204 matches
-
din umeri și ne conduce spre ușa de la intrare. — Dar... zic, apoi amuțesc, neputincioasă. — E ok. Dacă dumneavoastră sau cumpărătorul vă răzgîndiți, vă rugăm să ne dați de știre. Luke Îi zîmbește politicos și ieșim fără tragere de inimă În după-masa tîrzie de vară. Frunzele au Început să capete culori de toamnă, iar În ferestrele de peste drum se reflectă soarele. Mă și văd locuind pe strada asta. Mă văd Împingînd căruciorul cu bebe, făcînd semn tuturor vecinilor... — Nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
toate frescele alea absolut fabuloase. SÎnt sigur că ți-a spus. Mă fixează cu ochii mari, nevinovați. Luke și cu mine n-am fost să vedem nici o frescă În Ferrara. Am stat la același restaurant În aer liber În fiecare după-masă, bînd Proseco și mîncînd cea mai gustoasă mîncare din viața mea. Și nu mi-a pomenit niciodată că a mai fost acolo, cu Venetia. Dar poate să aștepte mult și bine, n-o să recunosc În veci așa ceva În fața ei. — Sinceră
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke. Eu sînt. — A, bună! Mă las mai bine În scaun, gata de conversație. Tocmai am discutat despre contractul lui Danny. N-o să ghicești o mie de ani... — Becky, mi-e teamă că n-am să reușesc să ajung În după-masa asta. — Poftim? Îmi piere brusc zîmbetul. În după-masa asta avem primul curs prenatal. Cel la care vin și partenerii, facem exerciții de respirație și ne Împrietenim pe viață. Iar Luke mi-a promis c-o să fie acolo. Mi-a promis
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bine În scaun, gata de conversație. Tocmai am discutat despre contractul lui Danny. N-o să ghicești o mie de ani... — Becky, mi-e teamă că n-am să reușesc să ajung În după-masa asta. — Poftim? Îmi piere brusc zîmbetul. În după-masa asta avem primul curs prenatal. Cel la care vin și partenerii, facem exerciții de respirație și ne Împrietenim pe viață. Iar Luke mi-a promis c-o să fie acolo. Mi-a promis. Îmi pare rău. Pare cu mintea În altă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ai lui Luke. Abia aștept, chiar am fost să-mi aranjez părul la coafor pentru asta. — Sper. Te țin la curent. — Ok. Ne vedem mai tîrziu. Închid și tocmai vreau să formez numărul lui Suze, cînd Îmi amintesc că, În după-masa asta, Îl duce pe Ernie să se joace cu nu știu ce grup de copii. Deci nici pe ea nu pot conta. Mă las pe spătar, gîndindu-mă intens. Aș putea să mă duc pur și simplu singură. Doar nu mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
putea să mă duc pur și simplu singură. Doar nu mi-e frică de o mînă de femei gravide, nu? Sau mai bine... Ridic iar telefonul și formez un număr din agendă. — Auzi, mamă, zic imediat ce răspunde. Ești ocupată În după-masa asta? Cursul prenatal se ține Într-o casă din Islington și se numește „Opțiuni, cum să devenim mai puternice și lipsite de prejudecăți“, titlu, după părerea mea, cît se poate de inspirat. Eu una, de cînd mă știu sînt total
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke mi-a urmat sfatul și, În plus, a mai spus și altora despre asta. — Nici măcar n-am remarcat! zic cu un rîs destul de strident. În orice caz, ar cam trebui să plec, tocmai treceam pe-aici... Îți urez o după-masă frumoasă, spuse Luke și mă sărută. — O să mă străduiesc. Îl strîng de braț. Și poate punem de un picnic mai Încolo? Luke are o grimasă. — Nu, Îmi pare rău. Trebuia să-ți fi spus, diseară vin tîrziu. Iau masa cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui se află În parcare, ceea ce Înseamnă că trebuie să fie acasă. În timp ce urc În lift, Încep să-mi repet În minte povestea pe care am să i-o spun. Iată planul meu: să-i spun că am fost toată după-masa la serviciu. Nu. Poate că a sunat acolo cine știe din ce cauză și a aflat că mi-am luat după-masa liberă. O să-i zic c-am fost la cumpărături. În nici un caz În zona West Ruislip. Dar dacă m-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Asta nu face decît să demonstreze ce spuneam, clatină Suze din cap, minunîndu-se. Fiecare sarcină e altfel. Mă lovește din senin un nou gînd. — Hei, Suze, dacă-mi pregătesc culcușul, poate că o să nasc În curînd! De exemplu, chiar În după-masa asta! — Nu