1,466 matches
-
că le pune mâna pe cap, așa că m-am lăsat păgubaș de a ăntelege tot felul de nimicuri." Acest pasaj, cu care ăncepe cartea, ne face sa ăntelegem că intrăm an lumea unui prozator care nu suportă să vadă cum duioșia se transformă ăntr-o mecanică a duioșiei, care ănregistrează cu o sensibilitate dureroasă orice formă de degradare a conștiinței. ăntr-o prefață scrisă ăntr-un stil șmecheresc, O. Nimigean afirmă că volumul lui Dan Lungu i se ănfătisează drept un "exercițiu de sadism
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
așa că m-am lăsat păgubaș de a ăntelege tot felul de nimicuri." Acest pasaj, cu care ăncepe cartea, ne face sa ăntelegem că intrăm an lumea unui prozator care nu suportă să vadă cum duioșia se transformă ăntr-o mecanică a duioșiei, care ănregistrează cu o sensibilitate dureroasă orice formă de degradare a conștiinței. ăntr-o prefață scrisă ăntr-un stil șmecheresc, O. Nimigean afirmă că volumul lui Dan Lungu i se ănfătisează drept un "exercițiu de sadism". Nimic mai departe de adevăr. an
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
atât a mai rămas din sufletul unui om, ne spune prozatorul ăncercănd să pară cinic, ăn timp ce noi ai vedem lacrimile din ochi. Apologia unui câine vagabond Există și o schiță an care Dan Lungu nu-și mai ascunde duioșia, ăngăduindu-si chiar să alunece cu voluptate an melodrama: Eroi și eroi, că am mai citit titlul asta undeva și mi-a placut (cuvintele de dupa virgulă sunt an plus, nesemnificănd altceva decât sentimentul autorului că este dator să-i imite pe
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
de forță îl constituie portretizarea unor personaje foarte greu de portretizat, ca Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Maria Botta, Sorana Gurian sau Constantin Virgil Gheorghiu. Atitudinea față de aceste personaje merge de la duioșie până la respingere, de la admirație până la dispreț, insă totul în limitele sobrietății și bunului-gust. "Tata - povestește Monica Lovinescu - mi se părea un uriaș din toate punctele de vedere. Degeaba mă vâram eu la Fălticeni în coșul lui de hârtie, sau la
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
prin desen, într-o stilistica inconfundabila, mai degrabă afecte, stări de melancolie, vibrații lăuntrice ale unor universuri pierdute, decît obiecte, lucruri și forme cu un statut cert și cu o existență indiscutabila. Întoarcerea către atmosferă domestică, în care o evidență duioșie față de inocentă kitschului se întîlnește cu grația sentimentală a unui anumit gen de art nouveau, este, de fapt, un joc intelectual, o demonstrație de supunere a realului și de luare în stăpînire a lumii prin codurile consacrate ale artei și
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
operă fotografică). Istoricul atenian Leonidas Embirikos (n.1957), fiul poetului, specialist în istorie modernă (cercetător la Centrul de Studii asupra Asiei Mici), a evocat, cu deosebită emoție, momente din viața părintelui său, amintiri ale lui Andreas Embirikos - care vorbea cu duioșie limba română - despre orașul natal, unde poposea an de an, din copilărie până în adolescență, verile cu familia în drum spre Rusia (mama lui Andreas era pe jumătate rusoaică), dar și despre București. Un eveniment petrecut în 1934 pe teritoriul României
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Emia „Mierea sălbatică”, poeme-editura Helicon et Signata „Plângea să nu se nască” poemeeditura Signata „Strugurii întunericului” - poemeeditura Signata „Sărutul cu privirea” poemeeditura Signata „Port și rănile tale” - poemeEditura Cogito „Port și rănile tale” - poeme ediția a doua, revizuită „Rezerva de duioșie” - poemeEd.Viața Arădeană -două ediții „Rezerva de duioșie” - poeme Ed.Viața Arădeană -două ediții „Mic manual de recitări - poeme cu desene de Radu Roșian „Transilvanian poems”, in english by Mariana Zavati Gardner și John Eduard GardnerEd. Aplisoft „Empatia Divina”volum
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
să nu se nască” poemeeditura Signata „Strugurii întunericului” - poemeeditura Signata „Sărutul cu privirea” poemeeditura Signata „Port și rănile tale” - poemeEditura Cogito „Port și rănile tale” - poeme ediția a doua, revizuită „Rezerva de duioșie” - poemeEd.Viața Arădeană -două ediții „Rezerva de duioșie” - poeme Ed.Viața Arădeană -două ediții „Mic manual de recitări - poeme cu desene de Radu Roșian „Transilvanian poems”, in english by Mariana Zavati Gardner și John Eduard GardnerEd. Aplisoft „Empatia Divina”volum de poeme multiligveditura Polidava „Purpura, iarna” - poemeeditura Eubeea
