137 matches
-
desfășurare internă. Verbele de activitate sunt intrinsec durative, în timp ce evenimentele de tip achievement sunt intrinsec punctuale: (27) L-am privit cum pictează timp de două ore (percepție vizuală durativă). (28) L-am ascultat cântând la pian două ore (percepție auditivă durativă). vs (29) L-am zărit de la fereastră (*timp de două minute) - percepție vizuală momentană. Caracteristic verbelor de percepție nonintențională a vedea, a auzi este faptul că durata procesului perceptual nu poate fi interpretată decât ca strict dependentă de durata procesului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
faptul că durata procesului perceptual nu poate fi interpretată decât ca strict dependentă de durata procesului subordonat percepției 47. În acest sens, să se compare exemplele următoare: (30) Te văd mergând spre metrou (procesul subordonat percepției [mergând spre metrou] este durativ, de aceea percepția este interpretată ca durativă). (31) Îl văd ieșind din clasă (procesul subordonat percepției, [ieșind din clasă], exprimă o acțiune punctuală, de unde rezultă și interpretarea nondurativă a percepției vizuale). (32) Îl aud vorbind la telefon de zece minute
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fi interpretată decât ca strict dependentă de durata procesului subordonat percepției 47. În acest sens, să se compare exemplele următoare: (30) Te văd mergând spre metrou (procesul subordonat percepției [mergând spre metrou] este durativ, de aceea percepția este interpretată ca durativă). (31) Îl văd ieșind din clasă (procesul subordonat percepției, [ieșind din clasă], exprimă o acțiune punctuală, de unde rezultă și interpretarea nondurativă a percepției vizuale). (32) Îl aud vorbind la telefon de zece minute (proces durativ). (33) Te-am auzit trântind
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
aceea percepția este interpretată ca durativă). (31) Îl văd ieșind din clasă (procesul subordonat percepției, [ieșind din clasă], exprimă o acțiune punctuală, de unde rezultă și interpretarea nondurativă a percepției vizuale). (32) Îl aud vorbind la telefon de zece minute (proces durativ). (33) Te-am auzit trântind ușa (proces punctual). Valoarea durativ se poate realiza și în alte contexte, de exemplu atunci când verbele de percepție nonintențională actualizează sensuri din zona procesuală a activităților: (34) Văd filmul ("mă uit la film") după-amiaza [de la
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
din clasă (procesul subordonat percepției, [ieșind din clasă], exprimă o acțiune punctuală, de unde rezultă și interpretarea nondurativă a percepției vizuale). (32) Îl aud vorbind la telefon de zece minute (proces durativ). (33) Te-am auzit trântind ușa (proces punctual). Valoarea durativ se poate realiza și în alte contexte, de exemplu atunci când verbele de percepție nonintențională actualizează sensuri din zona procesuală a activităților: (34) Văd filmul ("mă uit la film") după-amiaza [de la trei la cinci]. Verbele de percepție intențională actualizează, în toate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în alte contexte, de exemplu atunci când verbele de percepție nonintențională actualizează sensuri din zona procesuală a activităților: (34) Văd filmul ("mă uit la film") după-amiaza [de la trei la cinci]. Verbele de percepție intențională actualizează, în toate ocurențele lor, trăsătura semantică [+Durativ]. (35) Bunicul privește [ore în șir] pe fereastră. (36) Copiii ascultă muzică [două ore] în fiecare seară. * Trăsătura determinat distinge între evenimente individuale și evenimente generice. În contextele (37)-(38) se exprimă evenimente determinate, dependente de un alt context situațional
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
arătat că unitățile verbale încadrate în cele trei clase delimitate au un comportament diferit din punctul de vedere al trăsăturilor semantice interne, în sensul de mai jos: (a) verbele de percepție nonintențională sunt dependente semantic de predicația subordonată, desemnând stări durative sau evenimente punctuale; (b) verbele de percepție intențională denotă, în toate utilizărilor lor, activități (în sensul clasificării lui Vendler); (c) verbele de percepție evidențială denotă stări/proprietăți. CAPITOLUL 3 POLISEMIA - TRĂSĂTURĂ SEMANTICĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În acest
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sintactică a structurilor la care participă verbele de percepție se corelează cu diversitatea stimulilor care pot fi percepuți. În cazul percepției vizuale, se poate percepe o entitate cu referință concretă sau abstractă, o proprietate, un eveniment punctual sau un proces durativ; auditiv, se pot percepe stimuli care conțin semul [+Sonor], dar și evenimente, situație în care verbul a auzi înregistrează trecerea spre alt domeniu conceptual, desemnând un proces cognitiv de tipul a afla; în cazul percepțiilor de contact, stimulii care pot
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