se poate! spune Suze stresată. Nu Înainte de petrecere! Imediat ce-a rostit aceste cuvinte, Își duce mîna la gură. Petrecere? Vrea să zică... petrecerea copilului? — Îmi organizați o petrecere surpriză pentru copil? nu-mi pot stăpîni Încîntarea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nesimțiți, spune Luke, iar În glas Îi simt mînia. Au impresia că toată lumea e a lor. — Practic, chiar e, Îi atrag atenția. — Eu nu sînt proprietatea lor. Luke pare foarte hotărît. — Și nici compania mea. — Și ce-o să faci? — În după-masa asta o să am o discuție cu angajații mei. Tace și mi-l Închipui la biroul lui, În cămașă, chinuindu-se să-și dea jos cravata. — Dar se pare că va cam trebui să ne retragem definitiv din afacerea asta. N-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
restaurantul de rămen erau știri în exclusivitate cu atacul de la metrou. Colegii mei îmi spuneau în glumă: „Poate că ești intoxicat cu gaz sarin“. Atunci eram convins că e din cauza medicamentelor, așa că am râs cu ei. Începuse și ședința de după-masă și starea mea era aceeași. Nu mă simțeam bine deloc. M-am scuzat pe motiv că nu mă simt bine și, pe la 14.00, am plecat de la sedință. Atunci am început să mă gândesc și eu: „Oare n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început să strângem materiale de la finele anului trecut, deci s-a împlinit aproape un an de zile. Akashi Shizuko a fost a șaizecea persoană intervievată. Spre deosebire de ceilalți, ea nu și-a putut exprima singură amintirile. Simplă coincidență, sau nu, în după-masa acelei zile, Hayashi Yasuo a fost prins de poliție în insula Ishigaki. Ultimul criminal din atacul cu gaz sarin care nu fusese arestat, supranumit „mașina ucigașă“ - a fost cel care la pe linia Hibiya, stația Akihabara, a înțepat trei pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cazul unor simptome atât de ciudate. Nu, nimic. A fost un buletin de știri de la Biroul de Presă al Ministerului Sănătății, dar numai în seara zilei respective. Păi, asta este (scoate un fax). Faxul a ajuns la ora 16.25 după-masă. «Vă suntem recunoscători pentru că ați îngrijit victimele accidentului de azi-dimineață. Am obținut niște informații legate de gazul sarin. Acesta este etc..etc» Când a venit asta, noi deja rezolvasem situația. Singurii care ne contactaseră din timp și ne trimiseseră informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
închiriat o scenă și fac repetiții de două ori pe lună. O fac din plăcere. „Dacă faci ceva de distracție, oricât de mult greșești, nu te afectează.“ Acum locuiește în complexul de locuințe Matsubara, prefectura Saitama. Am discutat într-o după-masă, la cofetăria din fața stației Sōka. Purta un tricou și niște blugi rupți. Bineînțeles că la serviciu se îmbracă la patru ace. „Se pare că strămoșii mei au locuit în Kakigarachō dinainte de 1900. Părinții mei au fost niște simpli muncitori. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mea. Nu era bine dacă nu mă duceam. Cu două zile în urmă, când m-am dus la casa socrilor mei, soția mea deja plecase la spital. Am alergat într-acolo, însă orele de vizită se terminaseră la 15.00 după-masa. M-am întors acasă. Imediat am primit telefon. Mi s-a spus că a născut. M-am dus glonț la spital. Prima oară am văzut fața copilului duminică, dar nu am fost impresionat. De la început nu mi-am dorit copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cincizeci de aparate la o singură persoană. Nu are timp să stea, poate fi chemat oriunde în orice moment. În fiecare zi aleargă de ici până colo cu telefonul în mână. E ocupat. Dă din cap și spune: „Și în după-masa asta i-am promis unui client că mă duc la el, dar nu am apucat încă.“ Îmi pare rău că l-am reținut ca să-i iau interviul. „Mai sunt și motive penibile pentru care sunt chemat la un client. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sprijin, în parte pentru a-mi lua poza unui bătrân portar de stadion care deapănă amintiri. Tonul vocii mele îmi răsuna extrem de plăcut. —Jucam „mingea la perete“. Cunoaște vreunul dintre dumneavoastră jocul? — Da, mi-a confirmat doamna Silsburn. — Într-o după-masă, după școală, Seymour și cu mine jucam mingea la perete pe zidul lateral al clădirii, când cineva, care s-a dovedit a fi Charlotte, a început să ne arunce bile în cap, de la etajul doisprezece. Așa ne-am cunoscut. