193 matches
-
din partea nepotrivită, de unde vin numele și întîmplările lor. Unde pleacă. Într-atît de priceput îi scoate, fără să dea nici o clipă impresia că-i înșiră doar ca să-i iasă pasiența, Oana Orlea din scenă. O carte, fără patetisme sau, mai rău, dulcegării, despre un soi de amanet nesolvabil, la care gajezi sentimente, destine. Nu Marioana, nici Oana, ci Alexandra, o a treia femeie purtînd, în voiajele ei multe și lungi, cu trenul (noi ,intrăm", din întîmplare, doar în gîndurile și grijile unei
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
de stilizări exterioare, esența interesului său precumpănind ca literatura, teatrul, orice activitate cultural artistică să crească din rădăcinile active ale poporului. Această orientare către izvoarele populare, se constituie în zonă de simțire autentică, firesc și realist privite, fără căderi în dulcegării pitorești, fără retorică de complezență, fără elogiu gratuit. Elogiu constă în relații posibile între locuri și oameni, prin literatură. La Cimitirul Père Lachaise din Paris, descoperirea mormântului lui Musset îi amintește de poezia Nu mă uita, în traducerea lui Petru
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului în text se lovește de aceeași manie a comentariului auctorial și de dulcegării poetico-filozofice (pe numai două pagini din Anna, iubirea este văzută drept „iluzie fericită“, „fericire nematerială“, „visare ideală“, „un farmec poetic al suferinței, așa cum umple infinitul finitul“, „parfumul părului ei părea cîteodată înfăptuirea cea mai deplină a poeziei“ - și tot așa
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Simple Art of Murder, publicat în 1944. Chandler continua o bătălie în care era vorba nu doar de impunerea unui stil, ci și de acapararea unei piețe. El insista asupra superiorității literaturii detective „realiste” (sinonim pentru hard-boiled) pentru a torpila dulcegăriile promovate de revistele slick, care trecuseră din paginile revistelor în paginile cărților de succes ale vremii. Fără s-o spună direct, Chandler încerca să modifice o întreagă paradigmă socială și morală: pentru el, literatura era o modalitate de a distruge
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
cu aspect proletar și se oprește cu grație asupra rusticei apariții a unei veverițe și a idilicei împerecheri a unui cuplu de iepuri. Exclamația sa este bemolul grațios al unei pastorale casnice reconstituite și din preocupările doamnei pentru goblenuri alături de dulcegăriile lirice pe care le așterne într-un carnețel. Kitschul cu parfum de rococo beatifică scenele domestice până la apariția domnului Pujol, un mic tiran nevrotic încropit din imprecații atenuate matern de supunerea fără rest a doamnei Pujol. Soțul ultragiat de fiecare
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
la lepădare în plata celorlalți), decît să-ți spui, devotament, ce cuvînt mare... Demne, notele lui Rebreanu, de Cea mai frumoasă lume, a lui Ion Scurtu. O lume a sufletului împăcat cu sine, din care literatura își taie partea ei. Dulcegării, veți spune. Poate. Însă gustul lor, uitat, pierdut în răstălmăciri, aduce înapoi o vreme despre care nu mai știm mare lucru. În care, atît cît se poate vedea din șezătoarea unor scriitori angajați, cu bune, cu rele, într-un proiect
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
la 30 de ani, una e stomatolog, alta face marketing la o firmă de medicamente, au văzut ce greu le-am crescut făcând artă”. Cât despre idila cu Cornelia, „căreia i-am fost mereu credincios”, nu prea vorbește, aricindu-se la dulcegării. Sigur că se plimbau pe marginea Begăi, pe sub magnolii, dar... „să trecem peste romantismul acesta, pufnește, eu sunt mai frust. O băteam pe vremea aia cu manualele, pe-atunci erau cu coperte groase, o tupăneam că nu mă lăsa să
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
plece, pe muzică, cine știe unde. Nu e greu de închipuit ce poveste ar fi scos, din așa premise, Mateiu Caragiale. Pe Alecsandri nu-l lasă nici firea, nici locul, nici momentul. Totuși, ceea ce-i iese e un artificiu, însă nu o dulcegărie. Așa încât, pentru această suvenire de tinerețe, un meritat remember.
