222 matches
-
ce apar, din dragoste de cultură, în toate colțurile țării, ȚAȚA IFIGENIA, de la „Luceafărul de dimineață” „curEnume” mondial și astral, pulsează incoerent, dar plusează cu noi dovezi care îi descalifică așazisa „pricepere” de condeier infailibil. Mai întâi, să observăm că duduca nu mai semnează cu numele de „Ifigenia”, ci, pur și simplu: „Din Taurida”. Ceea ce ne face să credem (bine că s-a convins și ea!) că este vorba despre: „Nimeni din Taurida”. Quod erat demonstrandum! Asta așa, ca să-mi cârpesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
ce apar, din dragoste de cultură, în toate colțurile țării, ȚAȚA IFIGENIA, de la „Luceafărul de dimineață” „curEnume” mondial și astral, pulsează incoerent, dar plusează cu noi dovezi care îi descalifică așazisa „pricepere” de condeier infailibil. Mai întâi, să observăm că duduca nu mai semnează cu numele de „Ifigenia”, ci, pur și simplu: „Din Taurida”. Ceea ce ne face să credem (bine că s-a convins și ea!) că este vorba despre: „Nimeni din Taurida”. Quod erat demonstrandum!Asta așa, ca să-mi cârpesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Înverzește și germină. Toate câte sunt pe lume Și-n grădina mea de-o palmă Se deșteaptă să-și consume Primăvara caldă, calmă... Cu picioare de lăcustă Iată, trece și-o nălucă Fluturându-și scurta fustă, Drept prin dreptu-mi, o duducă... Peste-un an sau doi, de coaptă, Va plseni și... numa-numa... De n-o fi plesnit și-i aptă Ca un mugure de-acuma... Tare bine-i stă, dar mie, Om bătrân, urât îmi șade Să privesc cu lăcomie Topârcenizând
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
-se în promotor al național-socialismului corporatist italian și adept al ieșirii României din alianțele tradiționale cu Franța și Anglia și al intrării în axa Roma-Berlin. În luna octombrie anul 1933 scrie în Calendarul articolul „Țara regelui Wieder și a reginei Duduca”, în care atacă promiscuitatea concubinajului lui Carol II cu Elena Lupescu și camarila acestora, în urma căruia ziarul a fost suspendat 15 zile din ordinul prim-ministrului liberal I.G. Duca. Acesta din urmă dizolvă în noiembrie „Garda de Fier” legionară, fiind
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
scoși de la legi, E fata Spătarului Șendrea purtată, Spre loc de cumplite fărădelegi. În tainiți de munte-i mânată sub șoapte, Legată-n batjocuri nepoata de Domn, Bandiții o-ncarcă de-ocară în noapte, În vreme ce straja și slugile dorm. Mândria duducăi li-e grea încercare Și hoții pierduți de credința curată, Prăvale copila în hăul cel mare, Iar Crin-armăsarul pornește și-o cată. Dureri străjuiesc de atunci amintirea Domniței pierdute în râpa hidoasă, Doar turnul cu-arame mai mișcă simțirea, Când
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
de câteva ori în ușă și-i răspunse un moșneag care amenința dintr-un picior: -Ce-i, conașule Mihai, la ora asta cu dumneata pe-aici? -Bună noaptea, moș Lazăre! -Bună să-ți fie inima! -Ne plimbam prin împrejurări eu cu duduca și-am dorit să vizităm și noi Moldauercapelle, să punem o lumânare la capul răposaților! Duduia e din partea locului, tot din ținutul Năsăudului... -Păi dacă-i așa, poftiți dumneavoastră înăuntru, să stați românește pe-o laviță! Și de unde zici că
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
am dorit să vizităm și noi Moldauercapelle, să punem o lumânare la capul răposaților! Duduia e din partea locului, tot din ținutul Năsăudului... -Păi dacă-i așa, poftiți dumneavoastră înăuntru, să stați românește pe-o laviță! Și de unde zici că-i duduca? -Din Năsăud, tatăl meu a luat parte la răscoala lui Iancu și-a fost omorât de honvezi! - răspunse Veronica. -Și mie mi se trage tot de la ei, tălică ești fata Câmpeanului? -Da! -Păi eu am fost prieten bun cu răposatul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
a fost mare zarvă, i-au adunat pe toți răsculații și i-au dus la închisoare. Dragă Mihăiță, vezi tălică acolo pe poliță are moșu niște vin de cuminecătură adus tocmai de la Panciu, ia ulciorul-ăla să cinstim pe tânăra duducă! Vinul îi întristă și mai mult, povestea tragică a lui moș Lazăr o făcu pe Veronica să-și aducă aminte de copilărie, ce repede trecuse timpul! Pe taică-său aproape că nu-l cunoștea bine, știa totul din spusele mamei
