1,087 matches
-
muzica atît de complexă a plăcerilor terestre și își vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai intens, devine strigăt și apoi moarte". Fundamentul ontologic al hedonismului spiritualizat al lui Petru Creția îl constituie afirmarea în Eseuri, împotriva oricărui dualism, a unității trup-suflet, ca ,,două fețe ale aceleiași realități... o funcție sau alta a aceluiași sine, care este suflet-trup, așa cum spațiul și timpul sînt spațiu-timp". Trupul, spunea Petru Creția, este inocent ca orice realitate naturală. Și, cu aluzie la Noica
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
au fost izgoniți de la locul sfânt și au fost uitați în cetate. Mircea Florian, gânditor de talie europeană, autorul "Recesivității ca structură a lumii" și al altor peste 20 de lucrări filosofice, este unul dintre cei uitați în cetate. Noul dualism recesiv, model exemplar al gândului filosofic original, ar fi fost suficient să-l propulseze printre marii gânditori ai veacului. N-a fost să fie așa. Nici cât a trăit, nici după moarte. Un destin nedrept pare să-l fi urmărit
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
se opunea edificiul unei gândiri sistematice, îndelung elaborate a autorului "Recesivității". De la Titu Maiorescu, poate, cultura română nu mai avusese un spirit critic mai cuprinzător decât Mircea Florian. Am fi tentați să percepem raportul Nae Ionescu-Mircea Florian ca pe un ...dualism recesiv. " Cred că m-aș fi legat mai mult de el dacă n-ar fi existat Nae Ionescu" Născut la București, la 1 aprilie 1888, Mircea Florian urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie, obținând apoi doctoratul în filosofie la
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
dar nu sunt de putere egală. Existență-cunoaștere, rațional-irațional, violență-iubire, național-supranațional etc. se întrețes, se audiază reciproc, fără a se dizolva unul în altul. Principiul recesivității este singurul în stare să treacă de false opoziții. Iată, de pildă, cum se manifestă dualismul recesiv național-supranațional: "Supranaționalul organizează dinafară naționalismele ca un principiu recesiv, subordonat, dar învestit cu o valoare superioară." " Totul e ca cineva să înceapă să stea de vorbă cu el" Dacă astăzi se pune problema găsirii alternativei la redobâdirea unui centru
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
să transforme societatea în mod radical, pentru a crea o solidaritate internă și să dea un caracter organic națiunii italiene. Concluzia lui Gramsci a fost ca, prin punerea în practică a acestei viziuni diferite, s-ar fi putut evita apariția dualismului Nord-Sud și ulterior a regimului fascist. Există două motivații principale pe care Gramsci le oferă pentru a argumenta această poziție: a) încheierea proiectului risorgimental, odată cu alipirea Nordului Italiei după Primul Război Mondial, a condus la apariția unui stat italian care
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
socială endemica. În realitate, masele din Nord nu au înțeles că unitatea teritorială nu s-a produs pe bază de egalitate, ci ca o hegemonie a Nordului asupra Sudului, în cadrul raportului teritorial oraș-sat, mai exact 8. Pentru a demonstra existența dualismului Nord-Sud, teoreticianul sard a introdus conceptul de hegemonie. "Hegemonia Nordului ar fi fost "normală" și benefică dacă industrialismul ar fi avut capacitatea de a-și dezvolta, într-un ritm accelerat, granițele, incorporând noi zone economice și asimilându-le. În acest
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
tutto îl Medioevo, restituisce l'intera Weltanschauung dell'intellettuale italiano, che alla connotazione anche lessicalmente "religiosa" del proprio pensiero riesce a dare una cifră pienamente "laică"3. Religioso, nella peculiare accezione che îl termine assume nell' opera capitiniana, è îl dualismo rintracciabile nella realtà, o, meglio, nell'interstizio dove și colloca lo scarto tra la realtà come è e come dovrebbe essere. Religiosa è la viva dualità che la datità, insufficiente, produce, quando comincia a stridere con un panoramă alleggerito dal
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
