700 matches
-
făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca?” Dacă nevasta te lăsa, tu chiar trăgeai cu pușca în podul casei? a întrebat, jumătate în glumă, jumătatre în serios, moș Dumitru. Trăgeam, Dumitre! Trăgeam! Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
l-a liniștit Vasile Hliboceanu. Așa parcă mai vii de-acasă, omule! a sărit bucuros Pâcu. Nedumerirea de pe fața negricioasă a lui Vasile Hliboceanu devenea tot mai vizibilă și a cerut: Drept să vă spun, nu pricep nimic, oameni buni. Dumiriți-mă și pe mine și hai să-l rugăm pe Costache să ne aducă o oală cu vin, că m-o pălit o sete strașnică. Când ulcelele pline și niște plăcinte așteptau pe masă, Vasile Hliboceanu a ridicat ulcica. Urându
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
directorul s-o făcut nevăzut, călcând repejor spre cabinetul lui. In acest timp, bețivul îi urmărea de peste gard. Când o văzut că doctorul de gardă și portarul se codesc, o strigat: „Măi vădanelor, dați cheia la mine!” Până când să se dumirească cei doi, bețivul o și intrat în curte, i-o smuls cheia doctorului din mână și, bodogănind, o luat-o galop spre morgă: „Acuma să vă văd, babelor! Acum, când am să-i dau drumul strigoiului...” In acest timp, doctorul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de grijă, că altfel ce se făceau, mititeii? Află, Dănilă, că le-am dat fiecăruia cât se cuvine din ce-am avut, ba la câțiva le-am adăugat și ceva dobândă pe spinare, că mă amețeau de cap. M-oi dumiri eu și cu tine când te-i întoarce, că acuma văd că nu-i chip să-ți dau de capăt. Cată numai de umblă cu grijă, dacă ți-ai pus în minte să scoți boii vânzători, și vezi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să ne mai ajungem și noi din capete. DĂNILĂ: Costea îți zice? COSTEA: D-apoi cum? Costea Conovăț, întocmai. DĂNILĂ: Și de ce ții pe lângă casă atâta sodom de capre? COSTEA: Cum de ce? Ca să am folos. DĂNILĂ: Ce folos poți avea? Dumirește-mă și pe mine. COSTEA: Păi, ascultă aici: laptele de capră este știut că-i cel mai prima din lume. Și iei pe el parale frumoase; asta-i una la mănă! Primăvara, de la fiecare capră dobândesc cel puțin câte doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în stilul săsesc, în față erau câte doi-trei porci așa, sau scroafe cu purceii. Fac, iete, mă, ăștia scot porcii la păscut! Și mai încolo erau niște inși d-ăștia mustăcioși cu niște zgârbace, niște bice. După aia m-am dumirit și i-am zis nevesti-mii, păi, tu nu-ți mai aduci aminte de Lică Sămădăul? Adunau porcii așa cum în satele astelalte adună oile, vacile. Era bălegar de pe drum pe mașină de la ditimai turmele de porci. A trebuit să opresc mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Doamne ferește-mă! Dacă nemții o început război, atunci iar ia foc lumea, că aiștia nu se potolesc cu una cu două. Da’ știi ceva, jupâne? Până ce eu am să cumpăr din târg una-alta, dumneata caută niște gazete, să mă dumiresc ca lumea, că cine știe ce ți s-o fi năzărit și dumitale cu războiul ista. Să știi că jurnalele nu se dau pe gratis. Așa că... Cum adică? Un hangiu așa de mare nu are câțiva crăițari acolo pentru o gazetă-două!? Da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
câte un tovarăș majur, milițian, secretar, președinte... Și dracu’ mai știe peste cine dai... Toți prefăcuți în slugi ale comuniștilor și sub papucul rusului. Ce spun eu papuc? Sub ciubota bolșevicului... De unde știi tu toate aiestea, măi Costache? M-am dumirit repede, Petrache. Eu am stat în ghearele rusului și știu cum gândește. În lagăr aproape zilnic veneau politrucii. Ne făceau capul calendar cu raiul comunist... La dânșii minciuna îi pe primul loc. Chiar tu și agronomul spuneați că în 1946
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făceau capul calendar cu raiul comunist... La dânșii minciuna îi pe primul loc. Chiar tu și agronomul spuneați că în 1946 comuniștii au ajuns la putere prin furtișag. Așa că, ține-te bine, Petrache!... Cred că ai dreptate, Costache. Încet-încet, mă dumiresc și eu - a consimțit Petrache. Știi ceva, Petrache? Noi am promis ceva agronomului Cicoare. Știu. Da’ cine mai are vreme să spună ceva când te pornești tu pe gâlceavă? Omul ne așteaptă în fiecare seară. Hai s-o facem ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
