1,184 matches
-
ochii mei n-am văzut nimic, am auzit doar urlete, s-a scuzat Aurica, dar mi-a zis Postu că turbații ăia trăgeau de coastele animalului. Iar Iacob... (întorcându-se spre mine) nu știți dumneavoastră cine e, a găsit în fața dughenei lui o țeastă însângerată... - Da, și eu am auzit de căpățâna aia, a intervenit chelnerul, cu un aer competent. De fapt, chiar aici a stat Iacob și-a băut un rachiu cu frate-său, să mai prindă curaj, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-i servească pe ceilalți doi clienți. - Și ce legătură are capul de cal cu muflonul? încep eu să-mi pierd răbdarea. - N-are, s-a mirat femeia de întrebarea mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda la care se gîndise încă din primele zile de cînd fusese mutat la Vladia. Băieții de prăvălie, vînzătorii celor doi negustori ce aveau mai multe dughene, care, culmea, își făceau concurență unele altora sub nume diferite, deși aparțineau acelorași proprietari, au fost rînd pe rînd întîlniți întâmplător, nu?, și descusuți cu artă. La asta era imbatabil. Niciodată nu întreba despre ceea ce-l interesa. Cuvântul pînză ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numărul legendelor despre Șerban Pangratty, în așezare se făcea tot mai puțin vin, intrau tot mai puțini bani, se vindeau tot mai puține mărfuri la prăvăliile de pe Strada Mare, în anii ce au urmat lucrurile au devenit limpezi. Cîteva din dughene s-au închis, proprietarii au vîndut la preț de nimic ce mai era prin depozit și s-au dus care încotro. La Bercu, la Iacobescu, la Șmil deverul era tot mai scăzut, s-au făcut reduceri de prețuri, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce e de dat la gară sau la telegraf. Nu costă nimic în plus decît că te obligi să mai treci prin prăvălia lui. Dar alta nici nu mai este prin care să treci. Ei, altădată, altădată era plin de dughene, de băcănii, de magazine adevărate, totul era mai vesel, totul era mai frumos, totul era mai bine..." Stavri s-a uitat cu atenție la colonelul Stoicescu, acesta și-a pungit buzele, de parcă ar fi meditat la ceva, apoi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teama, pentru că "respectul" e un fel de apă de ploaie cînd e pus alături de teamă. Știa el foarte bine de ce unii, cei mai mulți, ba poate chiar toți negustorii de pe Strada Mare își scot plini de "respect" pălăria cînd trece prin dreptul dughenei lor, ba îi mai și aude "să trăiți cu respect, domnule adjutant", nu pentru că îl respectă, ci pentru că le e teamă, de el. N-au băut împreună, n-au conversat, habar nu au cine și ce face Radul Popianu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
corespondență, nici măcar obișnuitele circulare și afișe de propagandă. Nimic. În schimb, Radul Popianu a văzut cu ochii săi primele măsuri puse în practică planului ce i se prezentase în odăile dinspre grădină ale Vilei Katerina. Întîi au fost închise cîteva dughene de mărunțișuri, mare lucru nu însemna, cifra de afaceri era neglijabilă, dar pentru proprietarii lor reprezenta suma necesară subzistenței liotei de copii care trăiau în camerele mucezite din curtea interioară, ascunsă privirilor de către un gard înalt din scînduri date cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proprietarii lor reprezenta suma necesară subzistenței liotei de copii care trăiau în camerele mucezite din curtea interioară, ascunsă privirilor de către un gard înalt din scînduri date cu păcură să nu putrezească. De la unul, de la altul a înțeles că motivul închiderii dughenilor a fost "o hotărîre a breslei". Popianu a căscat ochii mari, "care breaslă, domnule?", și i s-a explicat că de câteva zile luase ființă un fel de sindicat, o "breaslă" a negustorilor din Vladia, intraseră de-a valma, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Patrulele astea începuseră să umble și ziua, părea că se înăsprește ceva, aerul devenise mai apăsător. Brusc negustorii înstăriți au fost scoși din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să-și ducă tejghelele în camerele din dos, se intra la ei prin grădină și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
javanez, al cărui chip era atât de descărnat, Încât conturul oaselor răzbătea pe sub piele. Înainta cu viteză și cu mare dibăcie, depășind bărbați și femei care-și Împingeau cărucioarele Încărcate cu alune, cu ziare vechi ori cu fructe. Vânzătorii din dughenele aliniate de-a lungul drumului Își strigau marfa, ceasuri, jucării, reviste, sticle cu benzină... De câteva ori, Margaret s-a temut că aveau să se ciocnească de vreo căruță trasă de cai, de vreun jeep ori de vreo bicicletă, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i reveneau de Îndată În minte? Oriunde s-ar fi uitat, totul părea pe atunci promițător, până și Bill Schneider. A oprit taxiul În Pasar Baru și a trecut grabnic de la strălu cirea soarelui la umbra profundă a labirintului de dughene de la marginea marelui bazar. Aleile dintre tarabe, Înguste și Întru câtva umede, erau iluminate până și În timpul zilei cu lămpi cu gaz. Lumina lor chioară, gălbuie, nu făcea decât să intensifice ob scuri tatea. A trecut de tarabele cu suluri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
