658 matches
-
și germinarea noii sale cărți, ,,Poemele ființei’’, s-a petrecut sub oblăduirea modelului ei cultural: poetul, dar cu osebire filosoful Lucian Blaga. Cu discreție și eleganță - ca într-un ritual chinezesc al ceaiului, îngemănat cu adieri de arome exotice deloc dulcege, din contră, cu accente masculine, de mosc, tabac și ambră, în pași insinuanți, aproape infinitezimali, de gheișă totdeauna sigură pe mijloacele sale de expresie -, Mariana Didu își centrează zborul liric și spirala aspirațiilor sale literare în funcție de altitudinea și rotațiile neîncetate
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
și rotunjite. Culoarea de fond a pieliței este verde în momentul recoltării și devine galben-verzuie la maturarea completă. Pe partea însorită, fructele se acoperă cu o rumeneală roș-portocalie. Suprafața prezintă numeroase puncte ruginite, caracteristice acestui soi. Pulpa gălbuie are gust dulceag, plăcut acidulat, iar la supramaturare devine făinoasă. -Mais tu es... o enciclopedie ambulantă! bătu din palme admirativ Solitarul. -Mai bine zis, Google în persoană ! râse Americanul. Papa, învins, căută scăpare chiar la Flower-Power: -Hai, zi-i mai departe... Aceasta așeza
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
alege cu urechile înroșite, pesemne că așa trebuie să fie. E foarte devreme, într-o dimineață. Pe alee se aude o cabrioletă, ies cu toții pe la ferestre, n-au mai văzut-o, e splendidă, ies în curte, așteaptă. Vântul aduce mirosul dulceag al unei țigări, să fie Duplessis. Frumoasă trăsură, își zice Lambert, s-a rotunjit binișor fondul de solidaritate. Nu are vreme să schimbe o vorbă, nici să primească țigara pe care Duplessis se pregăteșete să i-o dea. Dl de
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
sunt observațiile de tip social, pe atât de neverosimile și artificiale sunt unele aspecte ale amorului dintre Roxana Calinderu și Matei Visarion. Mailurile pe care le schimbă sunt aproape lipsite de conținut, apologii patetice ale iubirii la modul general, teoretizări dulcege întinse pe mai mult pagini peste care, la un moment dat, cititorul simte nevoia să sară. Este greu de imaginat că aceste epistole supraînsiropate au fost scrise de Roxana și Matei, personaje cât se poate de realiste în existența diurnă
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
care dezvelește coapsele lui Céline la zborul mătăsos al fluturilor și cuvîntul pe care cam pripit Marie Lopez, devenită secretarul său literar îl ia drept un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul lui Schnabel emană această blîndețe fără a deveni dulceag și te face în același timp, să realizez ce-i lipsește, dincolo de ictusurile ironice sau racursiurile nostalgice: tragicul. Surprinzător, în universul oniric sau de reverie al lui Bauby este loc pentru regret, dar nu și pentru coșmar, imaginea scafandrului în
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
vechi cu o singură ușa, un scaun și o măsuță în fața ferestrei. Intrai în ea că într-o cușcă întunecoasa și umedă și, dintr-odată, nările îți erau aproape arse de emanațiile țări ale vopselelor. Abia mai tarziu simțeai mirosul dulceag al igrasiei ce venea din toaletă cu tencuiala căzută, din pereții cu tapetul scorojit, din salteaua și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de vopsea îi dădeau un aer mai omenesc. Pe măsuța, vraiște: paletă
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
paralizat pe viață, dându-i aerul fals dârz, prefăcut intratabil... * Politica și Erosul. Al doilea caracter aparține categoriei care e o înclinare certă spre partea senzuală a vieții, spre plăcerile imediate și ușoare. Lectura lui sunt moraliștii autori de romane dulcege. Maxima lui preferată este: " Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă." Este oare a lui? Sau o voi fi mai auzit-o?... * El este un om atât de fin și aude atât de bine, încât dă impresia că este
