261 matches
-
a respectivei Cărți. Așa-i zice Sturz scrisorii sale: Cartea celor douăzeci și una de nopți..., iar de la bărbatul tău, subsemnatul Ștefan Sturz, sănătate și ține minte pe următorii: Enea Căpută, 50 de ani, artificier, Daniel Mărăcinescu, 41 de ani, miner, Pamfil Duran, 35 de ani, miner, Manuil Fragă, 28 de ani, ajutor de miner, Ștefan Sturz, 37 de ani, sondor-șef, Corneliu Braiu, 19 ani, sondor, și Mehmet, căruia noi îi zicem, pe scurt, "Ali" și care, cu adevărat, are un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purtătorii cei de Luceferi, când au văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo, fraților, că suntem și noi prinși de apă! Deci, cei doi, pe care îi vedeam cum poartă Luceferi în mâna lor, erau Pamfil Duran și Manuil Fragă, care fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș altă viitură, cu care, cât de voie, cât mai mult de nevoie, s-au afundat în hruba necazului și Pamfil Duran și Manuil Fragă, cât înotând, cât ținându-se de bușteni, cum au putut, până când au fost salvați de noi, mai sărmanii, în al căror ajutor porniseră ei, cu atâta inimă-bărbată Cutezător a fost și bietul Ilarion Cărare, cel care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o bărdacă de vin Zicând: e bine, galeria este goală, numai nișa fiind înfundată la gură, încă nu putem ieși Și a patra zi, cu adevărat, mai smerindu-se apa, cam de o palmă, a năzuit cu o plută Pamfil Duran și când a ajuns la gura nișei, înaintând pe mijlocul lui de deplasare, a văzut că de la apă, până în plafon, erau aproape zero și treizeci de centimetri Deci s-a băgat și mai încolo, pe pântece, cu pluta lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aici Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali Străilaș, făcându-l să necheze, fără de voie, ca un mânz de trei ani Pamfil Duran, regretând că se lăsase dus de avânt și intrase unde nici cu gândul nu gândise și neputând suferi hârjoana lui Braiu și a lui Străilaș s-a stropșit la ei: Că: să nu mai facă gălăgie în front, fiindcă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i rânduiala românului, când altceva nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât bocitoare, mai bine filozof Însă, Pamfil Duran l-a luat în răspăr, spunând că: nu îi fi fiind tu, măi Braiule, vreun filozof din ăia, care nu știu ce zice poporul, deoarece vorba populară e așa, dacă tăceai, filozof rămâneai Iar Cornel Braiu a scuturat din coama lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a scuturat din coama lui, care-i iese de sub casca de miner, în ciuda secretarului de partid Zicând și el: Bade Pamfil, dacă aș tăcea nu ai avea de unde să afli și dumneata o treabă anume... Dar s-a stropșit Pamfil Duran, înjurând, ca mârlanul și zicând: îi fi știind și tu, de ceva de la 'mă-ta.. Ne-am temut atunci, că Cornel Braiu, care-i tinerel, dar curat la inimă și care nu suferă vorbe din acestea de la ușa cortului, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zicând: îi fi știind și tu, de ceva de la 'mă-ta.. Ne-am temut atunci, că Cornel Braiu, care-i tinerel, dar curat la inimă și care nu suferă vorbe din acestea de la ușa cortului, o să-i crape capul lui Duran Însă el a zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai ieși teferi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vă zic ce cred: că omul degeaba s-ar îngrădi cu plângere și cu suspine, fiindcă așa ar ajunge la năruirea lui și mai bine-i să se împrejmuiască în bărbăție și în răbdare Dar, podidit de otrava necazului, Pamfil Duran a ținut-o tot pe a lui Zicând: ce vorbești, măi? Că vei fii fiind și tu vreun cadru corespunzător, de nădejde, care te-ai școlit la Academia lui Ștefan Gheorghiu și noi nici nu știm, că nu ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la șapte clase primare și că am dat și liceul... cu var, pe pereți Auzind cum l-a șfichiuit, câțiva amărâți de pe geamblacul sondei au pufnit într-un râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă, făcându-se că nu-l aude, a cumpănit altfel de vorbe, încunoștiințându-ne: uncheșul, care a căzut prizonier de război, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răzbește la mal decât aplicând filozofia lui mă doare-n cur Și mai grăiește uncheșul că în prizonierat, dacă nu-și întrema cugetul cu această filozofie, avea să stea de demult cu dinții la stele, prin smârcurile Siberiei Iar Pamfil Duran a strigat la Braiu, precum că: uncheșul tău, n-are decât, să se întremeze cum o vrea, cu tot neamul lui, și-n cur și-n cuget, dar nepotu-său să nu le spargă auzul, la ceilalți, aici în mină, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un stricat de minte și a zis că: în salonul acesta negru, ne pândește o doctoriță de oase, pe care, dacă n-o îmblânzim cu niscaiva vorbe comedioase, o să ne pună ea ștampila pe ceferticatul medical Drept pentru care, don Duran să binevoiască a-l îngădui pe el, Cornel Braiu, cu feleșagul lui, așa cum și Braiu îi îngăduie pe alții, care stau a ploaie, deși numai udeală nu ne mai trebuie, pe aici, pe