să luăm două exemple: Maramureșul și Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat și le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînființat toate județele. Județele din Transilvania sunt județele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituția, încât Austro-Ungaria a extins această instituție a comitatelor, echivalentă cu județele, pe toată Ungaria mare, aceea
Dinu C. Giurescu: Manifest către români - "Mergeţi la vot în număr mare!" () [Corola-journal/Journalistic/41323_a_42648]
-
cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-a provocat o primă revelație, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a trupului asupra părticelei de divinitate puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
își exprimă deschis dorința normală, carnală „Eu vreau să strâng în brațe fata nemorgană; vreau să strâng trup’șor concret, nevirtual și neabstract!”sau „Cu cât urăsc mai mult , cu atât iubesc mai mult ce-i pământesc! Mă contrazic în dualismul meu...” Și concluzia este pe măsura ideii de sfidare „Ce crede lumea despre mine, creadă ce o vrea!” După mai multe schimburi de versuri sau de enunțuri rimate prin care cei doi își exprimă gânduri, sentimente sau atitudini, fiecare îi
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
pentru ca toți să ne putem uni cu El. Încă un aspect foarte important ce nu trebuie omis este puterea eliberatoare și înnoitoare pe care o reprezintă opera Părintelui Stăniloae în contextul actual. Această operă înlătură toate atacurile pe care impersonalismul, dualismul, existențialismul, gnosticismul, evoluționismul, precum și celelalte concepții ale modernității le-a adus împotriva persoanei umane. Omul nu este lăsat să fie distrus de aceste concepții, ci este repus în adevărata sa demnitate. Părintele Stăniloae accentuează foarte mult ideea de persoană și
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
și Plotin, dintr-o renunțare la corp, ci dintr-o sublimare a pasiunilor unui corp care-și găsește semnificația sa originară de instrument și transparent al spiritului”. „Cuvântul nu poate să vrea ca viața drepților să fie sfâșiată de un dualism. Ci când zidul răului va fi doborât, sufletul și trupul se vor uni într-o armonie superioară. Dacă Dumnezeirea este simplă, fără compoziție și formă, omul de asemenea trebuie, prin această împăcare în sine, să se întoarcă la bine, să
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
pentru ca toți să ne putem uni cu El. Încă un aspect foarte important ce nu trebuie omis este puterea eliberatoare și înnoitoare pe care o reprezintă opera Părintelui Popescu în contextul actual. Această operă înlătură toate atacurile pe care impersonalismul, dualismul, existențialismul, gnosticismul, evoluționismul, precum și celelalte concepții ale modernității le-a adus împotriva persoanei umane. Omul nu este lăsat să fie distrus de aceste concepții, ci este repus în adevărata sa demnitate. Părintele Popescu accentuează foarte mult ideea de persoană și
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
pentru ca toți să ne putem uni cu El. Încă un aspect foarte important ce nu trebuie omis este puterea eliberatoare și înnoitoare pe care o reprezintă opera Părintelui Stăniloae în contextul actual. Această operă înlătură toate atacurile pe care impersonalismul, dualismul, existențialismul, gnosticismul, evoluționismul, precum și celelalte concepții ale modernității le-a adus împotriva persoanei umane. Omul nu este lăsat să fie distrus de aceste concepții, ci este repus în adevărata sa demnitate. Părintele Stăniloae accentuează foarte mult ideea de persoană și
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
Este necesară o oprire a istoriei înfăptuită de sus, pentru ca omenirea să fie trecută la o existență supraistorică. Trebuie subliniat faptul că cei care văd eshatologicul ca o parte finală a istoriei nu văd caracterul transcendent al Împărăției Cerurilor ori dualismul ireductibil dintre lumea aceasta și Împărăția Cerurilor [13] Relația istorie - eshatologie implică, din punct de vedere creștin, o condiție „epiclectică” a omului în care, cel ce se roagă devine, liturgic, contemporan cu Domnul Iisus Hristos, cu sfinții precum și cu lucrurile
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]