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
zgârie nori pentru sărăcimea cea mai feudală din lume, și asta rapid într-o generație, făcând întreg globul terestru să se crucească... Dar nimic nu stă în calea Unei Utopii pe termen scurt... O Chină păzită și azi de zâmbetul dulceag al lui Mao, care a început împreună cu umbra nouă a lui Mao, o nouă revoluție culturală, - de-a-ndoaselea... * Credeam că eu eram singurul scriitor român, care vede critic Olimpiada... Noroc că m-am înșelat... în Evenimentul zilei de marți 26 august
Ecouri la Olimpiadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8075_a_9400]
-
înzestrați la acest capitol. Cu o fină paletă de nuanțe, sunt surprinși Cocteau, idolatrizat inițial, apoi privit cu răceală, Gide, de care ar dori să fie apreciat, soții Maritain, cu bunătatea și noblețea lor nelipsite de o doză de naivitate dulceagă, Soutine, Max Jacob. Să admire este pentru el o necesitate; frecvent, cei ridicați pe un piedestal sfîrșesc prin a-l dezamăgi. Omul amestecat în nenumărate combinații dubioase i-a înșelat și furat nu o dată chiar și pe cei admirați sau
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
și arhitecturi colosale, care satisface, în mod evident, gustul de cronicar medieval și de comandant de oștiri pe pînză al lui J.-P. Laurens și al mediului academist, în general, iar la Craiova expune un Ciobănaș, o }ărancă, un peisaj dulceag, un studiu de compoziție etc., în evidentă filiație grigoresciană. Faptul că el nu încurcă lucrările, adică nu trimite Supa... la Craiova și Ciobănașul la Paris este o precoce probă de luciditate, de înțelegere corectă a scopurilor imediate ale artei și
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
Darwin, care l-a ajutat ca, „ateu fiind, să se împlinească intelectual“, pe locul doi e Weinberg, căruia ideea unui Dumnezeu perfect care îngăduie atîta suferință în lume i se pare o impertinență, urmează Sagan, pentru care religia e vis dulceag, pe locul patru e mefiența lui Wilson care așteaptă ziua cînd evlavia religioasă va fi explicată prin dozajul neurotransmiță torilor, pe locul cinci e luciditatea lui Gould care admite coabitarea religiei cu știința, atîta doar că prima o parazitează pe
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
în străinătate. Din ele se desprinde portretul unui spirit erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
Probabil că nu se purta, și nu se cădea, într-un portret postum cu citate din Lenin. Însă crezul lui Voronca, și al lor, stă între rînduri: "niciodată mijlocia". Iar fericirea, lucru știut, e comună și, întrucîtva, banală. O utopie dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
surâzătoare, În felul ei, fără nici o umbră de neliniște. În pumn ținea cu tărie pietricica ei misterioasă, de un rubiniu incandescent. Și-a Întins piciorușele subțiri (pline de julituri și de sânge uscat), palmele peste corp și, cu o expresie dulceagă a feței, a strâns pleoapele cu putere. Trebuia să-i acopăr doar trupul și o parte din cap, dar Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În Întregime. După clipe de zăbovire, enervat și uluit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și pe omul de rând, de genul cititoarei-coafeză, și pe academicianul prea cult pentru un asemenea text. Era convins că imaginea lui Raman putea fi amenințată fie de un contur prea suav și imperceptibil, ceea ce ar duce la un text dulceag care nu ar explica nimic, fie de o valorație prea puternică, care ar înnegri orice tentativă de analiză imparțială; îi mai rămăseseră liniile de fugă ce ar putea crea impresia de echilibru asupra concepției de ansamblu. După Anul Nou se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de mari dimensiuni într-un muzeu. Își turnă într-un pahar prăfuit din lichiorul dulceag și roșiatic de pe masă. Se trânti în pat și rămase cu privirea în tavan. Așteptă. În mai puțin de jumătate de oră totul avea să se termine, iar planul său se va dovedi a fi planul unei crime perfecte. La