acestea conțin verbe din clasa cognitive-stative, nu verbe din clasa active. Argumentele pe care le aduce Rogers în sprijinul acestei idei sunt de natură aspectuală: atât verbele flip, cât și verbele cognitive-stative sunt stative (non-dinamice), în timp ce verbele active sunt dinamice durative. De asemenea, autorul menționează că enunțuri ca Harry looked drunk to me și Harry didn't look drunk to me nu implică în mod necesar o activitate vizuală, durativă, exprimată în I watched Harry, ci doar un eveniment de "recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și verbele cognitive-stative sunt stative (non-dinamice), în timp ce verbele active sunt dinamice durative. De asemenea, autorul menționează că enunțuri ca Harry looked drunk to me și Harry didn't look drunk to me nu implică în mod necesar o activitate vizuală, durativă, exprimată în I watched Harry, ci doar un eveniment de "recunoaștere vizuală", în sensul verbului englezesc glance 'a privi rapid, fugitiv'. Pentru franceză sunt autori care nu recunosc autonomia clasei (Miller, Lawrey 2003). Explicația acestei diferențe de interpretare rezidă în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că proprietățile aspectuale nu pot fi determinate fără a ține cont de structura grupului verbal extins și semnalăm faptul că interpretarea aspectuală a verbelor de percepție este strict dependentă de semantica predicației subordonate. Astfel, percepția este concepută ca punctuală sau durativă în funcție de modul în care este organizat fenomenul supus percepției - Îl văd pe Andrei trântind ușa (percepție punctuală), Îl văd pe Andrei urcând scările (percepție durativă). În capitolul al treilea discutăm câteva aspecte legate de polisemia verbelor de percepție. În căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepție este strict dependentă de semantica predicației subordonate. Astfel, percepția este concepută ca punctuală sau durativă în funcție de modul în care este organizat fenomenul supus percepției - Îl văd pe Andrei trântind ușa (percepție punctuală), Îl văd pe Andrei urcând scările (percepție durativă). În capitolul al treilea discutăm câteva aspecte legate de polisemia verbelor de percepție. În căutarea unor explicații satisfăcătoare pentru numeroasele "deplasări" de sens înregistrate de verbele de percepție atât în interiorul domeniului semantic al percepției (intracategorial), cât și dinspre domeniul percepției
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a văzut pe Ion coborând scările. (i) Și eu am văzut asta; (ii) Și eu l-am văzut pe Ion. 122 Argument realizat propozițional. 123 Vezi și GALR I (2008: 535), unde se menționează că "percepția prezentată punctual preferă gerunziul durativ ca obiect al său: M-a văzut râzând. = M-a văzut cum râd. 124 Vom arăta (vezi infra, 4.4.7.3) că există situații în care, în contextul verbelor de percepție, se stabilește echivalența tiparelor [verb de percepție + GComplcă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care exprimă percepția vizuală pot exprima, alternativ, două sensuri: "a arunca o privire" (exprimând o acțiune rapidă, dinamică, punctuală), sens caracteristic pentru verbul a se uita, și "a percepe vizual cu atenție, a urmări cu privirea observând" (acțiune stativă și durativă), sens caracteristic pentru verbul a privi. Iliescu (2009: 148) precizează că în contexte precum a se uita la ceas, a se uita la ziar, a se uita la vreme, substituirea verbului a se uita cu a privi antrenează o ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în contexte precum a se uita la ceas, a se uita la ziar, a se uita la vreme, substituirea verbului a se uita cu a privi antrenează o ușoară modificare de sens: a privi ziarul, a privi ceasul desemnează acțiuni durative, spre deosebire de exemplele cu a se uita, în care se exprima acțiuni non-durative. 137 În DA, tomul I, partea I, s.v. asculta, se menționează: Când ceea ce ascultăm nu mai e un sunet din afară sau o povestire mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care intră în contact cu aerul (c) Minciuna se coclise și se cerea lustruită Se îmbătase boierul de se coclise turtă Imaginea domnului se cam coclise în ultima vreme. În cazul unor verbe de schimbare de stare care exprimă procese durative, intensitatea etc. (accelera, diminua) și al celor trei verbe aspectuale (continua, porni, sfârși), se poate observa preferința pentru formele nonreflexive atunci când subiectul, implicit, are capacitatea de a deține controlul asupra acțiunii și tendința de a folosi formele nereflexive în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subclaselor și deci a tipurilor de diferențe dintre cele două forme: pentru unele subclase am adoptat analize deja existente, pe care le-am extins, pe cât posibil, și la alte verbe, introducând, suplimentar, criteriul citirii generice; pentru verbele care exprimă procese durative, intensitatea etc., am introdus criteriul prezenței (implicite) a controlului din partea subiectului; pentru alte verbe, am remarcat fie specializarea semantică, fie stilistică (în absența unei distincții semantice) a celor două variante; în fine, am remarcat comportamentul special al celor patru verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană. Cea mai importantă limbă vorbită în Nepal. Circa 400 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de factorul timp− aspect−mod: marcarea ergativă este obligatorie la perfect/trecut și viitor/ireal, dar este opțională pentru durativ/progresiv, probabil pentru că la durativ/progresiv controlul din partea Agentului e dominant. La imperativ, marcare de tip nominativ/acuzativ. La celelalte moduri, marcare de tip absolutiv/ergativ. NEZ PERCE Limbă din familia sahaptian, vorbită de un trib localizat în nord-vestul Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai importantă limbă vorbită în Nepal. Circa 400 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de factorul timp− aspect−mod: marcarea ergativă este obligatorie la perfect/trecut și viitor/ireal, dar este opțională pentru durativ/progresiv, probabil pentru că la durativ/progresiv controlul din partea Agentului e dominant. La imperativ, marcare de tip nominativ/acuzativ. La celelalte moduri, marcare de tip absolutiv/ergativ. NEZ PERCE Limbă din familia sahaptian, vorbită de un trib localizat în nord-vestul Statelor Unite. Sub 100 de vorbitori. Tipar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
-și da seama.” (M. Eminescu) etc. Spre deosebire de verb, locuțiunile verbale pot reprezenta, în structura lor semantică, valori aspectuale, indiferent de forma temporală sub care se prezintă. Locuțiunea a da în clocot, de exemplu, exprimă aspectul incoativ în raport cu a clocoti, verb durativ. B. CLASE SEMANTICETC "B. CLASE SEMANTICE" Component al vocabularului, condiționat - în diferite grade - în funcționarea sa în sistemul gramatical de poziția în sistemul lexical al limbii, verbul este înscris, prin însuși conținutul semantic-ontologic al termenilor, în diferite clase semantice (a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c.p.) aspectul imperfectiv -tema de imperfect cobora-:- cobor-a-m, ved-ea-m La prezent, opoziția perfectiv-imperfectiv se neutralizează, în plan gramatical. Rămâne o componentă implicată în planul semantic al verbelor, în funcție de înscrierea conținutului lor lexical în opoziții precum: punctual (momentan) - durativ: cade vs alunecă. La viitor, opoziția aspectuală se suprapune opoziției temporale viitorul I - imperfectiv/viitor II (anterior) - perfectiv: Voi cânta/Voi fi cântat. Celelalte moduri, datorită conținutului lor semantic, rămân înafara opoziției aspectuale. Opoziția perfectiv-imperfectiv stă în legătură și cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viitor, opoziția aspectuală se suprapune opoziției temporale viitorul I - imperfectiv/viitor II (anterior) - perfectiv: Voi cânta/Voi fi cântat. Celelalte moduri, datorită conținutului lor semantic, rămân înafara opoziției aspectuale. Opoziția perfectiv-imperfectiv stă în legătură și cu alte opoziții, precum momentan - durativ, iterativ (frecventativ), incoativ - continuativ - terminativ etc. interpretate, direct, mai ales în studii de lingvistică generală sau indirect, prin categoria verbelor (semiauxiliare, auxiliare) de aspect, tot ca manifestări ale categoriei aspectului, deși aceste opoziții au fost înscrise și într-o altă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
între momentul acțiunii verbului la prezent și momentul acțiunii verbului regent, ca timp relativ. Din perspectiva aspectului verbal, prezentul nu se situează în mod hotărât la un pol sau altul al opozițiilor aspectuale. În funcție de sensul lexical verbului, prezentul poate fi durativ sau momentan, iterativ sau noniterativ etc. Notele aspectuale care se pot manifesta în planul semantic al prezentului pot, însă, determina devoltarea unor valori particulare ca timp verbal. Când se manifestă ca timp absolut, prezentul situează acțiunea verbală în relație de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concret al verbului: „Cu perdelele lăsate / Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, / Iară eu pe gânduri cad.” (M. Eminescu) Prezentând acțiunea verbală ca desfășurându-se în momentul vorbirii, prezentul absolut este în primul rând un timp durativ și imperfectiv; acțiunea este văzută în desfășurare prezentă,fără precizări referitoare la începutul sau sfârșitul ei: „Dar eu umblu lângă ape cântătoare și cu fața-ngropată în palme - mă apăr eu nu! Amin.” (L. Blaga) Simultaneitatea dintre prezentul verbal și prezentul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp trecut. Caracterul de timp relativ are mai mult o determinare sintactică, decât morfologică: „Când vedea drumeț... întindea dreapta și se milogea tânguios...” (I.L. Caragiale) Întrebuințat ca timp absolut, imperfectul poate prezenta acțiunea: • fie, din perspectiva opoziției aspectuale durativ-momentan, ca durativă: „Vai! tot mai gândești la anii când visam în academii.” (M. Eminescu) • fie, din perspectiva opoziției iterativ-noniterativ, ca iterativă: „Și peste arbori răsfirați / Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați, / Șoptindu-ne-mpreună.” (M. Eminescu) • fie, concomitent, din amândouă perspectivele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]