1,081 matches
-
ca în dialectele rromilor bergitka, polska, ruska (xaladitka), lotfitka, litofska, -pen este nominalizatorul principal, deadjectival, deavdverbial și deverbal, pe când varianta -ben transformă doar unele verbe în substantive. În graiurile ‘carpatice’ din Gurghiu - Mureș (domnești = răjikane rroma), din Mera - Cluj (2), Dumbrăveni - Sibiu (rrom-vlahi ardeleni) (3), dar și în graiul bumbăcarilor, în graiul căldărarilor din Sibiu (4), -ben este relict, neproductiv; se întâlnește numai la substantivele abstracte formate de la verbe, cu sensuri specializate. xal (xalǎ) a mânca > xa- + -ben = xaben, ~a s
SUFIXUL -B`EN de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372638_a_373967]
-
Sufixul abstractizant caracteristic, cvasigeneralizat, este la domnești N. sg. -(V)bò pl. -(V)bè, OBL. sg. -(V)màs- pl. -(V)màn-, la ‘carpaticii’ din Mera -po, cu varianta -bo, rar -mo, la rromvlahii din Dumbrăveni -bo, ce are varianta -po, la căldărari N. sg. -(V)mòs pl. -(V)màta, OBL. sg. -(V)màh̸- / -(V)màs- pl. -(V)mat`ën-, iar la bumbăcari N. sg.
SUFIXUL -B`EN de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372638_a_373967]
-
Acasă > Orizont > Lingvistic > Rromani > MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU Autor: Daniel Samuel Petrila Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Voi prezenta câteva mijloace de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvinte noi în cadrul dialectului carpatic (în cazul de față
MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372651_a_373980]
-
2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Voi prezenta câteva mijloace de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvinte noi în cadrul dialectului carpatic (în cazul de față fiind vorba despre dialectul carpatic consemnat de Alexandru Ruja în Dumbrăveni, județul Sibiu) pornind de la cuvinte aflate deja în dialect sau calchiate după cuvinte din alte zone lingvistice. Derivarea este un procedeu de îmbogățire a vocabularului întâlnit frecvent în dialectul carpatic consemnat de Alexandru Ruja. Am remarcat existența atât a derivării
MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372651_a_373980]
-
2012, Dicționar român - rrom, Editura Sigma, București. Surse inedite: Corespondentele Alexandru Ruja - Gheorghe Sărau dintre anii 1995 și 2001. (sursă foto: din arhiva personală) Referință Bibliografica: Mijloace de îmbogățire a vocabularului întâlnite în dialectul carpatic consemnat de Alexandru Ruja în Dumbrăveni, județul Sibiu / Daniel Samuel Petrila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372651_a_373980]
-
țară, îi apar traduceri și creații proprii, semnate și Mitif, în „Adevărul literar”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Vieața”, „Povestea vorbei”, „Evenimentul”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare”, „Curierul literar” ș.a. În vara anului 1902, se afla la Dumbrăveni, unde, împreună cu St. O. Iosif, pe care îl cunoscuse la Paris, traduce poezii de Paul Verlaine, ce vor fi strânse în volum în 1903. Din toamnă, cei doi se implică în reapariția revistei „Sămănătorul”, la care A. colaborează cu traduceri
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
reactivarea structurilor bisericești și construirea unor noi lăcașuri de cult, multe din cele vechi fiind distruse de năvălitori. În localități precum Garvăn (jud. Tulcea)-sec. XI, Niculițel (jud. Tulcea)-sec. XI-XIII s-au ridicat biserici, iar la Basarabi-Murfatlar, Cassian și Dumbrăveni au fost întemeiate mănăstiri, în aceleași secole. În acest interval, avem centre bisericești-episcopii la Dorostolon, Tomis, Axiopolis, în secolele XI-XIII-sedii episcopale au fost și la Dinogetia (Garvăn), Noviodunum (Isaccea), la mijlocul secolului XIII, acestea ca și întreg teritoriul dobrogean au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mormintele de la Șpălnaca (jud. Alba), unde s-au aflat morminte de războinici avari, înmormântați împreună cu caii lor, o monedă de aur de la împăratul Justin (565-578). Din prima jumătate a secolului al VII-lea s-au descoperit tipare pentru podoabe la Dumbrăveni (jud. Sibiu) și Corund (jud. Harghita), tezaurul monetar de la Firtuș (jud. Harghita) și Vădaș (jud. Mureș), ce conțin monede din vremea împăratului Heraclie (610-641). Aceste descoperiri nu pot fi atribuite cert avarilor, dar ei dominau regiunea în secolul al VII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descoperite unelte agricole, precum la Bandu de Câmpie (Transilvania). Piese și obiecte metalice se obțineau cu ajutorul tiparelor de lut, piatră sau os. Localități cu activitate meșteșugărească intensă, pe lângă cele menționate, sunt: Davideni (jud. Neamț), Dodești (jud. Vaslui), Olteni (jud. Teleorman), Dumbrăveni (jud. Sibiu), Costești (jud. Iași), Hansca-Chișinău. La Felnac (jud. Arad), au fost descoperite 44 tipare de bronz. Olăritul era o ocupație însemnată, răspândită în fiecare obște-produsele ceramice sunt numeroase, în secolele VII-X. Ceramica lucrată cu mâna era efectuată de femei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
