157 matches
-
și să privesc minute în șir o bucată apetisantă de foie gras sau o mică piramidă de stridii, un platou cu felii de lacherdă... atunci simt cum căpăcelul glotei se închide și pe culoarul liber al esofagului alunecă ușor un dumicat de o indicibilă savoare (cum să începi în felul ăsta o recenzie?), dar, după ce îmi astîmpăr pofta în gînd, plec sătulă și fericită. Așa citesc eu o carte. Am recurs la introducerea asta excentrică, pentru că mie detaliul ascuns și semnificativ
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
să i-o aud; instrumentele orchestrei o înlocuiau însă preabine. Mi-o închipuiam singură, plină de teamă, tremurând pentru vânătorul ei iubit ce se înhăitase cu puterile din beznă ale iadului. Eram prea tulburat ca să mai înghit fie și un dumicat din felia de Sachertorte, prăjitura mea de ciocolată preferată, căci melodiile din Freischütz, cu care se încheia de obicei concertul de seară, soseau cam în același timp cu desertul. Ascultându-le, fascinat de peripețiile misterioase dar istorisite de-a dreptul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca pe un pepene copt. Feșteala, aroma îmi ațîță apetitul. înfulec pofticios, căutînd să nu-i risipesc sucul. Dar nici să-i înghit coaja ori fărîmele. Vreau să-l dau gata dintr-odată. Să-l storc. N-am timp de dumicat. înghit iute. înghit tot. Chiar dacă sunt pîndit de indigestie. De care, mai întotdeauna, nu scap. Sunt însă, extrem de puține, e-adevărat, și cărți pe care le degust ca pe caviar, sfărîmîndu-le cu dinții fiecare mărgică, desfătîndu-mă cu zeama lor rafinată
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
party de 5 stele. Dar nu party din asta, așa, ci din ăla cu rochii de seară cu paiete și cu spatele gol, papioane negre la bărbați și ospătari care se strecurau printre oameni servindu-i cu șampanie scumpă și dumicați feng-shui. Pe prietenul Răzvan atârnă halatul de parcă ai fi îmbrăcat un adolescent într-o hușa auto, halatul meu stătea pe mine de parcă ai fi încercat să acoperi un Matiz negru cu o față de pernă. Și mai eram și desculț! Petrecerea
Cum a ajuns Cabral aproape gol la o petrecere de cinci stele by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72126_a_73451]
-
durerile aferente, când te trezești cu un bocanc în burtă pe nepusă masă sau când îți este spart nasul cu o lovitură aplicată direct în bot, înroșindu-i-l de sânge sau și mai grav, când ești servit în loc de un dumicat de pâine, cu un vas de lichid antigel și mori în chinuri sau rămâi să trăiești cu sechele și dureri inimaginabile, cum poți reacționa? Cei care astăzi ordonă crima în masă sunt impasibili la astfel de explicații, sunt impasibili la
Blănculescu: Iubitorii de animale trăiesc un coșmar, UE este oripilată by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68977_a_70302]
-
le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch, împovărat de gânduri, mireasa râgâia mortal, mai scotea din gură, mai punea pe masă dumicați nemestecați, Arthur socializa cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez, care dorea și ea să intre în Europa. La 12 fără un minut noaptea, baba se ridică, își potrivi rochia
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
nimeni nu mai știa să oprească, trăgând de zăbale, țintuind alergarea în hamuri. Doamne, cât de liberi și de nesmeriți se înalță pe ei, se bulucesc, se sufocă, înjură, stufăriș de mădulare și de cuvinte, închide-le gura cu un dumicat de prescură. Ține-le firea în lanț, găsește-le cușcă și botniță și la picioare pune-le fiare. De ce ai aștepta să te vâneze și apoi să te schingiuie și să te omoare? Poți să mergi blând și șezând netemător
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
este pus să aștepte 5 minute și 5 minute camera îl fixează pe Cristi. Când mănâncă, camera îl asistă fără grabă, cu sonorul asigurat de șlagărul miorlăitor al Mirabelei Dauer. Polițistul își învârte furculița în farfurie, înghite cu noduri fiecare dumicat odată cu muzica soporifică și ai sentimentul unei presiuni enorme care-l cocoșează. Există o tensiune incredibilă obținută din aliajul dintre banal, mediocritatea fiecărei zile și urâțenia cartierelor unui oraș cenușiu. În film nu se întâmplă mai nimic, iar când se
