1,192 matches
-
casele și toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte acareturi și vite, cum și viile de la Cotnari și dughenele și cârciumile toate și cu tot locul din Târgul Hârlăului și moșiile Onești, Pașcani și Ozonești, cu toate acareturile de acolo”. Moșia va trece pe rând, prin moștenire, la Teodor Ghica-Deleni (1820-1865), Grigore Ghica-Deleni (1847-1938) și Teodor Ghica-Deleni (1885-1958). Între
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
mai dinainte, pictorul părăsește pentru un timp "marinele" sale și se reculege într-o serie de experiențe calme, în picturi de gen, de rezonanță parcă olandeză, cu ecleraje blânde, cu transparențe și simetrii manieriste : " Răsărit de soare în ceață, Fierăria, Dugheana Cârpaciului, Dimineață de îngheț". John Leicester îl invită să-i picteze reședință din Ceshire, Tabley House. Termină tabloul "Echipaj ridicând o ancoră" (1809) și execută două lucrări pentru lordul Lonsdale de Westmoreland. În anul 1810, Turner vizitează la Farnley Hall
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
familiilor din "Fecioarele despletite" avea origini umile: tatăl Lenorei era preceptor la Mizil, părinții lui George Drăgănescu erau niște cârciumari, în timp ce Efraim, soțul Salemei, purtase, atârnată cu un șnur de gât, o tablá cu fructe exotice înainte de a deschide o dugheană în Pireu. Ridicarea pe scara socială a familiei Hallipa și a altor familii este evocată fugitiv. Dacă cea de-a doua generație a familiilor (reprezentată de personaje precum Lenora, dr. Walter, George Drăgănescu sau Ada Razu) mai menține unele instincte
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incinte, să neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil". Familia Marcoff locuiește în Constanța până în 1916, refugiindu
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
fiii lui Ihil Șaraga, Samoil Șaraga (1857-1906), Elias Șaraga (1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe străzi - așezând o măsuță într-o boltă din dughenile Pașcanu, unde aduna vechi manuscrise, tipărituri și timbre. Librarii Șaraga colindau târgurile și iarmaroacele pentru a vinde cărți de literatură populară, înființând în anul 1884 Editura „Frații Șaraga”, numită apoi „Librăria Școalelor”, care poate fi considerată o predecesoare a „Bibliotecii
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
de formă pătrată. Încăperile de pe partea posterioară serveau ca depozit, iar în partea dinspre stradă se afla o galerie deschisă pe arcade în care erau expuse în timpul zilei mărfurile de vânzare. Această casă cu arcade este ultima clădire rămasă dintre dughenile existente altă dată în mahalaua negustorească a Sfintei Vineri. Ca stil, clădirea se apropie de dughenile existente și astăzi în cartierele cu specific turcesc din Istanbul (Turcia) sau în alte zone din preajma Mării Negre, cum ar fi Kutaisi (Georgia). După începerea
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
afla o galerie deschisă pe arcade în care erau expuse în timpul zilei mărfurile de vânzare. Această casă cu arcade este ultima clădire rămasă dintre dughenile existente altă dată în mahalaua negustorească a Sfintei Vineri. Ca stil, clădirea se apropie de dughenile existente și astăzi în cartierele cu specific turcesc din Istanbul (Turcia) sau în alte zone din preajma Mării Negre, cum ar fi Kutaisi (Georgia). După începerea lucrărilor de restaurare la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, în 1884, preotul paroh Gavriil Ursu a amenajat
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
Premiul „Marguerite Duras“ (2011). Patrick Modiano a scris și scenarii de film ("Lacombe", "Lucien", 1973, "Bon Voyage", 2003), precum și versuri pentru cântece. Patrick Modiano e cunoscut cititorului român prin romanele lui traduse la Editura Univers ("Bulevardele de centură", 1975; "Strada dughenelor întunecoase", 1981, "Călătorie de nuntă. Fotograful", 1996) și Minerva ("Scutit de pedeapsă," 1994). "Duminici de august" ("Dimanches d’aôut", 1986) e tradus în românește de Lucia Papahagi, în noua Colectie „Literaturile lumii“ a Editurii Echinox. Un pedigree, editura Gallimard, 2005
Patrick Modiano () [Corola-website/Science/333001_a_334330]
-