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
în necunoscut. Regizorului îi ies mai bine o serie de interludii familiale, precum discuția dintre bunic și nepot la un borcan de compot din care bătrînul soarbe cu un pai, scenă cu o dulceață medeleniană fără a cădea însă în dulcegărie, pe cînd scena cu fanatica mătușă care aruncă cărți din bibliotecă și se instalează cu arme și bagaje în atașul motocicletei decolînd spre al Treilea Reich este cabotină. Filmul lui Gabrea, precum și cel al lui Nae Caranfil, deschid și către
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
savuros, dulce, poetic și feminin, un titlu pe care îl ții minte și care era (și este) în pas cu moda literară a unei părți a publicului tînăr, acea parte dedată la finețuri pe spații mici, la histrionisme retro și dulcegării bine condimentate cu umor și bun gust. Am văzut-o atunci pe Doina Ioanid perfect integrată într-o anumită direcție a scrisului românesc de azi, o direcție care nu e doar a beletristicii, ci invadează chiar și cele mai academicoase
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
lui A.M. din RFG: „Vă puteți închipui oare cu cîtă nerăbdare aștept fiecare număr al ziarului dvoastră, care constituie hrana noastră sufletească în pribegie?“ (p. 20) Nu e nici urmă de hrană sufletească aici, căci revista te indispune fie prin dulcegăria frazelor de propagandă, fie prin urdorile prozei pamfletare. E ori prea multă dulceață, ori venin din abundență, dar nici un text nu sună firesc. Culmea deformării e atinsă de lista românilor repatriați, dintre care unii depun mărturie despre fericirea a fi
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
cel de azi din România. Poetul se declară pentru o revenire la lirism și romantism într-un peisaj poetic suprasaturat de sexualitate și pornografie versificată. Obișnuiți să ne iubim rece și virtual în această realitate suntem injectați acum cu virusul dulcegăriei, cu șerbet și alte droguri romantice și ni se strigă în urechi: "sunt cel care se scaldă în râul deziluziilor/ mere-pere cine te vinde cine te cere/ scrie în fișa de observație: atenție, virusul romantic!/ nu te pune cu cel
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
creatoare aidoma unei nicovale care cu cât este mai mult lovită, cu atât mai mult se întărește. Cum întărit a ieșit Horia Surianu din variile darale și nazuri pricinuite deopotrivă de metropola și coloniile exilului, pivotând elegant printre fanfaronade și dulcegării, bârfe și șușanele. la fel și în compoziție, unde în cele aproape trei decenii de carieră, s-a ținut departe de mode și fasoane, calmând grațios și subtil puseurile și frisoanele, fie ele interne sau externe, manifeste sau obscure. L-
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
ani de secetă, în „Groapă”. Discursul său a fost pe măsura victoriei. „Îl felicit pe Ilie Stan. Eu n-aș fi jucat niciodată cu Nikoloci titular. Echipa a avut atitudine și stăpânire de sine”, bla, bla, bla. Tot felul de dulcegării de ții se străpezeau dinții. Să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă roș-albaștrii părăseau înfrânți arena din Ștefan cel Mare. Nici nu este prea greu. „Ilie Stan este un antrenor slab. Nu a avut nicio tactică. Este de
Feţele lui Gigi Becali () [Corola-journal/Journalistic/76346_a_77671]
-
trebui să fiu", adaugă el consolator, cum l-a mîngîiat Beckett ca pe un om iremediabil pierdut. Se îndepărtase, recunoștea, de creștinism și îmbrățișase, într-adevăr, budismul (" După ce-ai frecventat o vreme budismul, e cu neputință să revii la dulcegăriile creștine..."). Și, totuși, în ciuda tuturor argumentelor invocate, era profund nemulțumit că nu lucrează. Era, de fapt, un singuratec sceptic și disperat, bîntuit rău de ideea sinuciderii. Ideea sinuciderii m-a însoțit în toate împrejurările, grave sau frivole, ale vieții. În
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
figurante. Cameră se oprește, acum, la ea, e insistența, curioasă, dornică. Sărina nu știe să înoate și scenă iese foarte bine, tocmai pentru că este veridica și nu jucată, interpretată. Scriitura Sărinei Cassvan are grație, este sensibilă, dar știe să evite dulcegăria. Notele de critică socială, toate orientate spre problemele de gen, subliniază truda femeii care nu are alt mijloc de a-și câștiga existența decât oferindu- se privirii. Nuvelele și schițele ei sunt povești triste, gingașe, suave. Scriitura ei se lasă
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
versificate ce se vor emblematice, dar sunt numai sămănătorist-puerile: "să nu mai audă/ plânsul câinilor/ din fața blocului/ omul rău/ își acoperă urechile/ cu ziduri/ de beton" (Omul rău). Penultima "povestire" din cartierul de Est este, tot așa, compromisă printr-o dulcegărie cum n-am mai întâlnit de la concursurile cu desene pe asfalt organizate, în anii �80, pentru pionieri. "Viziunea" poetică este a unei eleve-model, poate chiar comandantă de detașament: "lângă zidul de bloc/ pe care un golan/ desenase ceva urât/ se