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
iubesc în chipul cel mai dezinteresat, neacceptînd insuccesul... (că un fel de ratare sexuală, parcă). v v v O pioșenie isvorînd din conștiința unei îndelungi ticăloșii. v v v - Du-te la tac^ tu! îi spuse femeia copilului cu o duioșie răgușita, turburătoare. Urechea lui prinse pasiunea triviala din vocea ei, si avu brusc o erecție ușoară. (La schița refuzată, din cauza acestei propoziții mai ales). v v v Tic verbal italian intervenind aproape în orice frază la oratorii care mai mult
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa este scrisă cu luciditate și vervă, cu duioșie și maliție. Un efect evocator remarcabil au ilustrațiile, de o calitate excepțională. Este vorba de fotografii de epocă și de desene semnate de Jean Negulescu. Una dintre fotografii ne reține în mod special atenția. Este vorba de întâlnirea, la București
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
în primele luni ale anului 1934, norocul a făcut să-l întîlnească, la Brașov, pe Geo Bogza. S-au împrietenit pe dată și, acolo, în orașul de sub Tîmpa, Bogza l-a sfătuit, salvator, să elimine din proza sa patetismul și duioșia liricoidă în favoarea expresivității firești care, atît de irigată de tragism cum era, va putea transmite o realitate (de fapt o irealitate) înfricoșătoare. Blecher a avut inteligența de a-i asculta lui Bogza sfatul. Și romancierul in spe trăia la Roman
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
Groșan scrie, ca și ei, o literatură agreabilă, dar minoră.) Ioan Groșan seamănă prin preocupări cu scriitorii ruși, în vogă în perioada afirmării sale (Vasili Șukșin, Valentin Rasputin, Cinghiz Aitmatov). Asemenea lor, scriitorul român studiază cu atenție și cu o duioșie sobră ființa umană. Planeta misterioasă către care stă îndreptat necontenit telescopul inteligenței lui artistice este sufletul omenesc. Cele mai banale gesturi și replici ale unui copil, ale unei femei de la țară sau ale unui șofer prezintă pentru prozator un interes
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă de Mircea Aurel Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
Belu, din întâmplare... În loc să mă reculeg ca în memoria oricărui confrate, mie îmi țâșnește brusc în cap fraza cenzurată, prin care terminam un reportaj, pe vremuri. Țin minte că V.N., cenzurându-mi fraza, mă privise zâmbind, cu blândețe, cu o duioșie, inexplicabilă. N-am zis nimic. N-am protestat, doar m-am gândit că va veni un timp când voi pune la loc fraza, când ea își va relua locul. Ceea ce, după atâtea decenii, se întâmplă în acest moment. Tot eu
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
rămășițele somonilor. Unele lucruri fiind neinteligibile, tentația noastră de oameni normali este să înnobilăm gândurile ascunse ale celor ce ni se împotrivesc... La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă, observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
în care se va întoarce deîndată ce se vor fi scurs cele cincisprezece zile de permisie. Atenția lui mi-a strâns întotdeauna inima, chiar pe timpul, când nu dădea piept cu moartea, prin nu știu ce notă de tristețe cu care ne învăluie. Duioșie venită din renunțarea lui la viață, la orice bucurie personală, pe care le mărturisește fiecare din faptele și gesturile sale ca și privirea lui dragă. Cărui fapt se datorează această renunțare a unui om tânăr, de treizeci și doi de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
amintirea unui cal/ ar continua să-ți pască/ trandafirii/ din grădina/ cu care ți-ai împropietărit copilăria..." Adrian Alui Gheorghe - Îngerul căzut, Editura Timpul, Colecția Euridice, Iași, 2001, Postfață Vasile Spiridon, 110 p., f.p. În cartea Marianei Codruț, dragostea-ură, durerea, duioșia și vehemența se nasc dintr-o realitate cu tușe îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei - parcă pe noi/ nu ne vrea veșnic tineri/ și ferice: ne vrea veștejiți/ de frică negri de grija/ auroralei zile
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