unde ne aflăm Iar noi ședeam, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la filmul cu Cuvântarea și cu realizările muncitorești, vine uneori un filozof-profesor, așa cu o bărbuță de țap și dă să spună lucruri adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar fi (cum spune el), fideist Însă Pamfil Duran, care-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adunat în el, ca scoica în găoacea ei și n-a mai cutezat a se ruga, iar tăcerea ședea, printre noi și peste noi, grea ca o pânză mare și udă de sac Atunci a început a grăi încet Pamfil Duran, zicând că el știe care este cea mai mare putere și mai mare nădejde în lume și că se cheamă ATOMĂ și el se va ruga la această putere, ca să ne scoată la lumină și la binele nostru, al minerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
această putere, ca să ne scoată la lumină și la binele nostru, al minerilor, al tuturor celor ce muncesc Și întâi, mai cu reținere și cu stânjeneală, iar mai pe urmă, tot mai bazat și mai năvalnic, se încumetă, semeț, Pamfil Duran a glăsui și a se ruga, într-o modă cum nu mai auzise nimenea Zicând: Atomă și iar Atomă, biruitoare în război Atomă, mai vajnică și mai tare decât natura, Atomă, arată-ți puterea și arată cât ești de capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici nu căutam să ne ferim de el, nici să ne încontrăm în păreri, nici nu prepuneam că are să se petreacă ceva deosebit, nici că Atoma are să facă minunea pe care o chema colegul nostru Ci tocmai atunci, când Pamfil Duran, mai semeț ca oricând, se ruga, menind și chemându-și cu înfocare închipuirea, deodată schela sondei s-a zgâlțâit, cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ci tocmai atunci, când Pamfil Duran, mai semeț ca oricând, se ruga, menind și chemându-și cu înfocare închipuirea, deodată schela sondei s-a zgâlțâit, cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit de bănuiala că Enea Căpută ar avea rezerve barosane și tainice de tain în desagă, s-a ridicat asupra lui precum leul Zicând: ai slănină și pâine și le ții numai pentru tine, lepădătură burgheză, în loc să faci parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
parte la toți, care suntem la fel de flămânzi?... Iar Enea Căpută, încrâncenându-și privirile, încât în bătaia lămpii, ochii îi ardeau, ca doi bumbi de jeratic, unul oglindind o flăcăruie verde, iar celălalt, având o răsfrângere albastră, l-a înfruntat pe Duran Zicându-i: îți convine să dispui de ceea ce nu-i al tău, calicule, dar dacă te simți așa de cu dare de mână, nu jefui ce este al altuia, ci scoate și tu și împarte de la tine! A răcnit Pamfil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Zicându-i: îți convine să dispui de ceea ce nu-i al tău, calicule, dar dacă te simți așa de cu dare de mână, nu jefui ce este al altuia, ci scoate și tu și împarte de la tine! A răcnit Pamfil Duran și a glăsuit: eu n-am ce scoate, fiindcă fac parte din rândurile proletarilor, care nu au decât lanțurile, așa că nu mai înșela masele muncitoare, ci fă bine și împarte, în mod egal, ceea ce porți în traistă! Însă Enea Căpută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în zăcere sub lăcata Apelor, iar când om fi răzbiți de slăbiciune, cu ce o să ne mai înfiripăm, ca să nu ni se scurteze zilele date, înainte de vrerea Bunului Dumnezeu? Neînduplecându-se și nelăsându-se dovedit de asemenea cugetări înțelepte, Pamfil Duran a strigat Zicând:Ba să nu umbli cu amăgeli, cum ne amăgesc de sute de ani ciocoii și ai lor mișei, ci acum, pe loc, să faci la fiecare porția dreaptă, că dacă nu, îți mănânc eu carnea și sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână și-a strecurat mâna în traistă, cu repezeala îndrăcirii și a lăcomiei, scoțând o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână și-a strecurat mâna în traistă, cu repezeala îndrăcirii și a lăcomiei, scoțând o bucată de slănină de casă, roșie toată de câtă boia de ardei iute avea presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
albia gospodinei Dar izbânda aceasta a lui nu a mers mai departe de atât, măcar că Enea Căpută n-a căutat să dobândească înapoi, ce i se luase din ce era a lui și stătuse în loc, pufnind de osteneală, căci Pamfil Duran, coborându-și privirile de la prada lui și întâlnindu-ne ochii și-a luat de seamă, rușinându-se, încât închizându-și gura, cu poftele lui și-a plecat mâna hrăpăreață Atunci, domolindu-se oarecum toată preajma și pentru ca să mai scadă, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mâna hrăpăreață Atunci, domolindu-se oarecum toată preajma și pentru ca să mai scadă, încă și mai mult, toată vrajba, Cornel Braiu a propus Zicând: Ștefan Sturz să împartă, cu dreptate și cu socoteală, puținul cel înfățișat de Enea Căpută, așa că Pamfil Duran să-i supună traista și cu ceea ce este în ea! Iar eu am făcut, așadar, parte fiecăruia, însă, cum firea ne era hărțuită de griji, porția ne-a părut prea mică și bunătatea slăninii prea mare Atunci am cunoscut noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]