în cărți vechi de călătorie și de geografie. Se stabilise pe una din străzile cu anticariate de tot felul, care pleacă de pe bd. Saint-Germain către cheiul Senei, în direcția Institut de France. Cei mai dificili anticari erau bătrînul Pohl, cu dugheana în spatele statuii lui Mihai Viteazul și fostul comisar Dașchevici, la Casa Anticarilor. Primul nu te lăsa să umbli la rafturi și nu te servea dacă nu te cunoștea. Celălalt, cînd alegeai o carte expusă nu se hotăra asupra prețului, te
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
fălci de fâneață și 300 de fălci de pământ arabil. Teritorial satul aparținea Ocolului de Mijloc, Ținutul Hotin. Ulterior Corjeuții devin proprietatea generalului I. Nicoriță. Se presupune că în acea perioadă s-a construit o ratușă cu han, baie, o dugheană, grajduri. În 1820 biserica este reconstruită din piatră. În 1859 în sat erau 148 de gospodării, 560 de bărbați și 572 de femei, funcționa o distilerie a spirtului cu o capacitate de 21069 vedre de alcool. Distileria fondată de boierul
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
cu tot felul de zmacuri! Pacostea, pentru cei ce ne conduc, stă cuibărită în scăderea consumului de plumb, pe cap de muritor! Nu se mai face nici măcar țuică la căzănel. In orice, de la restaurantele de lux până la cea mai prăpădită dugheană, se vinde alcool metilic. Un fel de spirt cu arome ce păcălesc mintea. Orbește al dracului! E, vezi, de murit tot se moare! Nu asta ar fi problema... S-a inventat mult, sunt alte metode... Cum s-ar zice, moartea
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
cu proiectul începură să-i explice tot ceea ce se realizase până în acel moment. Mlaștina de la Naniwa era astupată cu pământ, iar pe toată lungimea și lățimea ei se săpau deja canale. Pe șantierul pentru orașul castelului începeau deja să apară dughenele improvizate ale negustorilor. Privind spre mare, la portul Sakai și gura râului Yasuji, se vedeau sute de corăbii aducând pietre, cu pânzele umflate aproape atingându-li-se între ele. Hideyoshi stătea pe locul unde avea să fie construită citadela principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
limpede neputința ei de a da glas la ceea ce simțea când mă vedea lângă patul ei. Mergem, tată, zisei. Bine că mi-ai adus aminte!" Asta se întîmplase acum câteva zile, dar nu observasem, că i-ar fi plăcut mica dugheană a "cișmarului". Uite că îi plăcuse și, ca odinioară copilului Creangă, îi plăcea și ei să-l vadă iar pe acest nou Ciorpec" așezat pe scăunelul lui, chel ca și acela, mustăcios și înconjurat de calapoade și de rafturi de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i se întîmplase la un Revelion o chestie exact la ora zece. Vintilă, zice, hai la cismar, care dracu cismar, întreb, îl știu eu, zice, nu e prea departe. Mergem noi la cismar, cîrnati, cismarul, care avea două odăi deasupra dughenei, a dat din umeri, începuseră să-i vină și lui musafiri: doamna n-are nici un pantof la mine, zice, e adevărat că o servesc oricând, dar nu mi-a adus nimic în ultima vreme. Eheee! îl aud pe Costaichie pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o prejudecată în legătură cu capacitatea populației de a-și însuși anumite sectoare din lexic, din vocabularul limbii. Până când tenismanul Guga nu a ajuns pe primele locuri în tenisul mondial, nimeni nu știa ce înseamnă game sau match point. Astăzi, în orice dugheană se discută despre games și match points. De ce? Pentru că, atunci când o parte din lexic devine importantă pentru o persoană, aceasta învață. Nimeni nu mai ignoră astăzi ce înseamnă sale, delivery, off, chiar dacă nu vorbește engleza. Care ar fi a doua
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
ce mai citește pe litoralul românesc?". Situația descrisă este cea știută, dezastruoasă: „Cartea se vinde extrem de prost. Un întreprinzător din Eforie Sud a închis chioșcul după o lună. Vînduse 20 de titluri și acelea la prețuri reduse. În fața Cazinoului, o dugheană albă cu titluri atrăgătoare pentru un anumit public: Neagu Djuvara - Amintiri din pribegie, Gabriel Liiceanu - Scrisori către fiul meu, toate cele trei cărți ale Aurorei Liiceanu: Prin perdea, Rendez-vous cu lumea, Patru femei, patru povești. Fata care vinde cărți n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]
-