, Stelian (2.I.1904, Câmpina - 18.XII.1946, București), poet, eseist, critic literar și traducător. Face studii secundare la Vaslui, apoi, din 1921, la Dumbrăveni (e coleg de clasă, din 1923, cu poetul George Boldea). După bacalaureat (Sibiu, 1924) urmează studiile universitare la București, la Litere și la Filosofie, dar și la Drept (destul de repede părăsite). Doctor în litere, funcționează ca profesor și inspector școlar
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
CONSTANTINESCU, Pimen (27.VIII.1905, Plăinești, azi Dumbrăveni, j. Vrancea - 25.IV.1973, Sibiu), istoric literar și traducător. Elev, între 1917 și 1925, al secției moderne a Liceului „Unirea” din Focșani, unde i-a avut dascăli pe poeții I. M. Rașcu și Mihai I. Bantaș, C. urmează în
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
literar. Este fiul Aureliei (n. Berghian) și al lui Augustin Cosma, notar. După clasele elementare și liceale parcurse la Blaj, urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, absolvită în 1963. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la Dumbrăveni, județul Sibiu. Din 1981 a fost redactor la revista „Vatra”. Debutează publicistic în 1969, în „România literară”, iar editorial în 1977, cu Romanul românesc și problematica omului contemporan. Colaborează la „România literară”, „Vatra”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Steaua”, „Astra”, „Familia”, „Cahiers roumains
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
la Facultatea de Științe Juridico-Administrative, frecventând ulterior diverse școli serale și de reciclare pentru activitatea de contabil și administrator. Funcționează ca secretar la o școală a Ministerului Telecomunicațiilor (1952-1953), apoi se angajează contabil la gospodăriile agricole de stat din Ceptura, Dumbrăveni și Rupea (1953-1959). Între 1959 și 1962, lucrează ca administrator la Institutul Politehnic București, șef de depozit la o întreprindere de geologie (1962-1965) și director de hotel la complexul turistic Capitol (1976-1977). A debutat în „Gazeta literară” (1964). A colaborat
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
IGNĂTESCU, Constantin (16.V.1887, Dumbrăveni, j. Suceava - 26.VI.1968, București), poet și prozator. Sfârșind ciclul de studii secundare la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani în 1904, I. urmează, în capitală, cursurile Școlii Superioare de Stat. Cariera care îl așteaptă e aceea de funcționar
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Normală din aceeași localitate (1937-1940). În 1940, după Dictatul de la Viena, familia se refugiază la Blaj. Absolvind Școala de Ofițeri (1944), L. participă la luptele din regiunea Mocrea-Sebiș-Arad. Întors de pe front în 1945, funcționează o perioadă ca pedagog în comuna Dumbrăveni din județul Sibiu, apoi, din 1946, ca redactor la „Ardealul nou”. Între 1952 și 1954 urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Începând din 1954 desfășoară o intensă activitate ziaristică. Este repartizat la „Contemporanul”, iar ulterior devine redactor la
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
BOJINCĂ, Damaschin T.[oma] (18.X.1802, Gârliște, j. Caraș-Severin - 17.VIII.1869, Dumbrăveni, j. Suceava), istoric și publicist. Este fiul Florincăi și al lui Matei Bojincă (Popovici), preot. Își începe învățătura la Oravița sau la Vârșeț, trecând apoi la Gimnaziul Piarist din Timișoara. După studii, neterminate, la Seminarul Teologic din Vârșeț, urmează filosofia
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
ȘCHIAU, Octavian (10.III.1930, Coroisânmărtin, j. Mureș), istoric literar și editor. Este fiul Emiliei (n. Codoiu) și al lui Teodor Șchiau, învățător. Face școala primară în satul natal, iar în 1941 devine elev al Liceului „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni, absolvit în 1949. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității clujene, luându-și licența în 1953. În 1971 va obține titlul de doctor în științe filologice, cu lucrarea Circulația vechilor cărți românești. Reținut, după încheierea studiilor, asistent la Catedra de
