveau ordine foarte stricte să nu scoată nici măcar un cuvânt, din acel moment nu se mai auzi nici cel mai mic sunet nepotrivit pentru o insulă pustie și solitara, aflată în mijlocul oceanului. Cât era încă noapte, iar navele dușmane se găseau la o milă și ceva depărtare, Navigatorul-Căpitan le dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându-le cum se apropie la lumina lunii, care era deja pe punctul să dispară la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al Patrulea Cerc. Viața, așa cum o cunoscuseră până în acel moment, părea să-și fi pierdut sensul. Dulcea victorie se transformase dintr-odată într-o amară înfrângere. Miti Matái murise! A doua zi, dulgherul construi o mică piroga din resturile navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu se aflau decât nouăsprezece plăieși, care înlocuiau garnizoana plecată la Iași pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce urma
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că ei și-au făcut doar datoria, datorie vrednică de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu mai departe de drum, iar plăieșii plecară în munți, lăsând în urma lor cetatea ca un mare schelet uriaș purtând pe ziduri urmele bombelor dușmane. Dar, în fața mea, nu se mai afla nici o oaste, ci numai neagra perdea a nopții ce se lăsa, în timp ce eu visam un tablou văzut cândva la sfârșitul unui manual de limba română, intitulat sugestiv Sobieski și românii. Andrei Costrășel, clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puterea și de capacitatea lui proprie. Dar Alexandru a murit cinci ani după ce el începuse să scoată sabia din teacă, și i-a lăsat asigurată doar stăpînirea provinciei Romagna, pe cînd celelalte posesiuni rămaseră în vînt, încolțite între două armate dușmane foarte puternice, el însuși fiind grav bolnav, pe moarte. Ducele era însă atît de aprig la fire și în același timp atît de capabil, și știa atît de bine cum poți să-i cîștigi pe oameni sau cum trebuie să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a-i opri pe venețieni, era necesară unirea tuturor celorlalți, așa cum ea s-a realizat la apărarea Ferrarei; iar pentru a-l ține în frîu pe papă, marile puteri se foloseau de nobilimea romană care, fiind împărțită în două partide dușmane, Orsini și Colonna, era mereu tulburată de discordii și neînțelegeri; și fiind mereu cu arma în mînă și gata de luptă, chiar sub ochii papii, această nobilime menținea statul bisericesc într-o stare permanentă de slăbiciune și neputință. Și cu toate că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri, nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atîta nenorocire, rezultatul lui e atît de nesigur, iar urmările sînt atît de dezastruoase pentru o țară, că principii nu vor putea reflecta niciodată îndeajuns înainte de a se angaja în el. Violențele pe care trupele le comit într-o țară dușmană sînt nimic în comparație cu nenorocirile care se abat în mod direct asupra statelor principilor care intră în război; a duce un război este un act atît de grav și de o așa mare importanță, încît este uimitoare ușurința cu care atîția
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor îi pune la adăpost: cum ar simți ei impozitele care-i copleșesc pe oameni? privațiunea tineretului țării, pe care o suportă recruții? acele maladii contagioase care devastează armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte unul din membre, singurele instrumente ale muncii și existenței lor? durerea orfanilor, care au pierdut, prin moartea tatălui, singurul sprijin al sărăciei și neputinței lor? pierderea atîtor oameni utili statului, pe care moartea i-a secerat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la privată, adică de a face caca. Fără îndoială că liniștea mocnită de până la acel moment a fost subit tulburată de chicoteli, râsete înfundate, hohote nestăpânite care l-au transformat pe căpitan într-un pachet de nervi. Chiaburi puțini, dar dușmani mulți! a exclamat el cu vizibilă ură și a hotărât că este momentul să pună capăt adunării, care aducea mai mult a spectacol tragi-comic, pentru a începe ancheta în problema dezordinii iscate pe parcursul unor dezbateri atât de serioase, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de colb, companiile bătrânului Tercio, Împănate de sulițe, Înaintând În careu În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte Încet, mereu În formație, imperturbabile, strângându-și rândurile după fiecare breșă deschisă de artileria dușmană, care nu Îndrăznea să se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau calm cu ofițerii lor, apoi Își reluau marșul continuând să se bată, teribili până și În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]