pedeapsă de scumpe din Italia - supeeeerbe, nu-i așa?“ sau „Ți-ar sta minunat în nuanța asta de galben, Annette, chiar îți pune în evidență dinții“. N-am intrat, am dat doar târcoale prin față ca un vagabond pentru că a) dugheana era prea mică și Detta m-ar fi observat și b) odată ce ai intrat într-un magazin ca ăsta, dacă încerci să pleci fără a cumpăra ceva, te împușcă în spate cu o armă de lunetist. Capitolul 24tc " Capitolul 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
altceva când îl văzuse prima dată. Zisese că era ca etajul 7 și jumătate din Being John Malkovich 1. —Și abia dacă o să fim acolo. O să fim toată ziua plecați la cumpărături. La Daffys și Conways și la toate celelalte dughene prăpădite cu reduceri în care eu și Jacqui n-am călca nici moarte. Dar unde o să dormiți cu toții? —Eu și tata o să dormim în patul tău. Și Helen poate să doarmă pe canapea. Și cum rămâne cu mine? Eu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răspândit, celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei din Ierusalim au aici, la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pretext ca să se strecoare în baie și să-și revină. Închizând ușa în spatele ei, Alice a simțit că i se întoarce stomacul pe dos din cauza mirosului de oțet și bicarbonat cu care curăța toată casa. Locul ăla puțea ca o dugheană în care se vindea pește și cartofi prăjiți. Alice a tras adânc aer în piept și s-a privit în oglindă, concluzionând posomorâtă că regimul ecologic asupra căruia insista Jake nu-i făcea pielea feței să arate mai frumoasă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oraș. Ma așteptam să descopăr lucrări artizanale, dar nu am găsit decât castraveți ofiliți, ceapă veștejită și harbuji de o mărime necunoscută, majoritatea bine spintecați, oferind privirilor noastre un miez de culoare roz-palid cu sâmburi albi din belșug. La o dugheană de brutar construită la marginea pieței, cetățenii stăteau la rând având dreptul, așa cum informa un anunț permanent instalat la intrare, la "cel mult două pâini și un kilogram de biscuiți". Cu alte cuvinte, raționalizarea alimentară era aplicată la Așgabat încă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
puteau duce dracului, ca și colecția de plută a maică-mii: venea dopul ELASTOMER-TERMOPLASTIC, care le înlocuia pe toate. Dacă vroiai să-ți repari un ceas, puteai deja să-l arunci. Așa ți se și recomanda, să cumperi altul. Ultimele dughene fuseseră la Romană, în stația lui 133 și pe Mendeleev, colț cu Enescu. Acolo, un bătrânel nervos învârtea vreo treizeci de tipuri de pensete și șurubelnițe. Lucra în aceeași prăvălie de pe vremea grevelor de la Grivița, îi trecuseră prin mână deșteptătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un centimetru de piciorul meu drept, un mixer de metal în greutate de cel puțin 25 de kilograme. Dacă obiectul cu pricina mi-ar fi căzut pe picior, aș fi avut piciorul făcut țăndări. Asigurarea mea medicală, încheiată într-o dugheană de tablă din fața Ambasadei Franței din București, valorează aici cât praful de pe toba mea de când eram pionier și comandant de detașament. Un fapt divers banal, un accident minor poate schimba decisiv viața imigrantului, prin consecințele sale incalculabile. De fapt, în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zile jurnalismul radio la Kabul, am condus o stație de radio, așa că știu să lucrez cu sunetul, am aceste reflexe, iau întotdeauna sunetul de atmosferă, iau sunete care nici nu sunt sigur dacă îmi vor folosi: zgomote banale, ciocănelile în dugheana unui cizmar, câini care latră într-un cimitir etc. La filmare, le puneam în permanență celor două personaje microfoanele lavalieră. Utilizam rar microfonul de cameră, pentru că nici nu folosește într-o asemenea situație, când te muți de la unul la altul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
punct de vedere comercial, Asia și Europa. Aici veneau mărfurile din Occidentul european, postavuri și obiecte din metal, lucruri trebuincioase pentru marii boieri, dar și obiecte mărunte pe care le puteau cumpăra chiar și țăranii de la noi. Alături de acestea, în dughenile din târgurile Moldovei, dar mai ales în orașul de scaun al Sucevei erau etalate produsele somptuoase aduse din Orient, pe Marea Neagră, pe drumurile care veneau din Asia, prin „părțile tătărești” și își aveau punctul terminus la Cetatea Albă și Chilia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]