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
ȘERBAN, Ion Vasile (8.VIII.1942, Dumbrăveni - 30.IX.2005, București), critic și teoretician literar. Este fiul Victoriei Șerban (n. Costea) și al lui Vasile Șerban, învățători. Face școala elementară și liceul la Dumbrăveni, apoi urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
ȘERBAN, Ion Vasile (8.VIII.1942, Dumbrăveni - 30.IX.2005, București), critic și teoretician literar. Este fiul Victoriei Șerban (n. Costea) și al lui Vasile Șerban, învățători. Face școala elementară și liceul la Dumbrăveni, apoi urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965). Obține titlul de doctor cu teza Critica sociologică, o formă în tipologia criticii literare (1980). Lucrează ca preparator (1966), asistent (1969), lector (1970) și conferențiar (1990
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
ZAMFIRESCU, Duiliu (30.X.1858, Plăinești, azi Dumbrăveni, j. Vrancea - 3.VI.1922, Agapia, j. Neamț), prozator, poet, dramaturg și gazetar. E primul din cei opt copii ai Sultanei (n. Mincu) și ai lui Lascăr Zamfirescu, funcționar în Focșani, care, în anumiți ani, arenda moșii. Bunicul patern, Zamfir
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
, Mircea (1.I.1944, Iernut, j. Mureș), critic și teoretician literar, comparatist. Este fiul Olimpiei Muthu (n. Lupșa), profesoară, și al lui Emil Muthu, avocat. A absolvit Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni (1960) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română (1967). Este doctor al aceleiași universității (1976), cu teza Balcanismul literar românesc până în secolul XX. Urmează o carieră universitară la Catedra de literatura română, comparată și teorie literară
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
, N. (pseudonim al lui Nicolae Andreescu; 4.II.1907, Râmnicu Vâlcea - 2000), prozator și eseist. Provine dintr-o familie de funcționari. Urmează o școală tehnică de aeronautică, Liceul Teoretic din Dumbrăveni, Facultatea de Litere din București și cursuri de aerodinamică. Lucrează ca maistru de escadrilă (1929-1945), tehnician, maistru și profesor la o școală profesională (1946-1947). Debutează în 1927, cu poezie, la „Șoimii” din Târgu Mureș, revistă a elevilor din liceele militare
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
lui Mitri (Dumitru) Mihădaș, păstor aromân. Face școala primară în comuna natală și patru clase gimnaziale la Liceul din Grebena, unde se preda în limba română (1932-1935). În 1935, după venirea în țară, se înscrie la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. După ce își susține bacalaureatul la Blaj (1939), urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Luându-și licența în 1943, intră la Școala de Ofițeri de Rezervă de la Bacău, participând la campania din Vest. După întoarcerea de pe front
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
a se interesa de bunul mers al tuturor Filialelor din Ardeal, fiind un sprijin prețios pentru Comitetul Central. Filialele: Sibiu, Dorohoi, Botoșani, Târgu-Mureș, Ploiești, Arad, Arsache, Bacău, Blaj, Buzău, Beiuș, Bârlad, Bistrița, Brașov, Caransebeș, Chișinău, Câmpulung, Curtea de Argeș, Craiova, Câmpeni, Dicio-Sânmărtin, Dumbrăveni, Gherla, Giurgiu, Galați, Focșani, Huedin, Huși, Ismail, Letea Nouă, Odorhei, Oradea, Roșiori de Vede, Roman, Sulina, Slatina, Târgul Ocna, Tighina, Tecuci, Turda, Turnu Severin, Târgoviște, Vaslui, Găujani, Năsăud au marele merit în aceste vremuri de năruire financiară și de haos
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
locurilor de deținere comune”. Categorisirea nu era tocmai stricto sensu, aproape În toate unitățile penitenciare Înregistrându-se un melanj de categorii de deținuți. Pe de altă parte, existau penitenciare destinate În special deținuților minori (Cluj, Târgșor, Mărgineni) sau deținuților femei (Dumbrăveni, Miercurea-Ciuc, Mislea), penitenciare-spital pentru deținuții bolnavi cronic (Văcărești, Târgu-Ocna). Unitățile de muncă erau organizate după aceleași principii. DGP era formată dintr-un aparat interior, reprezentând structura centrală, și un aparat exterior, reprezentând ansamblul unităților de detenție. Raporturile ierarhice dintre aparatul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]