exprimînd o comunicare uneori disperată și exasperată, alteori insistent încrezătoare, plină de speranță și naivitate. Cuplurile lui nu ostenesc să vorbească, indiferent dacă o fac ca să se lovească sau să se aline, iar în această nesfîrșită vorbărie există o subtilă duioșie a scriitorului. Cînd îndrăgostiții obosesc să caute cuvinte, cînd conversațiile iau sfîrșit, indiferent dacă erau certuri sau suave alinturi, abia atunci povestea se termină. Nu povestea pe hîrtie, ci povestea celor doi. Asociind iubirea cu ridicolul, ca și Kundera, Klima
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
un spirit comunitar mai rar de găsit printre bucureștenii zilei de azi. Nu mi-ar plăcea să aud de vreo bătaie sau de vreo tîlhărie tocmai într-un asemnea spațiu, după cum trag nădejde ca pe străzile Atașamentului, Abnegației, Imboldului, Preocupării, Duioșiei sau Inocenței să nu se întîmple nimic reprobabil. Sînt totuși pregătită și pentru deziluzii: har Domnului, orașul are și strada Existenței, ceea ce presupune viață, înfruntări, drame, cu totul altceva decît strada Vidului, de pildă. Îmi devine limpede că Bucureștii - în
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
o holdă de grâu alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Lângă un pârâiaș, văzu un cârd de gâște păzit de o fată săracă, numai zdrențe, cu părul bălai, încâlcit. Uitându-se la făptura sărmană, o duioșie o cuprinse. Frecându-și cu putere elitrele una de alta, zise și ea: Cerule iubite, fă să se mărite!... Rița tocmai aterizase pe o floare de romaniță. Când, se pomeni cu o surată în sbor ce se lăsă lângă ea
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
Nu Keats sau Shelley, trimiteți-mi poeți care pot vorbi despre dragoste fără smiorcăieli - Wyatt sau Jonson sau un altul, găsiți-l." Helene Hanff e însă, mai presus de toate, o cititoare bibliofilă care se minunează și se atașează cu duioșie de carte ca ,,obiect" rar: ,,Cărțile mi-au ajuns cu bine, Stevenson e atât de frumos că-mi face de rușine etajerele meșterite din cutii de ambalaje pentru portocale, mi-e aproape frică să întorc aceste pagini de hârtie velină
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
cu pieptul îmbuibat cu un mănunchi de vată" - viața și neviața fără de inimă), e înlocuită frecvent de humorul negru, rețetă agreabilă de mediere între lumea gratuității și cea aievea. Cu observația că asociațiile șocante vădesc un fond de fragilitate și duioșie, că rostul lor este mai curînd cel de a-și semnala reversul. Nu sînt ce par a fi" ne comunică bardul, subtextual. Ființă sensibilă, capabilă de umilitate (fanfaronada d-sale e prea țipătoare spre a putea fi luată în serios
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
clănțăne în tăcerea nopții în timp ce visam un fluture mare cap-de-mort... Supt la față, osos, cu ochi adânci, depărtați, cu părul tuns scurt ascunzând un început de chelie și cu un aer de violență abia stăpânită, purtând totuși o urmă de duioșie. M-a întrebat, clar: ,, Vrei să-ți produc o suferință?" Cel mai mult m-a șocat predicatul, atât de cult, de intelectual: ,,să-ți produc..." Cei doi morți pe munte (Lacul Bâlea) proptiți de o stâncă, morți de epuizare, rătăciți
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
spuse tata. ,,Este mirosul civilizației". Dar, în ciuda îmbrăcăminții sale marțiale, doamna Forbes era o creatură plăpândă, care ne-ar fi stârnit poate o anume milă dacă am fi fost mai mari, sau dacă ea ar fi avut vreun dram de duioșie. Lumea deveni cu desăvârșire alta. Cele șase ore de mare, care de la începutul verii fuseseră un neîntrerupt exercițiu de imaginație, se prefăcură într-o singură oră identică, repetată de mai multe ori. Când eram doar cu părinții, tot timpul era
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
fi trebuit să renunțe de bunăvoie la libertățile lor prea mari și în stare să inducă omul în eroare, să apuce pe căi greșite. - A. spunea banditești. Dar porumbeii aceștia călători, totuși - l-am întrebat pe A. în timp ce privea cu duioșie păsările - au călătorit și ei vreodată?" Nu era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat, apoi îmi explică tacticos care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă. El trase încet de cele trei
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]