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
savurîndu-și victoria anticipat, hai s-o lăsăm la un singur drept! Ce diferență este între trei drepți și unul singur, atunci cînd vorbim despre o cetate cu zeci de mii de locuitori? - Dar, se înfurie Dumnezeu, aproape înecîndu-se cu ultimul dumicat, aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din cetate cu familia lui cu tot și peste tot restul orașului să vers foc și pară! - Nu te mînia, Doamne, cînd n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
naștere pe noi ne-au scăldat apele morții. flăcările morții ne-au ademenit în groapa roșie pregătită pentru arderea de tot înainte de naștere. din gîrliciul spaimei ne-am potolit setea și de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele pestrițe ale risipitorilor n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
Nerătăcit, cu neștirbită ținere de minte A formelor sale în Metamorfosis ce-au ispășit înainte. Arată-mi câte zile fac De-Aici și Pân-Acolo Și câte pâini mai am în straiță până la Banchetul lui Apollo, Când s-o termina dumicatul din urmă S-ajung la Păstorul Fără De Turmă, Când voi pune pe limbă ultima fărâmitură cu țipăt Ajunge-voi să mă duc și să mă-ntorc din Egipet De unde am adus Marele Sipet Cu toate Răboajele Tărâmurilor Atlantide Peste care
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
cu noi, îi spune după Înviere. Esprit borné. Ultima oară când am stat în strana Sionilor de la Sf. Silvestru am avut senzația că mă aflu într-un stomac, într-o burtă întunecoasă pusă pe digerat - totul se topea, lumina, ceara, dumicații. Eram îmbăloșat, înmuiat în secreții, supt; slujba popii mă rumega molcom. Acum îl am la ceai, abia așteaptă să mă bage și pe mine sub patrafirul de spovedanie; soarbe zgomotos din ceașcă, vorbește gâjâit și miroase greu, comme une bęte
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
pe zi automobilul său era parcat la gară. La prînz, judecătorul se ducea la restaurantul lui Fănică. Mînca o supă de găină cu găluște sau o ciorbă grecească, iar ca fel principal lua o mîncare cu sos în care înmuia dumicați de pîine. În locul desertului bea un pahar de bragă. Seara, cînd mașina lui apărea din nou la gară, judecătorul se așeza la o masă separată de clubul discuțiilor politice și uneori bea un pahar cu maiorul Scipione care apărea și
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
opinia vicepreședintelui PNL, Varujan Vosganiana, toate ”odraslele politice” ale USL care și-au consfințit victoria la alegerile locale nu ar trebui să ”înghită în sec din lipsă de daruri”, ci se impune a se maturiza și a învăța să ”rânduiască dumicații”, pentru a ajuta un Guvern care nu dispune de suficiente resurse financiare. Niciodată în istoria politică a românilor o bucurie atât de mare nu a fost însoțită de o îngrijorare pe măsură. Am un prieten căruia nevasta i-a născut
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
era caldă și bună. Mâncam jumătate din coltucul meu doar în drumul de la brutărie până acasă. A doua zi mi se lipea, flămând, burta de spinare ori priveam cu jind către cei mai răbdători. După aceea am învățat să rânduiesc dumicații și mi-am dat seama că lăcomia nu mă ajuta să iau mai mult de la alții ci tot de la mine, cel de a doua zi”, adaugă Varujan Vosganian, apreciind că vremea raționalizării nu a trecut, ci doar a îmbrăcat o
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
vadă. Nu vrea nici măcar să mănînce în prezența bărbatului cu care trebuie să se mărite. Îi place mult să mănînce, dar singură, în patul ei, în spatele pologului, în timp ce slujnica așteaptă la ușă, pentru ca nimeni să n-o vadă cînd duce dumicatul la gură. Neîncetat, zi și noapte, îl așteaptă pe Meaume. Visează să mănînce cu Meaume, în patul ei. Singură cu Meaume în patul ei, în penumbra pologului lăsat. Capitolul III Meaume spune: "La a doua întîlnire, am mers după un
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