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spăla mai mult decât mine. Era atât de preocupat să supravegheze ca întreaga liotă - în special gemenii - să facă regulat baie, încât de multe ori îi trecea rândul. Ceea ce mă duce înapoi, nu foarte convenabil, la subiectul frizeriei. Într-o după-masă, când mergeam să ne tundem, s-a oprit ca trăsnit în mijlocul carosabilului pe Amsterdam Avenue, și m-a întrebat foarte serios, în timp ce mașinile și camioanele goneau pe lângă noi din ambele direcții, dacă am ceva împotrivă să mă duc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gândit la acest lucru, dar iată răspunsul: Când lucram cu Seymour la radio, era cu noi în echipă un băiat extrem de inteligent și de simpatic, Curtis Caulfield, care, mai târziu, a fost omorât în timpul unei debarcări în Pacific. Într-o după-masă a venit cu mine și cu Seymour în Central Park, unde am descoperit că arunca mingea de parcă ar fi avut două mâini stângi - pe scurt, ca majoritatea fetelor -și văd și acum expresia de pe fața lui Seymour când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
my preferred.”. Aiurea, i-am zis, „That’s a metaphor, you cannot live by metaphors, Jan. That was the way you bought your villa and your car?”. N-a răspuns, s-a dus sus în birou și a lucrat toată după-masă. M-am dus la Jaklien, soția lui, și am rugat-o să-mi dea ceva de lucru. Nici vorbă. M-am învârtit prin grădină și, dintr-o dată, țăranul din mine a găsit soluția. Toată după-masa i-am tuns iarba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi poți cumpăra cu o iluzie măruntă, dacă ea le masează eul. Nu era aia rezistență prin cultură cum nu era rezistență prin hedonism. E adevărat că și cultura și hedonismul subminează regimurile totalitare, dar asta-i altceva. Și din după-masa aceea l-am iubit pe Tămaș, cu tot cabotinismul lui. Era mult mai sincer decât toți intelectualii cu mutre triste și zâmbet ulcerat. Școala noastră era sub îndrumarea unui tovarăș Todea, de la municipiu, strungar, ajuns politruc printr-o școală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-și lua catalogul și pleca râzând pe coridor. Ne-a apropiat, într-o după-masă târzie de toamnă, cu soarele ca un ochi galben și obosit, Iuda. Eram amândoi într-o „fereastră”, o oră moartă între două ore de curs, în cancelarie. El era vesel, terminase de tradus Trei scrieri despre Iuda, al lui Borges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se scrie Lukacs, cu kapa de la kilogram sau cu c de la cămilă?”), îi întreba unde au învățat să-și facă nodul la cravată „pentru că e o expresie a ageismului”, și dacă știu cumva pe unde se află Abisinia. Într-o după-masă ca aceea se răzbuna pe toate umilințele pe care le îndura într-o lună în orașul ăla amărât, unde partidul îi oferea toate condițiile unui înec lent. În rest, râdea, râdea de tot ce putea să-l facă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și el cum putea). „Nu sunt hitlerist! Eu nu sunt fascist! Da-ți-mi și-re-tu-rile! Da-ți-mi și-re-tu-rile! Da-ți-mi și-re-tu-rilee! Nnu sunt hitlerist! Dați-mi și-re-tu-rilee!” Din babilonia de lozinci din acele zile, asta punea capac... Spre după-masa zilei următoare, a venit armata, a pus sigilii și petarde la toate ușile și a preluat peste tot conducerea. Am predat pistolul mitralieră și am plecat. Eram obosit și mi-era foame, și nu mai fusesem demult pe-acasă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Academiei. Acum, după ce lucrurile s-au decantat în capul meu, îmi dau seama ce bine mi-a făcut. Atunci însă a fost îngrozitor. Nu aveam încă maturitatea lecturii, așa că m-am contaminat atât de tare de ce citeam până când, într-o după-masă de toamnă, cu soare galben și obosit și strecurându-se printre draperiile de la Biblioteca Academiei, m-a cuprins greața aia existențială, despre care tot vorbea Sartre. Mă uitam la mâinile mele cu degete rășchirate, la brațele care îmi atârnau absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]