viu cum cade Cortina de Fier, ca în volumul Scrisori îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu înțelege Dendé, e limpede ca lumina zilei că pînă în acel moment critic totul a mers bine. Cu excepția unui mic detaliu dom’ Roja, intervine Tîrnăcop. Era cu totul altceva dacă ați fi fost alături de noi în loc să vă ascundeți în dugheana asta, dar e bine și așa, a fost mai înțelept să stați la cutie pînă s-au mai liniștit apele. Cînd pierzi mult sînge, ți se face frig, frig de tot, asta trebuie să fie explicația, zice Roja simțind un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din ale lui pe Tîrnăcop, de la cîinele ăla blestemat a plecat totul, își aduce aminte, termină cu prostiile, mai bine pune și tu mîna, spune Dendé, și toți trei îl apucă ca pe un sac și se fac nevăzuți în dugheană, încuind ușa după ei. Unde să-l întindem? întreabă Gulie, privindu l pe Dendé de parcă ar fi fost vorba de un cadavru, și pentru o fracțiune de secundă ochii îi fug spre trapa care acoperă intrarea culcușului lui Roja, acolo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît mai putea să reziste pînă să răbufnească? A doua zi de dimineață își începea iar goana cu plasarea mărfii, era nevoită să ia la rînd toate buticurile, dughenele și consignațiile din cartier, să vadă ce s-a mai vîndut între timp, pe ce sumă, să-și ridice banii, să-și facă calculele la caiet, să vadă cum stă. Își trăgea mai întîi sufletul, își punea apoi o ținută
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
seama despre ce era vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului, numai bălți și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în beciul bunicilor. Câte o pagină de revistă xxx, bine ascunsă, îl ademenea de câteva ori pe zi. Revista, o colecție de fete frumoase, goale, lucioase (40, câte una pe fiecare pagină), cumpărată de tată-său prin '82 de la o dugheană din București. (Universitatea era singurul loc unde puteai procura, pe sub mână, un Hustler color, hârtie colotech +, super luciu, cerneală pigment 200, curcubeu 17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cap, noaptea, aduna îngeri înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o amintire ! Hai, fetița mea, nu te sfii !" Domnul cu fața ascunsă după o mică perdea neagră, și-apoi lumina aceea care o orbise... Lumina puternică a zilei de iarnă de azi îi amintește de fulguranta sclipire albastră din mica dugheană a fotografului din târg. După vreo săptămână cineva adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească acea imagine, să se mire că cea care o privește este cu adevărat ea și să folosească fotografia, cu discreție, ca semn de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mea de bunică. O priveam amândouă ca pe un prețios dar ceresc, dând complet uitării că era fructul unui viol. Mai tot din puținul ce îl câștigam se ducea pentru tot ce puteam găsi mai bun pentru ea în sărăcăcioasele dughene ale Cernăuțului ucrainean : hăinuțe, alimen-te, jucării... Cred că aici și-a avut rădăcina și greșeala noastră, a Minodorei ca mamă, a mea ca bunică. Repetabila greșeală nu este cea de a iubi prea mult copilul, ci de a-i arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără umor sînt passe-partout-urile mahalalei, așezată în ele cu tot tipicul, sordid și, cîteodată, fraged, de lume dinainte de păcat, promisă, însă, lui. La coana Tecla, unde nimeresc într-o noapte amarnică doi liceeni, se consumă o scenă minimalistă, concentrată, între "dugheana-i închisă în as'noapte; dumnealui a murit!" și nevoia, de-a face, totuși, rost de bani, pentru cele cuvenite, creștinește, stăpînului locului: "Dincolo... la profesoară-i... tare cald... Nu-i păcat!... Iadu tot ne arde, că tare păcătoase sîntem
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
al corectitudinii): doi boieri, 220 "nația jidovească" (în Humulești nu trăiește niciun evreu), patru biserici ortodoxe de presupus una sau două un pic mai arătoase, 80 de sudiți (supuși străini), aceștia existenți (în număr de 8) și în Humulești, niște dughene pentru meseriile timpului (alt recensământ, de la 1830, le detaliază: ciubotării, tălpălării, boiangerii, cojocării, băcălii, precupii, brașovenii, bărbierării, croitorii etc.), 30 de crâșme (identificate tot de recensământul de la 1830) etc. Fălticeniul, cu ulița Rădășenilor, unde a locuit și Sadoveanu câțiva ani
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
birurilor, iar satul se apără și răspunde că humuleștenii fac la târguri comerț "din picioare" în vreme ce orășenii din Tg. Neamț beneficiază de spații adecvate (vezi episodul cu pupăza, din care rezultă cu claritate că Ștefan a Petrea nu are o dugheană și își exercită negustoria "din picioare"). Numai din 1863, când Cuza secularizează averile mănăstirești, luând practic satul de sub epitropia mănăstirii și punând-o sub cea a orașului, putem vorbi de schimbarea stăpânului... Dependența față de celebra mănăstire lasă însă un gust
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
depășită judecând după pofta de nou pe care ei înșiși încep s-o simtă difuz. Și această pasiune ciudată consumă, cu propria lor încuviințare și participare, tot ce e omenesc în ei. Rămâne, aruncat cât colo, într-un decor de dugheană cu fleacuri, restul de mécanique, lipsit de viul pe care să-l căpușeze. Ceea ce, de fapt, se distruge prin lupta lor cu stânjenitorul sine, dată dintr-un sentiment brusc de descompletare (Algazy nu mai are ce să mănânce, Grummer se
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
ce mai citește pe litoralul românesc?". Situația descrisă este cea știută, dezastruoasă: „Cartea se vinde extrem de prost. Un întreprinzător din Eforie Sud a închis chioșcul după o lună. Vînduse 20 de titluri și acelea la prețuri reduse. În fața Cazinoului, o dugheană albă cu titluri atrăgătoare pentru un anumit public: Neagu Djuvara - Amintiri din pribegie, Gabriel Liiceanu - Scrisori către fiul meu, toate cele trei cărți ale Aurorei Liiceanu: Prin perdea, Rendez-vous cu lumea, Patru femei, patru povești. Fata care vinde cărți n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]