corpului pe scaun, atât cât rezistă pe scaun, îi oferă lichide pe care puștiul le bea cu paiul; îi așează capul lui Marco pe perna căruciorului, îl șterge pe față cu șervețel umed, îl hrănește punându-i în gură fiecare dumicat. Marco este aproape inert, nu-și ține capul ridicat, nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă. Ambii copii poartă scutec absorbant. Dan este un tată care spune că nu-i este greu să se ocupe de fii săi, mult timp
Sfătuită să-şi abandoneze gemenii, o mamă refuză () [Corola-journal/Journalistic/81289_a_82614]
-
Dar dintre toate tipurile de vorbe care sînt ingerate cu o viteză înfricoșătoare, delicioase par să fie mai ales prepozițiile. De ce? Poate pentru că sînt mai mici și nu se pot apăra. Sau pentru că, în graba omului de a se îndestula, dumicații mai reduși sînt mai simplu de înghițit: ca măslinele, chifteluțele, chips-urile, fursecurile. La fel și prepozițiile! Există un pericol pe care îl semnalez îngrijorat. Vînate și mîncate fără milă, prepozițiile s-ar putea să dispară. Eu propun prin acest
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
șanțului și se tologi acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind sub burtă grohăia în șanț. Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a filmului: un Faust care intră cu mâinile într-un cadavru din care scoate organe, prilej de reflecție asupra condiției umane. Însă mai e ceva acolo, mizeria științei, derizoriul cunoașterii care nu servește cu nimic înțeleptului; savantul trage de un dumicat pe care-l păzește cu severitate tatăl său. Visceralitatea apare peste tot, atât la propriu ca viscere răscolite, - Mefisto e stricat la stomac și stringența defecației îl agită în preajma unei catedrale abandonate -, cât și ca răscolire a patimilor, a frustrărilor
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
de răchită cu bucăți de pâine binecuvântată, iar în cealaltă, potirul cu vin consacrat: trupul și sângele transsubstanțiate ale lui Isus Cristos. Canzianus începu atunci să treacă de la un monah la altul, în vreme ce aceștia așteptau îngenuncheați, punând în mâna fiecăruia dumicatul de pâine și întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta. Ședeau cu picioarele încrucișate pe podeaua goală de pământ ori pe piei de oaie, mâncând cu poftă, bând mult și râzând tare, în vreme ce-și treceau de la unul la altul burdufuri cu bere. Unii dintre ei își împărțeau dumicatul cu tinere femei, pe jumătate dezbrăcate, care purtau, pe rotunjimile trupului, ici și colo unse cu grăsime, mărturiile vizibile ale mângâierilor lor avide. într-un colț slab luminat, zăceau la grămadă arme, cufere, haine de preț și vase pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi dat seama de prezența lui. Ascultător, luă a doua coastă de miel și începu să îi roadă carnea. Aproape imediat, Metronius îl incită să-și urmeze povestirea: — Deci? Spuneai că s-a întâmplat ceva, mi se pare. înghițindu-și dumicatul, Divicone încuviință. Da, reluă el, ștergându-și degetele unse de vesta soioasă de in. S-a întâmplat într-o după-amiază. îmi amintesc să era toamnă: toate culorile acelea, știți... în sfârșit, într-o după-amiază, mă dusesem prin apropiere împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
polonii? Ei, hai să fim cu picioarele pe pământ, de-aia a adus Ian Sobieski Moldova în starea de acum, ca s-o vadă unită cu Valahia? Poate măria sa, pravoslavnicul țar Petru - crez că și pentru dânsul e prea mare dumicatul ca să-l înghită deodată. Nu le vrea unite, le vrea fărâmițe, fărâmițe, să înghită mai întâi Moldova și pe urmă ce o da Dumnezeu. Bună socoteală, Efendi Pașa, după ce plătesc haraciul, ce-ți pasă cine mă taie, împăratul, țarul sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar asta nu ar fi putut dura decât un an sau doi, până când ar fi scăpat țara de boierii vânduți turcilor. Aici cred că ai dreptate, nu ar fi durat decât un an, doi până când țarul și-ar fi aranjat dumicatul ca să-l poată înghiți cu totul și gata, s ar fi terminat cu Moldova! Atunci, cum? Să rămânem veșnic robi turcilor? De aproape cincizeci de ani eu urmăresc un joc politic al alianțelor iar domnia ta judecă la fel ca Brâncoveanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]