468 matches
-
însă aerul că ea e o matură doamnă, nu mai era, în orice caz, de mult o duduie. Și o mângâie pe obraz cu un gest ai fi zis nostalgic, dacă n-ar fi fost cei puțin deplasat. "Nu e duduie, e nevastă-mea", zise Ion Micu între ironie și naivitate simulată în timp ce Clara roșea. "Dar ce importanță are? exclamă Matilda cu o uimire exagerată. Duduie e un cuvânt moldovinesc, adăugă ea cu un puternic accent basarabenesc, și care se evită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cuvânt moldovinesc, adăugă ea cu un puternic accent basarabenesc, și care se evită să se spună unei fete care nu e foarte drăguță și nu e așa de tinerică. Nu poți să-i spui unei cucoane, așa grasă și bătrână, duduie. La noi se mai spune și domniță!" Ion Micu clipea des, un semn la el de indecizie: să-i placă sau să nu-i placă ceea ce auzea? Și cum indecizia era la el rară, mă simții jenat. Ne așezarăm în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
savurîndu-le de data asta. Ne dați și nouă rețeta?" Rețeta e ce se vede, zise Matilda cu o modestie simplă: crap mare, sos de legume și untdelemn, legume și ciuperci și... la cuptor... Cine vă ține menajul, mai zise ea, duduia știe să gătească?" " Știe și ea ce știu și eu, zise Micu, un ceai, o omletă... Noroc că și maică-sa și mama au ele grijă, o săptămână una, o săptămână alta..." spuse cu o calmă simpatie. Înțelesei: nu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
săptămâni unul și același eveniment, nu neimportant, desigur, dar nici pe departe singurul de discutat, și de ce face ea acest lucru. Nu am să mă leg de faptul că personal nu înțeleg ce obiect de interes public spera să găsească duduia devenită peste noapte celebră, în căruciorul cu provizii al președintelui Băsescu, expus insistent, pe toate ecranele, vreme de o săptămână. Mai mult chiar, mă mir că nu i-a trecut prin minte că ar fi putut să găsească obiecte chiar
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
dementă. O domnișoară cu un zâmbet excitat, ne asigura explicit că nu ne vom plictisi. S-o fi gândit că dacă vrem să nu ne plictisim trebuie să acceptăm și primejdiile, ca pe corabia cu pricina, în fond. O altă duduie ne explica, cocoțată pe un maidan unde o băteau vânturile ca naibă (deh, banii nu cresc la trunchi, vorba unui autor român de pe internet, Ion Creangă), că mai jos acolo, în vale, e satul lui Ilie Moromete. Și din ce
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
durerii pricinuite de ocupația străină, în expresii, simboluri și imagini care, în condițiile istorice date, aveau darul de a emoționa. Mai substanțială este proza lui I., în special cea din primele volume - În lunca Trotușului (1923), Amintiri și lacrimi (1932), Duduia Adela (1932). Acestea conțin povestiri al căror nucleu erotic, convențional, sentimental, este învăluit într-o țesătură de descrieri și notații menite să sugereze intensitatea trăirilor. Alte întâmplări mărunte sunt înseriate în desfășurarea vieții de la sat sau din târguri, de multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
să fie publicată postum, precizând că are pregătite douăzeci de volume în manuscris (romane, proză scurtă, versuri, piese de teatru). SCRIERI: Moartea regelui Carol. Scrisori către un nepot, Craiova, 1915; În lunca Trotușului, București, 1923; Amintiri și lacrimi, București, 1932; Duduia Adela, București, 1932; Priveliști basarabene, București, 1941; Gospodarul din Orhei, București, 1942; D-aia n-are ursul coadă..., București, 1943; Covor basarabean, cu gravuri de Th. Kiriakoff-Soroceanu, Iași, 1943; Biruitorii de la Țiganca, București, 1943; Moldova de la Nistru, București, 1943. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman. Așa cum scria N. Carandino în cartea "Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste", la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