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
în ultimul timp am avut prea multe pe cap... -Știu eu ce-ai avut matale pe cap! Vorbește tot târgul... Treabă, nu glumă... Ți-am luat două bilete la Beethoven și-am amănat concertul lui Palestrina... Știu că așa zicea duduca... -Meriți o cinste la tata Will! -Lasă cinstea! Natalițooo! - o strigă el pe soru-sa - a venit domnul Eminescu după bilete... -Câte pițule face? - îl întrebă poetul. -Nici o pițulă, domnule! Noi lucrăm pe pițule? Natalițooo, reluă el , mai pune o
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
și un orgoliu puternic de a se înălța cât mai sus, prin orice mijloace, adică de a parveni. Ajunge posesorul câtorva moșii din sudul Buzăului, al viilor din Valea Călugărească. Devine sameș al hatmaniei, mare stolnic, se căsătorește cu chera Duduca; își renegă chiar și părintele. Nu are trăsăturile omului zilelor noastre? Parvenitism! Dorința de a parveni a redevenit un ideal al celor ce conduc destinele unui număr mai mic și până la cel al milioanelor de oameni. Stând și analizând, această
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
Fiindcă ești englez și în țara ta obișnuiești să săruți toate doamnele și domnițele, fără să încapă supărare, deși în acest regat nu e la fel, voi fi destul de cutezătoare pentru a te săruta și la fel vor face toate duducile mele". Și cîte altele, evident mult mai importante, în această carte, scrisă parcă să irite apetitul campionilor de-acum ai unei Europe fără granițe! Cît de dureros e prețul primirii noastre în structurile euroatlantice se vede și din silnicele compromisuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, aproape toate, între 1885 și 1911. Note accentuate de satiră socială se ivesc la I. Negruzzi (ale cărui Copii de pe natură, apărute între 1869 și 1880, s-au bucurat de răsunet), G. I. Lahovari (Popa Burcă, 1882), N. Gane (Duduca Balașa, 1876). Prin N. Gane, C.l. se orientează și către nuvelele populare, din care acceptă un mare număr, aparținând scriitorilor din întreaga țară. Șanta (1874), Andrei Florea Curcanul (1877) stau alături de cele mai reușite din scrierile lui I. Slavici, cum
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
azi... Vezi că oameni tineri îmblă să moară... da-ncă eu, ce-s bătrân [ȘTEFAN] Oameni tineri? Cine? Nu cumva vrounul din stăpânii tăi cei noi vrea să dea ortul popei. N[IȚĂ] Adică, ferească Dumnezeu, dar (trist și confidențial) duduca noastră... pare-mi-se... [ȘTEFAN] Cine-i? [NIȚĂ] Cine? Duduca Emma! Nu-ți aduci aminte... Era numai atîticuța și d-ta erai mare, mare, ia ca acu, și stăteați iarna de vă spuneați povești unul altuia. [ȘTEFAN] (aducîndu-și aminte) Emma
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu, ce-s bătrân [ȘTEFAN] Oameni tineri? Cine? Nu cumva vrounul din stăpânii tăi cei noi vrea să dea ortul popei. N[IȚĂ] Adică, ferească Dumnezeu, dar (trist și confidențial) duduca noastră... pare-mi-se... [ȘTEFAN] Cine-i? [NIȚĂ] Cine? Duduca Emma! Nu-ți aduci aminte... Era numai atîticuța și d-ta erai mare, mare, ia ca acu, și stăteați iarna de vă spuneați povești unul altuia. [ȘTEFAN] (aducîndu-și aminte) Emma? Emma? A! Știu... va să zică la părinții ei ești acu... Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la mine ceva... ce pustia... Te rog. (îi dă o monedă). N[IȚĂ] Sărut mâna. Ne mai vedem... Am să spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân și nebun! Nu-ți șade bine defel! Du-te degrabă! (N[iță]iești ) Emma aci! Biata copilă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
murit... (astea le zice deja în coridor ) SC[ENA VI] NIȚĂ (cam chirchilit) Hehehe! Va să zică cuconașul meu cel vechi îmblă c-o cucoană nouă prin țara neamțului... care va să zică că s-a-nsurat cucuonașul... S-a însurat, hehehe! Vezi d-ta drăcia dracului... Duducă tânără, bărbat în doi peri... (cîntă) Aolică, ce văzui Colo-n deal la Călmățui? Fată mare, moș bătrân Cerând fetei măr din sân. Hei, moșneage din Teiș, Ce te-nvîrți tu tîrîș?... Hopai, țupai! Zup, zup, zup! Sai, moșneage, că te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut de mult în popor, și se zice om tiriachiu, omului care se scoală după somn mahmur, adică indispus, întocmai ca morfinomanul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stârnească. Înființează un „institut privat de educațiune” la care renunță în 1862, când își reia postul de bibliotecar și pe cel de profesor (la Gimnaziul Central), fiind însă destituit în 1863, în urma unui proces de presă provocat de apariția nuvelei Duduca Mamuca. Acuzat de imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit partizan
