434 matches
-
o dureroasă presiune pe timpane", a vedea ca ,prin ceață". Sau ne relatează cum ,turuie" un regulament militar, ,cuprins de o furie a rostirii, de un delir verbal, nestăpînit, vindicativ, de parcă aș fi împărtășit mulțimii ultimele gînduri de la înălțimea unui eșafod imaginar". Așadar e specificat de o emotivitate vie, tensionată, de nuanță viril-orgolioasă, ispitită de autoscopie ca și de transpoziție în claritățile ideii. Dar stihia istoriei l-a silit a se măsura cu pîclele absurdului totalitar, pe un ,cer potrivnic", trasînd
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
într-o lume în care autoritățile, mass-media și populația îl așteptau cu toate onorurile pregătite, în această lume Soljenițîn simte că piedestalul gloriei mondiale pe care se urcase grație Nobelului din 1970 începe să semene tot mai mult cu un eșafod. Privește dezorientat lumea din jur, contemplă societatea aceea a drepturilor și a libertăților neîngrădite, și simte abia acum că ceva s-a schimbat radical. Toți se uită la el ca la urs, toți așteaptă să facă declarații ultime și să
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
le dădeau credincioșilor iluzia că, intrînd în legătură cu spiritul universului sau cu sufletul morților, puteau să influențeze natura și comportamentul oamenilor. Prin extensie, voodoo se referă la orice aiureală ai cărei prozeliți sînt încredințați că au găsit în sprijinul ei un eșafod invulnerabil de argumente științifice. Pe scurt, voodoo înseamnă știința pusă în slujba credinței. Exemplele asupra cărora se oprește fizicianul Robert Park sînt grăitoare: credința în posibilitatea fuziunii la rece, procedeu mirabil prin care sursa energetică a omenirii ar fi rezolvată
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
ouă de matcă în stup stăm noi: eu cu iluzia drept animal de casă, puștiul cu maneaua la maxim de-ndată ce soarele prinde puteri, băbuța pitită-n muslin după gratii ori falstaful împroșcîndu-ne cu sforăituri din gîtul prăvălit pe eșafodul pernelor... ca niște coconi izbucnind odată și-odată în fluturi direct pe tărîmul ghionoaiei stăm noi în găoacele noastre. uite, primăvara!, îi spune fiecare dumnezeului său de la sîn, arătîndu-i zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri. uite, vara prelingîndu-se din sticla de
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
să numărăm să ignore piciorul tîrît iar ea începe să geamă cîntînd unu, doi, trei, patruzecișiopt piciorul învelit în teaca de plastic bate cadența pe cimentul culoarului ca dansatoarea în întuneric a lui von trier pașii de la celulă pînă la eșafod
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > UN EȘAFOD PENTRU BOGAȚI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Să-mpodobim eșafodul cu florile reginei, cele mai alese s-așternem covoare de scrisori de la flămânzi și orbi ... securile s-aștepte blând pe
UN EŞAFOD PENTRU BOGAŢI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361257_a_362586]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > UN EȘAFOD PENTRU BOGAȚI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Să-mpodobim eșafodul cu florile reginei, cele mai alese s-așternem covoare de scrisori de la flămânzi și orbi ... securile s-aștepte blând pe albe mese și invitat în primul rând un cor de corbi ... Să adunăm mulțimea renegată la marea sărbătoare veștile să
UN EŞAFOD PENTRU BOGAŢI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361257_a_362586]
-
curând! și corbii vor ieși din rând să ciugulească mâini pătate ... securile vor fi spălate și strânse-n mare grabă și mesele însângerate în veghea lunii vor rămâne poate... poate ... din ciclul (poeme becartiene) 1 septembrie 2009 Referință Bibliografică: Un eșafod pentru bogați / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UN EŞAFOD PENTRU BOGAŢI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361257_a_362586]
-
îl doboară într-o depresie de zace la pat cu lunile. Își revine, urând de acum înainte femeile și intră într-un fanatism de grandoare uneltind cu alți fanarioți la mazilirea domnitorului Mavrogheni. Acesta află, îl prinde și încarcerează, ridicând eșafodul pe care vroia să-l decapiteze. Zilele lui Pazvante erau numărate, dar când Mavrogheni numără pungile de galbeni pentru eliberarea și exilarea lui Pazvante, uită de eșafod, ia galbenii și îi dă drumul lui Pazvante, care trece Dunărea înapoi de unde
