157 matches
-
mai bună pentru ceilalți. E rară și uneori eroică această ridicare a glasului pentru dreptatea altora. În ce o privește însă, își trăiește viața numai din timpul ei și nu cere să-i vină nimeni în ajutor pentru ceva. Un dumicat se poate smulge din altă mână, dar pâinea spirituală a unuia nu hrănește pe altul. Fiecare om plânge singur, altul nu poate decât să îl compătimească, fiecare om râde în văzduhul inimii sale, altul nu-i poate arunca înlăuntrul său
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
mâncate-ar pământul, lovite-ar buba, lovite-ar jigodia... Marin Preda folosește în roman cuvinte autentice care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind un virtuoz al dialogului
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
voi ține trează și conștientă „starea de veghere și sumețeală” că nici în zorii „capitalismului de cumetrie” n-o voi stinge și nici lepăda, ștafeta obiceiului predând-o liniștit copiilor și nepoților mei. Halal! ... Biata mamă luă în treacăt 2-3 dumicați și își continuă curățenia casei începută cu o zi înainte, se afla în faza „spoitului cu bidineaua” iar pe mine mă reținuse de la joacă ca să car apă cu donicioarele cu capac de lemn, apă rece și curată, de la puțul fraților
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
o îngrijorătoare parte din ea privește asumarea și profesionalismul din perspective inversabile după cum se exercită asupra ei atracția de la centrul activ și gravitațional politic?! Unde se află, pe aceste coordonate, imparțialitatea presei rupte într-o fărâmă pentru păsărele și un dumicat pentru papagali și vulpi? Ce se poate spune, dacă s-a învățat mai tot neamul să ceară în felul următor: „dacă îi dai mamii, tatii, lui frate-miu, soră-mi, vreau și eu, dacă nu ai pentru toți, dă-mi
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
și răsturnîndu-se pe spate ca să poată tăia din trupul balenei cîte un rotocol de mărimea unui cap de om. Această performanță a rechinilor pare de-a dreptul miraculoasă. Cum de izbutesc ei să extragă dintr-o suprafață aparent inatacabilă, niște dumicați simetrici - iată una dintre tainele nedezlegate ale universului. Urma pe care-o lasă în trupul balenei poate fi cel mai bine asemuită cu gaura făcută de un dulgher pentru a înfige un șurub. Prin fumul drăcesc și prin grozăviile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Lumea zice că vreo nouăzeci, mormăi el, morocănos. Ă Vasăzică, ai trăit pe lumea asta aproape o sută de ani și nu știi, bucătare, cum se prepară un biftec de balenă? Și, înghițind repede încă o bucată de balenă, încît dumicatul părea o prelungire a întrebării, adăugă: Ă Unde te-ai născut, bucătare? Ă în spatele bocaportului unui feribot, în drum spre Roanoke. Ă Născut pe un feribot! Ia te uită, ce ciudățenie! Dar aș vrea să știu, bucătare, în ce țară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Și ce credeți c-a zis țiganca ? „Să știi că pe cineva din casa dumitale l-a strigat noaptea afară. Ș-acela na fost lucru curat.” Ascultând, un om mânca liniștit, îndesând în gură bucăți de pâine. Când termină de dumicat se șterse din două părți cu dosul palmei, ca pasărea, bău apă și zise gârâind : - La Lespezi era o ovreică care avea din cei mititei. Grigore Crețu, gospodar de la noi din Probota, s-a dus la ea să-i facă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de răchită cu bucăți de pâine binecuvântată, iar în cealaltă, potirul cu vin consacrat: trupul și sângele transsubstanțiate ale lui Isus Cristos. Canzianus începu atunci să treacă de la un monah la altul, în vreme ce aceștia așteptau îngenuncheați, punând în mâna fiecăruia dumicatul de pâine și întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta. Ședeau cu picioarele încrucișate pe podeaua goală de pământ ori pe piei