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
ecoul mahalalei e mai subtil decît mahalaua. Așa se face că Georgiana Sârbu reușește ceea ce literatura de cîrtiță nu poate: să-și predispună cititorul către meditații libere pe marginea lumii de mahala. Georgiana Sîrbu scrie concentrat și mustos, dar fără dulcegării și fără patetisme feminine. N-are înduioșări moi, ci tresăriri meditative, de unde și senzația elevată că asiști la un alai de comentarii fine pe seama unor portrete pitorești. Comentariile fiind mai bune decît citatele extrase din romane, simți nevoia să sari
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
de evident, motivele pentru a trăi nu se explică în câteva minute pe marginea unui pat din secția de psihiatrie, dar pe el îl stârnește, făcându-mă să mă întreb care-i treaba cu băiatul ăsta, de ce o grămadă de dulcegării îl fac să-și dorească să trăiască, de ce insistă să ne facă pe amândoi să trecem prin chestia asta, la acest nivel pedestru, cum nu poate să vadă cât de stupid arătăm amândoi, și când mai precis s-a înmuiat
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
am mai întors? De ce? Căci fiecărui e dată o solie. Mai are pîn'la țintă apostolatul meu. Răbdare, și-nainte! Cînd voi sosi la capăt, Să cînt cu serafimii: O, Dumnezeule!" Hasdeu intuise existența unui romantism tenebros, care să respingă dulcegăriile comune și a formulat o astfel de aspirație de multe ori. Din păcate, resursele sale verbale întru realizarea unui asemenea deziderat se dovedeau total insuficiente. Este și explicația existenței numeroaselor "arte poetice" semnate de Hasdeu, în versuri și proză, multiple
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
lectura lui Andrei Șerban, tare, cum se spune, șocantă pentru melomanii tradiționaliști este o reacție la libretul lui Edouard Blau, Paul Milliet și Georges Hartmann. Extrem de siropos. Libretul tratează tema din romanul Suferințele tînărului Werther nu doar ca pe o dulcegărie ieftină, ci ca pe o poveste de iubire eliberată neinspirat de filonul filosofic, metafizic. Muzica lui Jules Massenet amplifică cumva siropul. Sigur că poți sta liniștit în fotoliu, acasă, și asculta opera în interpretări celebre. Spectacolul propus de Andrei Șerban
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
iubire eliberată neinspirat de filonul filosofic, metafizic. Muzica lui Jules Massenet amplifică cumva siropul. Sigur că poți sta liniștit în fotoliu, acasă, și asculta opera în interpretări celebre. Spectacolul propus de Andrei Șerban este viu, acut dramatic, este proaspăt, provocator, dulcegăriile dispar, din atitudini, din interpretările soliștilor, își modifică dozele chiar și în abordarea dirijorului, care merge pe aceeași mînă cu regizorul. Povestea diluată a libretului capătă tensiuni, credibilitate. Accentele sînt modificate în lectura lui Andrei Șerban, raporturile și perspectivele sînt
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
acestea Jim este un băiat frumos, longilin, cu o finețe care nu trece neremarcată. Eva este mai degrabă posesoarea unei frustrări, rezultat al competiției de frumusețe care se angajează între ea și colegele ei, camera ei virtuală fiind plină de dulcegării narcisice, de o policromie de acadea. Emily este față docila, înconjurată de dragostea părinților că învelișul unui cocon prin care nu răzbat cacofoniile vieții care se viețuiește. Față are ceva debil, o neîndemânare și o ingenuitate spontane, iar camera ei
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
Deși volumul conține un capitol dedicat vizitei la casa memorială a lui Marcel Proust și e împănat de trimiteri la În căutarea timpului pierdut, nu menționarea romancierului francez mi-a împrospătat memoria, ci mai curînd cadența frazei lui Aciman. Însă dulcegăria de care l-am acuzat la San Francisco mi s-a părut a fi de astă dată elegantă cursivitate, ritmicitate poetică, chiar o infuzie suavă de elegiac, rezultată nu din selecția lexicală ori din figuralul discursului, ci datorită unui anumit
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
celor doi se echilibraseră, iar instrumentele lor poetice ajunseseră acordate la unison. Chiar și în poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei. Există, fără îndoială, în liedurile lui zăcăminte de sentimentalism, dulcegării și autocompătimire, exprimate prin diminutive și termeni familiari; dar, în cele mai bune exemple, adierea simbolistă trece pe deasupra cuvintelor, transformînd lamentația semănătoristă în poezie autentică: „Torcea, torcea, fus după fus,/ Din zori și pînă-n seară;/ Cu furca-n brîu, cu
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]