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
alți fanarioți la mazilirea domnitorului Mavrogheni. Acesta află, îl prinde și încarcerează, ridicând eșafodul pe care vroia să-l decapiteze. Zilele lui Pazvante erau numărate, dar când Mavrogheni numără pungile de galbeni pentru eliberarea și exilarea lui Pazvante, uită de eșafod, ia galbenii și îi dă drumul lui Pazvante, care trece Dunărea înapoi de unde venise. Liber din nou, și-a încropit o bandă de pazvangii și-a început să jefuiască prin Balcani, strângând o sumă mare de galbeni pe care o
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
eu te visez de-o vreme Și-ascult porunca din înalt cum vine, De roata din cuvinte, nu te teme! Și acum când scriu dinspre norod Mă strigă adevărul tău pe nume Și carii parcă îi aud cum rod Din eșafodul meu, cioplit anume... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Horea / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
HOREA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383206_a_384535]
-
Între aceste presupuse paternități, numele lui Nabokov, care pe atunci semna cu mai multe pseudonime, printre care Sirin, este invocat cu cea mai mare insistență. Certe afinități stilistice și motivaționale între Romanul cocainei și scrieri nabokoviene, între care Invitație la eșafod, Glorie sau Mașenka, există, așadar; după cum observa D. Merejkovski, pot fi identificați la Agheev și indici stilistici caracteristici lui I. Bunin. Adăugând acestei liste și numele foarte cunoscutului în Occident Mark Aldanov, nu vrem să sugerăm cu aceasta că Romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mic și îngrijit, muiat în cerneală violetă, un pumn de cuvinte alese care cel mai adesea făcuseră asistența să freamăte și pe jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi și trei mișcări, mai repede și mai sigur decât doi tâmplari într-o săptămână. Nu avea nimic cu condamnatul, nici nu îl mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei, legănată de oboseală și de dansul iute al flăcărilor. Procurorul zăbovea în ascunzișurile visului său languros. Undeva se ascuțea deja o lamă și era ridicat un eșafod. Mi s-a spus că talentele lui Destinat și averea lui l-ar fi putut duce foarte departe. În schimb, a rămas toată viața la noi. Adică nicăieri, adică într-un ținut în care, pentru mulți ani, zgomotul vieții a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spus chiar că un astfel de sfârșit, ca victimă a unui asasinat barbar, este o întorsătură justă a lucrurilor, căci printre toate sentințele de condamnare la moarte pe care le obținuse, unele erau ale unor nevinovați care fuseseră conduși la eșafod cu mâinile și picioarele legate, în timp ce își strigau neputincioși nevinovăția. Ajung la poarta Castelului. Care este deschisă. Cu părul încă ud, cămașa în dezordine, pantalonii descheiați la câțiva nasturi și inima bătând nebunește. Iar aici, îl zăresc deodată pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Amintirile sunt secvențe ale prezentului, Arse pe eșafodul înalt al vieții. Cenușa amintirilor o denumim - trecut Și deși amintirile au vârstă, ele sunt imponderabile Dacă amintirile ar fi secvențe de viitor, Am putea să le denumim - predestinare. Și ar putea avea forma unor corăbii Pe ale caror pânze
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
clericii Iar Thomas More demisionă în urma amenințărilor regale Și-n scurt timp infamul turn al Londrei îl înghiți pe dat Unde judecătorii regelui îl acuzară de trădare Apoi, în urma unui simulacru de proces fu condamnat. Sir Thomas More urcă pe eșafod unde-aștepta al său casap Și-ngenunchind, acesta îl lovi decapitând pe eruditul literat La podul Londrei fu atârnat pentru trădare al său cap Ann Boleyn jubilă, la fel și Henric regele cel blestemat. Sfârși la fel John Fisher* episcopul ce laolaltă
UN OM PENTRU TOATE ANOTIMPURILE.( A MAN FOR ALL SEASONS) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363173_a_364502]
-