de oaie, mâncând cu poftă, bând mult și râzând tare, în vreme ce-și treceau de la unul la altul burdufuri cu bere. Unii dintre ei își împărțeau dumicatul cu tinere femei, pe jumătate dezbrăcate, care purtau, pe rotunjimile trupului, ici și colo unse cu grăsime, mărturiile vizibile ale mângâierilor lor avide. într-un colț slab luminat, zăceau la grămadă arme, cufere, haine de preț și vase pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi dat seama de prezența lui. Ascultător, luă a doua coastă de miel și începu să îi roadă carnea. Aproape imediat, Metronius îl incită să-și urmeze povestirea: — Deci? Spuneai că s-a întâmplat ceva, mi se pare. înghițindu-și dumicatul, Divicone încuviință. Da, reluă el, ștergându-și degetele unse de vesta soioasă de in. S-a întâmplat într-o după-amiază. îmi amintesc să era toamnă: toate culorile acelea, știți... în sfârșit, într-o după-amiază, mă dusesem prin apropiere împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
argumentând. „Nu prea mie foame...” La rândul ei Atena, ciuguli din fiecare sortiment câte puțin, după care Împinse farfuria În centrul mesei, mărturisind. „În viața mea nu am mâncat atât de mult...!” Polipeanu, nu vedea, nu auzea...! Cu un ultim dumicat de pâine șterse și a doua farfurie, așezând-o peste cealaltă. Își umplu singur un pahar cu vin, adresându-se fetei. „De ce nu mâncați, domnișoară...? Sunt extrem de gustoase...!” - aprecie el privind pe furiș la farfuria fetei. „Silueta...” - fu de părere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Decât s’o ia patronul...” Atena se prefăcu indiferentă la formidabila poftă de mâncare a lui Polipeanu, În timp ce Lakner o asalta pur și simplu, Încercând să-i smulgă o promisiune pentru a doua zi. Atunci Însă, când Polipeanu Înghiți ultimul dumicat, Îl privi mai cu atenție. De necrezut și totuși adevărat. Acest slăbănog - pe care abea stăteau În echilibru oasele Înșirate de-a lungul trupului, făcuse curățenie prin farfurii!! Patronul ospătar, avea grijă ca vinul să nu lipsească dela masă și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
binevoitorul pentru acest favor să-și Însușească tot ce cu amărăciune introdusese În Închisoare și mai cu seamă procurate cu bani grei, el nu având șansă nici măcar la unele firimituri: Șeful de cameră devora cu grijă, drămuind oricât de mic dumicat...! Nu reușiră să ațipească nici măcar câteva minute și, trompeta Închisorii urla sinistru de o așa manieră Încât proaspeții locatari Înspăimâtați, săriră din paturi și de pe jos unde Încercase unii să doarmă, Într-o Îmbulzeală hazlie. Liberul șef de cameră reuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toate cele patru Emisfere ale orașului. Majoritatea lor inundă piețele orașului În căutare de orice lucru, În timp ce unii patroneză restaurante specifice În care dacă ai Îndrăzneala să consumi preparatele lor culinare condimentate cu perseverență de bucătar ei bine, după primul dumicat, Îți trosnesc măselele de usturime...având senzația unei tentative de otrăvire; In partea de jos a Manhattăn-ului, În apropiere ce Centrul Financiar al orașului și a-l lumii, se află Bazarul Chinezesc. Dacă din Întâmplare nimerești direct În acel perimetru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
umbră încercările mele chinuite, mecanice, de a juca rolul gazdei. O uimea pe ziaristă cu amănunte legate de viața ei super-strălucitoare, fără a da vreodată impresia că se laudă, iar eu încercam să zâmbesc și înghițeam cu noduri dumicat după dumicat. Uneori - și puțin mai des decât aș fi vrut - uitam să iau prima porție de desert; prăjitura cu cremă de ciocolată, sau orice am fi comandat, zăcea în mijlocul mesei, parcă zvâcnind, și, în cele din urmă, Brooke spunea, „Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