Să dea bîțîiala peste Virginia cînd aude că Florica bucătăreasa se ținea cu un rus - soldat, plutonier, ce-o fi fost el. O văzuse Musica, în centru, la braț cu muscalul. Blonziu, frumușel, nimic de zis, dar nu se expuneau duduile de la stabiliment cu rușii pe stradă și se găsea bucătăreasa de la restaurantul gării! Ce era în capul ei? Virginica ce să zică, ea demult îl întrebase pe Fănică de ce-o mai rabdă, și el, că bucătărese bune se găsesc
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
ai lui Băsescu, dintre dei mai ticăloși, Adrian Halpert gen Nicio problemă . Nu sunt acuze, doar evidente care cred că trebuie enunțate. Mi-au solicitat actorașii un spagat. Se face. În seara asta. Va fi chiar record mondial de spagat! Duduia blondă durdulie cu nasul că dorsala de rechin care se crăcea în fustă pe scaune în fața artistului cu fata de descarcerat va fi invidioasa”, a scris Mircea Badea pe Facebook. VEZI ȘI: Mircea Badea, despre premiile Emmy: Este competiția supremă
Mircea Badea, reacție pe Facebook după ce a văzut parodia Mondenii by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/82338_a_83663]
-
tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte. Dar se opri brusc din mers, își smulse căștile din urechi și privi la mulțimea tristă care îl condusese pe acest ultim drum din România. Părea că vrea să spună ceva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
soțul meu... Chiar voiam să-i cer domnului doctor un sfat, așa că... Doina intră în baie. Prelungi înadins timpul rezervat unui duș obișnuit, sperând ca din clipă în clipă să vină Teo și să o scape de obositoarea întâlnire cu duduia asta care nu găsise cel mai potrivit moment pentru vizită. Simona, rămasă în sufragerie, luă la început o carte de pe etajeră. Era un studiu de specialitate. Probabil îi aparținea Doinei, pentru că enumera noile medicamente apărute pe piața medicală din unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
simțea nevoia de unul în plus. * La numai câteva zile de la telefonul primit acasă, într-o dimineață, când doctorul era pregătit să-și viziteze pacientele prin saloane, alt telefon. Tot eu, Mona. Ei, te-ai hotărât, când înaintezi divorțul? Domnișoară, duduie, sunt în orele de program, așa că... și-i închise telefonul. Începu vizita, absent, cu gândurile toate plecate dincolo de porțile spitalului. Una dintre surori observă fața lividă a doctorului Teodoru. Vi-e rău, domnule doctor, să vă aduc un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vorbească cu domnul doctor? Aceasta îi spuse: Soția! Bănuind că nu poate fi soția lui, pentru că Doina știa numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu e de găsit. Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind despre ce este vorba, astupă cu palma receptorul și șopti: E soția dumneavoastră, domnule doctor! Nu sunt aici pentru nimeni... Domnul doctor nu se află în secție, duduie! Vocea de la telefon însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind despre ce este vorba, astupă cu palma receptorul și șopti: E soția dumneavoastră, domnule doctor! Nu sunt aici pentru nimeni... Domnul doctor nu se află în secție, duduie! Vocea de la telefon însă insista cu vehemență. Căutați-l domnișoară, aștept, trebuie să-i fac o comunicare importantă... Doctorul făcu în continuare semne, prin care solicita însoțitoarei lui să nu-l desconspire. Vă rog să așteptați, mă duc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mari progrese la grădiniță. E așa de mândru că e în grupa mare! Îți seamănă leit. Uite, prin el te descopăr pe tine, în fiecare gest, în fiecare atitudine, clipă de clipă, zi de zi. Cine ar fi crezut? Domnișoară, duduie, nu mai găsea Teo modul de adresare, chiar n-ai înțeles nimic, de la ultima noastră discuție? Ea continua să folosească aceeași placă, neținând cont de argumentele și surescitarea lui Teo: Băiatul întreabă mereu de tăticul lui, ce să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc mult! Pe drum, Simona se întâlni cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să vorbesc cu domnul Lăbău.