5,880 matches
-
de pildă, Curier de ambe sexe, editat în 1837 de Ion Heliade Rădulescu. Dar cuprindea și culegeri de basme, cărți cu povești, romane de aventuri, relatări istorice, poezii (Alecsandri, Eminescu, Coșbuc), volume uneori fastuos ilustrate. Așadar, nici o mirare că acest dulap avea să devină obiectul constant al curiozității mele. însă de fiecare dată când mă apropiam de el, chiar și fără a-i deschide ușile, privirile îmi cădeau vrând-nevrând pe scrierile lui E. Lovinescu. Erau parcă anume așezate în cel mai
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
originalitate (s-a remarcat deja asemănarea uimitoare cu romanul Intensitate de Dean Koontz) și nici nu are, după cum asigură regizorul, "vreun mesaj". Mie mi s-a părut, cinematografic vorbind, o antologie de locații (de la cabina de duș din Psycho până la dulapul din Blue Velvet), tehnici de filmare și procedee utilizate în genul thriller. Povestea e și ea clasică: două fete, Marie (Cécile De France) și Alex (Maiwenn Le Besco) vin la ferma izolată unde locuiesc părinții și fratele acesteia pentru a
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
colaborare. Spre dezamăgirea mea, am dat de un bărbat care a luat act puțin plictisit de admirația mea și s-a purtat nițel disprețuitor cu insignifiantul redactor. Mi-a precizat că, pentru a scrie romanul, are nevoie mai întâi de dulapuri dotate cu multiple sertare. Apoi de o mașină care să-l transporte pentru documentare în toată țara, pe oriunde a călătorit Bălcescu sau ceilalți dintre companionii lui de răzvrătire și de idei. În fine, de o secretară care să-l
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
individ cu capul în nori, trăitor într-o lume bezmetică, un încurcă-lume incapabil să dea o corectă întrebuințare obiectelor care-l înconjoară. Filmele, cărțile comice și desenele animate abundă de ,savanți" ce în loc de ochelari poartă batiste, care confundă lampa cu dulapul, soneria cu pisica, ba chiar, ca-ntr-o celebră carte a lui Oliver Saks, dedicată descrierii unei serii de deviații psihice, nevasta cu pălăria. S-ar putea ca lumea să abunde în savanți distrați, în personalități atât de preocupate de
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
Puterea morților asupra celor vii, Jurămîntul de sărăcie, castitate și supunere (1972) și Împotriva celui drag (1975) sînt amintiri: ,ceva real, de neschimbat și greu". Un amestec de moliciune, inerție și de febrilitate a copilului care trage albiturile de prin dulapuri, un vraf de senzații dezordonate, de animalicul din regnum puerile, peste care-și face cuib ,tăcerea frumoasă și rară". În Împotriva celui drag vine prima dată vorba, pe sub rînduri, despre aburoasa vîrtute a dușilor: ,Și tot ce a murit mai
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
peste pămînt, / arătînd orbilor un trup de regină." Între lumi își împarte notele din Charmante Katherine o cutie cu muzici: ,Te asigur:/ aceasta nu este ultima scrisoare pentru tine/ corespondența noastră continuă,/ cu toate că nu mai ai nici o adresă,/ există încă/ dulapul de poezii cu picioare de grifon/ și aripi de balaur,/ dulapul de poezii care poate merge și zbura/ înainte și înapoi/ din lumea asta către cealaltă." Să continuăm, așadar, încăpățînați, să ne scriem... Antologia mai cuprinde, pînă la referințele critice
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
împarte notele din Charmante Katherine o cutie cu muzici: ,Te asigur:/ aceasta nu este ultima scrisoare pentru tine/ corespondența noastră continuă,/ cu toate că nu mai ai nici o adresă,/ există încă/ dulapul de poezii cu picioare de grifon/ și aripi de balaur,/ dulapul de poezii care poate merge și zbura/ înainte și înapoi/ din lumea asta către cealaltă." Să continuăm, așadar, încăpățînați, să ne scriem... Antologia mai cuprinde, pînă la referințele critice, articole la vremea lor, semnate de Mircea Zaciu, Ion Pop, Dumitru
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
au vrut și îl vor pe Băsescu, atunci facem lună în jurul Cotroceniului, ca să reiasă că soarele de acolo răsare. Socoteli proaste, fiindcă bucureșteanul exact asta nu înghite: să fie tras pe sfoară. Primarul Poteraș are un mort în putrefacție în dulapul său de la primărie, cu acea listă de candidați pentru locuințe ieftine, în care pe primele locuri se află consilierii primărie sale. Se pare că din această cauză nu mai simte și alte mirosuri. Mai mult, deși guvernul i-a semnalat