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
fără gesticulația abundentă de odinioară. În Așteptând, Gaudeamus, Table d’hôte, Dumnezeu, care captează starea de răvășire de după moartea Iuliei, registrul emotiv impune și un efort de cizelare, de echilibrare a versului. În proză, scriitorul are realizări mai durabile. Nuvela Duduca Mamuca, reluată cu unele modificări în Micuța (subintitulată Trei zile și trei nopți din viața unui studinte, 1864), dar și romanul istoric Ursita („Revista literară și științifică”, 1876), editat inițial cu titlul Copilăriele lui Iancu Moțoc („Buciumul”, 1864), sunt scrieri
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Rusu, pref. George Munteanu, București, 1960; Articole și studii literare, îngr. și pref. C. Măciucă, București, 1961; Scrieri alese, I, îngr. J. Byck, pref. George Munteanu, București, 1968; Răzvan și Vidra. Trei crai de la răsărit, pref. Mihai Drăgan, București, 1973; Duduca Mamuca, îngr. și pref. Ion Șeuleanu, Cluj, 1973; Sarcasm și ideal, îngr. și postfață Mircea Zaciu, București, 1975; Corespondența B.P. Hasdeu - Iulia Hasdeu, publ. Paul Cornea, Elena Piru, Roxana Sorescu, introd. Paul Cornea, DML, III; Studii de folclor, îngr. Nicolae
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
lui apare Jurubița, tânără și iabrașă, i-o fură numaidecât cumnatului său, Tudorică, ofițer de pompieri. Același lucru i-l face și lui Lefterică, „nagoda” care aduce la masă o femeie ce îi place lui Urmatecu. Jurubița pare o Kera Duduca mai inteligentă. Tipologia romanului este, în genere, bogată, fixată literar în maniera realismului din secolul al XIX-lea. Baronul Barbu are toate virtuțile și slăbiciunile unei clase vechi. Este molatec, inert social, asistă fără să se răzvrătească la ruinarea averii
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
dedicată celor două iubiri pe care protagonista le împărtășește: pentru sculptorul Dionis și pentru directorul de teatru Fink - se cristalizează într-o formă notabilă. Scriitorul cultivă comedia mai mult sau mai puțin spumoasă, fără exigențe artistice speciale: Omul zilei (1930), Duduca Sevastița (1939), Timon II (1941). Ar mai fi elaborat piesele de teatru Eva, Apostolul, (1933), Întâlnirea cu norocul (1938), Văduva tristă (1942), Aceeași femeie (1943), Soarele răsare-n temniță (1945), Grișa (1945) Odiseu și Penelopa (1947), Doamna cea tirană (1949
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
Zece ani de activitate academică, București, 1932; Pagini de critică, București, [1933]; Eminescu und der deutsche Geist, Jena-Leipzig, 1936; Spovedania unei reîntoarceri, București, 1937; Aspecte literare, Sibiu, 1938; Goethe, I, București, 1938; Deutscher Geist in der rumänischen Literatur, Halle, 1939; Duduca Sevastița, București, 1939; A doua primăvară, [București], 1940; Gaetano Cerri, inspiratorul lui Eminescu, București, 1940; Neue deutsche Quellen bei Mihail Eminescu, Jena-Leipzig, 1941; Timon II, București - München, 1941. Traduceri: Walter Hasenclever, Antigona, București, [1922]; Goethe, Lirica lui ..., București, [1935]; Jacob
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
1935, 420; Ion Gherghel, „Lirica lui Goethe”, „Revista germaniștilor români”, 1935, 3; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 379; Ovidiu Papadima, „Goethe”, G, 1938, 7; Sabin Vasia [Ștefan Popescu], „Goethe”, CL, 1938, 6-10; Barbu Theodorescu, „Goethe”, VRA, 1938, 562; Mihail Sebastian, „Duduca Sevastița”, VR, 1939, 3; Ștefan Baciu, „Aspecte literare”, UVR, 1940, 18; Ion Roman, „A doua primăvară”, CRE, 1940, 4 483; Ion Marin Sadoveanu, „Timon II”, TIL, 1941, 1 592; Mircea Streinul, „Timon II”, VAA, 1941, 195; Ion Gherghel, „Spiritul german
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]