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fost. Și cu cât Laura îl săruta mai tare cu atât făptura lui Emil se transforma într-o altă ființă, ce semăna tot mai mult cu ea, până când nu am mai rezistat și le-am întors spatele. Totul devenise prea dulceag, încât mi se aplecase. M-am dus direct la baie și am început să vomit, scoțând din mine ultimele firimituri de iubire. Îi uram și îi condamnam pe amândoi în egală măsură pentru că au fost capabili de așa ceva; aș fi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ăla al lui frate-miu, neanderthalianul jucător de bridge Tom-prozatorul, să se ocupe de partea asta. Tipul e cam idealist, cam fantazor uneori și, mai mult ca sigur, ar fi băgat de la el o mulțime de chestii în stilul lui dulceag, într-un asemenea hal încât cine știe pe ce coclauri sentimental-moralizatori ar fi dus cartea asta. Nu zic, comoditatea mi-a dat un picuț ghes să iau această inițiativă, dar, analizând cu pertinență, am conchis că nu e cazul să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
către nimeni, vrem să profităm de prezent, dar nu ne oprim din a trăi pentru viitor, cel apropiat sau cel îndepărtat. Iar aceste paradoxuri ne agită. Pacea interioară nu este sinonimă cu calmul plat- absolut și nici cu un confort dulceag. Liniștea interioară poate fi obținută într-o anumită tensiune, într-un anumit disconfort rezultat din abordarea diferită a unor situații dificile și contradictorii de viață, iar pentru a ajunge la o anumită pace interioară și pentru a stinge tensiunile interne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
scăldat în nu știu ce pârâu de țară, cum scria Ion Creangă. Pe cine mai interesează cât sunt de frumoase frunzele primăvara, sau cât este de trist atunci când plouă și bate vântul, cum scria George Bacovia. Cine mai scrie acum despre sunetul dulceag al vântului șuierând printre copaci sau de susurul apei curgând printre pietrele modelate de timp. S-au dus timpurile când natura era o poezie fantastică, acompaniată de muzica sufletelor poeților și scriitorilor trecuți. Acum omenirea este interesată și citește ceea ce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un stăpîn - altfel cine știe ce s-ar fi putut Întîmpla. Naggie simțea cum Încep să-i tremure genunchii. Ăsta da, bărbat! Îi plăcuse pînă și parfumul lui, deși, dacă Bill ar fi folosit același parfum, l-ar fi găsit poate cam dulceag. Dar Naggie era o femeie cu capul pe umeri. Adică, știa nu numai ce vrea, ci și ce anume se poate - și, mai ales, ce nu. Deocamdată. Pe de altă parte, ar fi dorit să aibă o confirmare din partea unei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de undeva din adîncimea oglinzii, Bill o privea surîzÎnd amar și murmurînd dezamăgit ceva), dar nu mai putea da Înapoi și, pentru a-și găsi totuși un alibi, Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul meu este mic, Îi șopti Marlon la ureche. Mi-ai putea Împrumuta o sută de dolari? Naggie confirmă oftînd resemnată. Abia după aceea, actul lor clandestin se consumă În liniște. Este cunoscut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În orice caz blondă), nu neapărat frumoasă, ci doar agreabilă, cu un mister aparte, datorat poate acelei energii secrete pe care o posedă ființele ciudate. Sau măcar o femeie oarecare, prin nimic remarcabilă, totuși cu aerul Îngrijit, simpatic și ușor dulceag care face farmecul cucoanelor din provincie. Aceasta era, În primul rînd, șatenă și mai corpolentă decît mă așteptasem. O femeie mai curînd fără vîrstă, dar În orice caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor cincizeci, Îmbrăcată Într-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]