manivelă, iar mai apoi s-a prăpădit o garnitură de piele; pentru fiecare dintre cele trei făcuse lungi călătorii În sat, la Întoarcerea din una dintre ele nimerise chiar când se puneam masa, Înghițise mult și Își udase din belșug dumicații cu vinișor din damigeană (nu cu apă, Doamne ferește, că aia nu e bună nici În opinci), Îi lăsase apoi pe ăilalți - după ce le povestise câteva snoave fără perdea, ca să nu se supere pe lenea de care dădea dovadă - să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mațele bogdaproste, hi-hi-hi, și sticla de vin în sacoșă, la piciorul mesei și lângă piciorul ei, lipită de gambă. Din turele de zi, i-a intrat în reflex să nu țină vinul la vedere, să tragă câte o dușcă printre dumicați, asigurându-se că n-o vede nimeni. Cu bătaia își intră numaidecât în ritm, dar cu băutul îi mai trebuie ceva timp până să devină mai relaxată. Mesteca temeinic câteva minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să devină mai relaxată. Mesteca temeinic câteva minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia asta, și peste asta alta, auzi, cum îl mai freacă șefii de la secție de-i ies ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și cu Petrișor alături, pe masa din bucătărie, înfofolit într-o pătură din care-i ieșea doar nasul. Bâjbâia cu furculița după bucățile de carne din tigaie și le îndesa în gură fierbinți, aproape s-o ardă, și întingea cu dumicați de pâine în grăsimea sfârâindă, pândind când se trezește copilul, să-i dea și lui să mănânce. Ce bine să ai un suflet lângă tine care să-ți dea curaj, Mirelo, un tovarăș de întins în tigaie. Numai să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe masa din bucătărie, puse tacâmurile și șervetul, turnă vin Într-un pahar și, fără grabă, ca și cum s-ar fi gândit la altceva, băgă În gură primul dumicat de mâncare. Câinele se așeză alături, vreun rest pe care stăpânul l-ar lăsa În farfurie și i-ar putea fi dat din mână avea să fie desertul lui. Moartea Îl privește pe violoncelist. Din principiu, nu distinge Între oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-se țărănește pe mâini, cu ultima filă soioasă de hârtie. Umpleți-vă pipota! Băgați la jgheab! Luați, mâncați și beți, de praznicu' mortului! Apostatul nu trebuie să-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum mai am pân-acasă, îmi vine să nu mă mai mișc d-aci, dân fotoliu. Da tot o să mă mișc ! Măcar un dumicat de pâine să-nghit ! Dacă Zmintita are așa obraz gros și nu se simte, atunci am să-mi port singură de grijă. O să mă uit repede-repede pân bucătărie și o să vâr în gură ceva. Și, dacă dă peste mine Vulpea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gust carnea lemnoasă, arzîndu-i cu feștile smulse din incunabule juridice locul Însolzit de fiară de sub rugăciune; de atîta așteptare mi-a coclit și umbra pe pămînt... „...ai fi fost tu unul din aceia care au vrut să hrănească mulțimile cu dumicatul de pîine rămas În gîtlej...” Atît am, atît ofer! Îmi caut și eu cu lampa de petrol numele să-l pot da jos de pe cruce, dar pietatea oare mă Împiedică să recunosc că și ceapa are petale?! O inimă nedospită
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
șanțului și se tologi acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind sub burtă grohăia în șanț. Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și dumnezei pe adresa cuiva anume... Și la moarte i-a fost hărăzită o întâmplare cu haz. S-a stins bătrânul ușor (la masa de prânz, pe când ținea lingura-n mână și se pregătea să ducă la buze un nou dumicat), a doua sau a treia zi după Bobotează. Și, îndată ce și-a dat obștescul sfârșit, s-a pornit o ninsoare cu fulgi mari, de credeai că are să acopere tot pământul. Abia de l-au putut aduce pe preot, să-l
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]