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
nenorocit de a complica lucrurile" a ratat o dragoste misterioasă în care acum nu prea mai crede (,Iubirea?/ O vorbă de dînșii inventată./ De fotbaliști./ De tenori.") dar căreia îi închină gîndurile și fanteziile sale cinematografice fără speranță; are un dulap unde adună cu spaimă toți ochelarii uitați de clienții săi; are un cățel pe nume Hanoi și mușchi piloerectori; nea Gică cîntă la pieptenul din plastic Lucy in the sky with diamonds și ,iubește tot ceea ce crește/ (mai puțin unghiile
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
să le pierzi șirul. De aceea, pesemne, creșterea Letiției se măsoară în praguri. Primele nelămuriri, întîile rușini. Primele vorbe, în stradă, cu băieții. Primele mustrări. Pe urmă, obligațiile. Liceul, admiterea la facultate. Evadarea. Din lumea ei de altădată, ascunsă în dulap, cu hainele de-acasă, vine, deodată, la cămin, o veste. E întrebarea aceea cu care chemi pe cineva la vorbitor, dură, metalică, încercînd să nu dea de bănuit: Cine este Letiția Branea? ...A telefonat cineva să se ducă de urgență
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
păpădii suflate de-obraji rotunzi în vînt,/ Să ne încînte raza căzută-n magazie/ Pe-un vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai/ și să-mbrăcăm poteca în crini căci o să vie/ sunînd din cești spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat de-ardoarea de a-mi închide-ntr-însul/ În mari bucăți albastre de zahăr candel plînsul." (Sonetul XLIII) Volumul care a urmat, în 1980, a fost Dulapul îndrăgostit; dincolo de diferența de temă, sonetele se înscriu, astfel, perfect în universul
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
-mbrăcăm poteca în crini căci o să vie/ sunînd din cești spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat de-ardoarea de a-mi închide-ntr-însul/ În mari bucăți albastre de zahăr candel plînsul." (Sonetul XLIII) Volumul care a urmat, în 1980, a fost Dulapul îndrăgostit; dincolo de diferența de temă, sonetele se înscriu, astfel, perfect în universul livresc brumarian. Erotizarea obiectelor sau a regnului vegetal lasă loc aici, firesc, fantasmelor erotice fără perdea ale bărbatului, sclav excitat & explorator în detaliu al voluptuosului corp feminin. Metafora
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
voluptuosului corp feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca frivolității, amorul recapătîndu-și, chiar și în
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
ei, pe Șeindl, pe Azriel, pe }ipele... Va trebuie să se închine la idoli. Ea, Miriam-Lieba? Nu, nu. Mai bine să mor", murmură ea. Se duse la ușă și o încuie cu ivorul, apoi împinse o banchetă în fața ei. Deschise dulapul de haine și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine, care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna și pipăi o rochie. Se duse
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
de-a curmezișul patului, trează, dar parcă visa. Miriam-Lieba se trezi speriată din vis. "El îngheață afară", își spuse dânsa. Avea impresia că a dormit ceasuri întregi. în casă domnea liniștea nopții. își simțea trupul înțepenit. Se îndreptă șchiopștând spre dulap și-și scoase din el o rochie de lână și jacheta ei de blană. "Și cizmele, își spuse ea, lepădându-și pantofii de casă. Să-mi iau și șalul". Căută în scrin lenjerie groasă. Și mai ce? Un tulpan pentru
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus. Calman și Șeindl urcară scara. Ușa de la camera lui Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis și sertarele trase. Pe jos zăceau o jachetă și o pereche de papuci. în timp ce tată și fiică scotoceau prin cameră, chipurile lor căpătară o culoare purpurie; barba lui Calman părea stropită cu sânge; o pată roșie apăru pe
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
al sorții cu prețul unui pachet de țigări Snagov e o problemă tot de destin, o dată ce așa stătea scris în astre: cu echivalentul sumei cu care cel mai cârciogar senator al opoziției și-a plătit cuibul fericirii, unde pune în dulap toga de avocat și în a cărui catifelată liniște meditează profund dacă nu e momentul achiziționării altuia, cu piscină. Se construiesc cu miile, pentru studenții săraci, s-ar simți întinerit. Și apoi, apa se poartă. Ar întineri, poate ar da