crezut întâi că visez... Mi am tras o palmă peste obraz, să fiu sigur că-s treaz și întreg la minte... Cu încetineală de melc, m am întors. În față... aveam o umbră. Mi-am frecat ochii, să mă pot dumiri. Abia după o vreme mi-am dat seama că-i Brad Filip. „Domn’... ” „Sst!” - a făcut umbra spre mine, ducându-și degetul la buze... „Să-mi spui pe nume, Costăchele. Să nu mă dai de gol!” Din toată înfățișarea lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe rând analizând fiecare motiv și dezbătându-l cu pătrundere, până când, numaidecât, și tot ca de obicei, se deștepta din cugetare, dânduși seama repede că nu a ajuns la nicio concluzie, care să-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care nu mai fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea de taină a nopții scriitorului cele mai bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea altceva, decât să tot clocotească în zeama-i proprie, muncindu-și mințile ca să se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amețeli, nu simțea să-i fie rău. Nu se lovise, nu se tăiase. Sângele apăruse deodată din corpul ei, o făcea să simtă lumea mai urâtă, să-i fie rușine fără să știe de ce. Da, da, parcă începea să se dumirească. În clasa a cincea, în vacanța de vară fusese într-o tabără la munte. În prima seară, în dormitor, s-a stârnit o zarvă mare. Una dintr-a șaptea era "bolnavă". O boală suspectă, profesoara a luat-o sub protecția
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apăruse, îl opri. Rămase cu ciocanul în aer și-și zâmbi sieși. Privi entuziast, de zeci de ori, fața plină de soare a chipului ce apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu abține și-și strigă bucuria cu glas tare: - Mamă, mamă, vino repede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pâinea și cele trebuitoare traiului. - E frumoasă, Vișinel, ai reușit, e aproape gata! Poți lua bani buni pe ea. - Cum s-o vând, mamă!? Ia uită-te mai bine, și roti tipsia în așa fel ca mama lui să se dumirească de ce o chemase cu atâta grabă. - Ce să văd? O tigaie și gata. E adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd nimic pe fundul ei? Mamă-sa îi făcu plăcerea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui este Vișinel. Când e vorba ca băiatului să i se facă o bangi, adică, cum să vă spui, o nedreptate, devine cam zbanghiu și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din șatră, pe Diamanta, fata lui Argint. Aceasta se învârtea în jurul unui șir de oameni, dorind, după toate aparențele, să dobândească un loc în rândul ce se îngroșa văzând cu ochii. El se apropie de mulțimea pestriță și când se dumiri că într-adevăr este Diamanta, inima începu să-i bată cu putere. Spori ritmul pașilor și ajungând lângă ea, o bătu ușor cu mâna, pe spate: - Ce faci, Diamanto? - Uite, vreau să cumpăr și eu o coadă de pește, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
făina așa cum îl învățase bunica, și o luă cu tăbuiocul în spinare spre gară, unde, la casa de bilete era o aglomerație dezarmantă. Totuși se băgă în mulțime și reuși să cumpere biletul fatal; fatal, deoarece ieșind din îmbulzeală se dumiri că era mai ușor cu zece kilograme, adică taman greutatea tăbuiocului cu mălai, care se evapoase cu ajutorul unor hoți de meserie ce iau tăiat baierele pe nesimțite și dispăruseră cu sac cu tot. Săracul Sile rămase înmărmurit și înfricoșat de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai bine de douăzeci de titluri cu proze, poezii, epigrame, glume, maxime și alte specii literare, dispăruseră. Unde-or fi, oare, se întreba, uimit, preotul? Observând ce mișcare rapidă și sinuoasă fac, acele cărți, din mână în mână, s-a dumirit, prin viu grai: a, le fură, le-au furat. Acum, ăsta din coșciug e mare literat. și hoții ăștia vor să aibă câte o ultimă amintire, de la defunct. Defunct, zici, mata, părinte, sărut’mâna? Defunct, zici? Da! Când, deodată, pânza
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frumoasă și tînără! „Pentru Turandot musai s-o iei pe Cutare!” „E urîtă și bătrînă!”-argumentam eu. ”O fi, dar are vocea bună și mînuiește dumnezeiește!”. 75 În fine, a ieșit greu montarea, greu de tot; fiindcă după ce m-am dumirit cam cum e cu distribuirea, m-am Împotmolit la mizanscenă. Trebuia să mișc actori invizibili și păpuși abia vizibile (ambii, limitați de un spațiu ingrat!). A fost o experiență traumatizantă, credeți-mă! Dar , acum, pri vită de la profuziunea fișei mele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să vezi? Madam Cateluța intră cu un malac corpolent și brunet. Ce naiba căuta acum aici cu ăsta? Abia în secunda următoare m-am dumirit că nu era nicidecum duminică seara, ci luni dimineața. Până în clipa aceea avusesem alte preocupări, mai presante și nu stătusem deloc să observ asemenea lucruri. Nici măcar că domnul în cauză avea o pauză de un călcâi printre dinții din față
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
halu' ăsta. Bun e Dumnezeu și poate l-o scăpa cu viață. Măcar un an, doi să mă distrez și io". * * * Petrică era bântuit de o adevărată neliniște metafizică. Era ceva de rău, simțea el. Dar în rest, nu se dumirea despre ce ar fi vorba în mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
porți cu vorba - l-a zorit din nou moș Dumitru, în râsul celor din jur. Pâcu s-a prefăcut că nu aude. A sorbit o gură de vin și a privit din fugă la cei din jur. După ce s-a dumirit că toți stau cu urechea ciulită, a zâmbit satisfăcut și a pornit: Povestea asta o să vă aducă aminte de pe când erați și voi tinerei... Apoi la mine în sat, care-i colea la o aruncătură de băț... La mine în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]