acesta îl lovi decapitând pe eruditul literat La podul Londrei fu atârnat pentru trădare al său cap Ann Boleyn jubilă, la fel și Henric regele cel blestemat. Sfârși la fel John Fisher* episcopul ce laolaltă cu More s-a-mpotrivit Sfârși pe eșafod și Boleyn Ann în numai câțiva ani pentru trădare Nesățiosul Henric muri-ngrășat peste măsură de-o boală care-n pat l-a țintuit Din toate astea însă, Anglia a suferit prin dezrădăcinare cel mai tare. Prelații n-au mai fost
UN OM PENTRU TOATE ANOTIMPURILE.( A MAN FOR ALL SEASONS) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363173_a_364502]
-
Amprente > MOLITVA LUI HOREA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 27 Februarie 2016 Trezește-te-adormitul meu popor, Dreptatea umblă schilavă prin sate Și așa nu-mi vine să mai mor Pe eșafod, la Alba în Cetate, Chiar dacă roata mă apasă greu, Ea niciodată n-o să mă mai doară, Din Fericet mă rog lui Dumnezeu Să ne aducă liniștea în Țară! Nu vreau de-aici niciunde să mă duc Și niciun loc din
MOLITVA LUI HOREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367682_a_369011]
-
acolo. Corupția și asasinatul au ajuns monedă forte. Dacă mai stăteam mult pe acolo cădeau și capetele noastre. Naevius Sertorius Cordius Macro și temuta gardă pretoriană intră peste tot și smulg declarații cu forța sau primesc denunțuri care duc la eșafod sau în arenele circurilor de gladiatori. În cel mai bun caz, sinuciderea. Cel mai mic dușman pe care ți-l faci îți poate fi fatal. Uneori nici nu trebuie să ți-l faci. Invidia unora e de ajuns. Un denunț
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
fusese domn al țării și care acum privea neputincios cum trei dintre căpitanii săi, ce luptaseră pentru dreptul lui de a le conduce destinele, ca urmaș al fostului voievod, își îndreptau pașii spre securea călăului. Carul le fusese tras spre eșafod. Lângă Schender Pașa ședeau pe pernele mătăsoase și moi, cu picioarele încrucișate, Principele Radu Mihnea al Ardealului, fugarul Domn al Munteniei, Radu Șerban, vornicul moldovean Bucioc, hanul tătarilor, bulucbașa de ieniceri Selim, bulucbașa de akingii Ibrahim, generalii Noranim și Acșagîr
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
loc. Auzea zbieretul copiilor, al fetelor luate pentru haremurile demnitarilor otomani. Plânsetul lor o îngrozea. Cei prezenți gemeau ușor la fiecare cădere de capete. Soarele se ridicase cu mult deasupra orizontului, tăind cu razele lui pânza seninului de zi. În dreptul eșafodului ajunse cel de al treizecilea condamnat. Un tânăr înalt, chipeș, cu ochii mari și senini ca ai apelor cristaline de munte, mustață groasă, până la colțurile buzelor, plete negre, căzute peste umerii dezveliți din cauza sumanului despicat în luptă. Mâna dreaptă îi
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
o vor lua păgânii aceștia. Se întoarse către pașă, înfigându-i în ochi săgețile pline de ură ale privirilor sale. Schender se cutremură și făcu semn să îl ia din față pe ghiaurul ce îndrăznise să-l privească amenințător. În fața eșafodului, tânărul căpitan se opri. Căzu în genunchi, spunându-și rugăciunea: "Tatăl nostru care ești în ceruri Sfintească-se împărăția Ta, Facă-se voia ta, precum în cer si pe pământ..." Tobele băteau căutând să astupe vocile supușilor ortodocși care recitau odată cu cel
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pedepse: una legală și una morală (pe care și-o dă omul lui însuși). Mitea Karamazov este acuzat că și-a ucis tatăl. În realitate el nu este vinovat, însă verdictul se dă împotriva lui (este găsit vinovat după un eșafod logic). Este însă o ironie la adresa rațiunii logice care ajunge la vinovăția lui Mitea de a-și fi ucis părintele pe care în realitate îl ucisese Smerdeakov. Pentru Dostoievski pedeapsa principală este aceea pe care omul și-o dă sie
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
impresia că sunt mai mulți oameni pe scenă. Dacă artistului îi este cu neputință să interpreteze singur toate rolurile se apelează la figuranți) VITTORIO II: Poate n-ai strigat destul de tare ca să te audă! VITTORIO III: Indubitabil mă duc la eșafod! VITTORIO IV: Pe mine cui mă lași? N-auzi!... VITTORIO V: Mă abandonez mării... VITTORIO VI: Că tot veni vorba de mare; ai observat ce neagră e? VIITORIO VII: Într-adevăr! Ca smoala! VITTORIO VIII: Pare-mi-se c-am
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]