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii familiei, sfârșitul bărbatului devine o certitudine iminentă, mai puțin pentru bolnavul a cărui frică de moarte va învinge moartea însăși sub forma metaforică a sabotării dulapului cu cutii de ness. În Binecuvântatele chinuri ale iubirii luăm act de modul ridicol și absurd în care se ajunge la căsnicii durabile, penibilă lecție de conformism și de manipulare voluntară, așa cum Simțul ridicolului este o dureros de autentică transcriere
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
al resemnării și al senectuții solitare, la Victor Hugo, unde locuința lui Gavroche ,constituie un fascinant spațiu al intimității paupere." La Jean Paul, spațiul închis parcă se ascunde, se intimizează și mai mult, fiind al cotlonului, al ungherelor, al patului, dulapului etc. O situație similară este observată la Eminescu, la care însă intimitatea domestică se suprapune celei erotice (Călin). Diversele semnificații ale ,domesticului interior" sunt identificate la Alecsandri, Ion Pillat, Mateiu Caragiale și, în chip deosebit, la Bacovia. Aici, el devine
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
cu ușa. A, pardon, nu e o schiță nonfigurativă pe verde, ci o igrasie mai veche, uscată, care a fisurat pelicula subțire de var. Pe peretele de răsărit, o icoană de hârtie cu Fecioara Maria și Pruncul. Lângă paturi, trei dulapuri masive de fier. Cu sertare, mai mult blocate. În încăpere mai este o măsuță, un taburet, un cuier-pom și un frigider în care a rămas uitat un mic bol albastru cu cremă de zahăr ars. Vederea dă în spate: acoperișurile
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
cunoscînd și experiența atîtor prieteni ai noștri care au pierdut devreme un copil. O sumă de umbre, fatalități întrețesute și moarte, alături de cei ce au fost și de lucrurile pe care le-au lăsat, inerte, într-o cutie, într-un dulap, într-un așternut pustiu sau o pagină nescrisă. Mai presus de toate luptăm pentru a păstra căldura acelor lucruri, forma cutei, urma călătorului... Cît de bucuroși am fost atunci cînd am aflat că, în ultima noapte a vieții sale, Carlos
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
și mocnit, al senzațiilor de tot felul... și elemente de décor din alte spectacole făcute de Purcărete la Craiova, și un cuier încărcat de costume de tot felul, din care cel al Arlechinului nu lipsește, și piticii fabuloși, cățărați pe dulapuri, martori năstrușnici, și oglinzile lui Stürmer din spectacolul făcut aici de Vlad Mugur, Așa este, dacă vi se pare, și muzica aiuritoare a lui Vasile Șirli, dar și acordurile din Titus sau parcă și țambalele din Phaedra, și nunțile, voalurile
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
putem constata și în prezent. De ce să ne mirăm de situația actuală a României? Noi nu ne-am asumat critic și cu răspundere «trecutul care nu vrea... să mai treacă». Oare nu cumva trăim cu un cadavru ascuns într-un dulap și cîndva, cînd vom deschide ușa, o să ne trezim cu cadavrul în brațe? - Între 1985-1987 erați urmărit peste tot (atît în București cît și în țară), vă erau ascultate convorbirile telefonice, corespondența era interceptată și, nu în ultimul rînd, printre
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Un cunoscut de-al meu, diletant în sculptură, îmi făcuse, cu mulți ani înainte, un insipid bust de lemn și mi-l dăruise. Eu n-am cutezat să-l arunc și capul acela grotesc a zăcut ani de zile în dulapul de rufe. Cu ocazia unei invitații la niște universitari cosmopoliți, l-am scos, am smuls dintr-o scândură niște cuie ruginite, le-am bătut în capul de lemn și l-am prezentat drept bustul unui șaman din Mali. Profitând de
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
se părea. Se trezi și constată cu spaimă că este unsprezece. Se uită dezgustat la hainele sale mototolite. Făcu un duș în mica și obscura baie și, din păcate, trebui să se îmbrace tot cu lenjeria murdară. Apoi căută prin dulapuri niște cafea. Găsi niște resturi într-un borcan de gem. Nu exista un expres de cafea, așa că și-o opări direct în cană. Era răsuflată și avea gust de infuzie din coajă de copac. Telefonul nu sună, cu siguranță Gosha
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]