“ Făceam parte dintr-o specie pe cât de pitorească, pe-atât de rudimentară, în botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce accident istoric mă făcuse coleg de existență cu Urecheatu, Țugui, Mătreață sau Mucileanu. Nume crâncene, ieșite din negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reclama cu „Johnnie Walker“, două arătări înghesuite una într-alta, arse parcă de-un incendiu cumplit: un copac de fier negru și-un Brătianu secționat pe-orizontală, cu picioroangele atârnând ca după un accident forestier; la Muzeul de Artă, niște dudui de bronz, cu fundul pătrat și sânii mici, țepoși, ca Miss Keane din Powerpuff Girls (personajul, la rândul lui, semăna cu fata inspectorului); în fața fostului CC, o piramidă revărsată pe trotuar, cu-o dâră de bronz brăzdând-o ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prost numele, a burghezie și străinătate). Căldura topea asfaltul, femeile rămâneau cu tocul înfipt în bitum. Până și generalul-cosmonaut se înmuiase pe soclu, curgeau apele de pe tunica lui de bronz. În stație, lume multă. Trântiseră un chioșc acolo, unde o duduie sleită vindea înghețată „Vafe“ și sucuri. Muncitorii de la Spitalul de Oftalmologie așteptau și ei să-și ia o Fru-Cola. Noi nimerisem primii la coadă, cu patruzeci de muncitori în spate. „Co-comand eu!“ „Bine, măi Cezărică.“, se dăduse Mihnea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la Cezar. Cezar râdea ca prostul, fata continua să se uite. Când s-a aplecat să ia farfuriile, i-am observat piercing-ul deasupra buzei de sus, în colț. Simțeai perla zvâcnind sub atingerea limbii. „Noi nu servim. Poate ne servește duduia ceva...“, a comentat Mihnea, cu ochii pe buzele fetei. Era urâțică și simplă, o victimă agreabilă. „Vorba lui Gigi Guță...“, am pus și eu sare pe rană, „Vă mai serviți?“ Cezar plesnea de bucurie. Fata a potrivit farfuriile pe antebrațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mici erau lovite și începeau să sângereze, din măruntaiele lor minuscule, de o delicatețe miniaturală, ce se zăreau de sub ghearele tăioase ale lui Caligula, în timp ce el se uita chiorâș și își deschidea clonțul. Într-o dimineață de duminică, când orchestra duduia și scuipa în zócalo, unde începuse să cânte din zori, iar căldura era uscată în patio-ul bucătăriei, după micul dejun - am servit ouă-ochiuri - lucram cu vulturul. Nu era puțin lucru să auzi zgomotul făcut de aripi în spațiul încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul! Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Pardon, domnule, pardon, ce naiba vi s-a mai întâmplat?! Duduia Rodica dă se se scoale speriată, dar recade neputincioasă pe sofa. Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Necesitatea, zise Carmen Carpen, ar consta în faptul, dom profesor, că și bla-bla este un termen palindromic. Citit pe dos, el e alb, alb. — Punct ochit, punct lovit, duduie Carmen, zise Vasile Elisav, făcând-o să se adumbrească oleacă pe duduia Nora. Care întrebă, imperativ: — Și ce sau cine este acest ridicol rotitor bla-bla; care devine, citit invers, un alb, alb, rotitor?! — Rotitor, nu, bătu Vasile Elisav cu pumnu-n masa Norei Aron, cam descleiată. Zic nu, deoarece opusu-i e, în secvența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
trădând un gând mai vechi, stăruitor, pe care, după modul cum îl rosti îl înțelesei, deși nu-l duse până la capăt, spuse: - Ce anapoda e viața, domnule judecător! Ca la zaruri. - Ce vrei să spui? îl întrebai. - Mă gândesc la duduia Ana... I-a fost scris să se mărite cu un om din alt capăt al lumii...Abia venit și gata! - Se spune că e un om cumsecade, rostii ca să abat ceva care simțeam că avea să urmeze în vorbirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]