89 matches
-
magistrală de date/adrese numită E-Bus (de la "EPROM Bus") pentru operații de lucru cu memoria program.</br> Pinul ~EPSEN este utilizat împreună cu porturile 5 și 6 pentru operațiile de lucru cu memoria program. Acest bit funcționează ca și bitul EBEN în timpul operațiilor de lucru cu memoria program, dar suportă și porturile 5 și 6. ~EPSEN este pinul de comandă a citirii din memoria externă pentru porturile 5 și 6. El este activat de două ori în cadrul fiecărui ciclu mașină, exceptând
Intel 8xC152 () [Corola-website/Science/320994_a_322323]
-
memoria externă prin porturile 0 și 2. În acest caz, atunci când memoria de date este accesată a doua oară, a doua activare a pinului ~EPSEN nu mai are loc, același lucru întâmplându-se și dacă se folosește pinul ~PSEN. Atunci când EBEN este "high" și EA este "low", toate operațiile de lucru cu memoria program se realizează utilizând porturile 5 și 6. Cei 8 biți "high" ai adresei pot fi folosiți pe portul 6, iar cei "low" pe portul 5. Apoi codul
Intel 8xC152 () [Corola-website/Science/320994_a_322323]
-
Au marcat: Ioan Teodorescu (eseu), Lucian Sîrbu (eseu), Augustin Petrichei (eseu), George Chiriac (eseu), Cristian Săuan (eseu), Ionuț Tofan (3 transformări, 2 lovituri de pedeapsă) Namibia: 1. Kees Lensing, 2. Johannes Meyer, 3. Neil du Toit, 4. Heino Senekal, 5. Eben Isaacs, 6. Schalk van der Merwe, 7. Wolfie Duvenhage, 8. Sean Furter, 9. Neil Swanepoel, 10. Morne Schreuder, 11. Rudi van Vuuren, 12. Emile Wessels, 13. Du Preez Grobler, 14. Deon Mouton, 15. Ronaldo Pedro. Au mai jucat: Cor Van
România la Cupa Mondială de Rugby () [Corola-website/Science/334896_a_336225]
-
Morne Schreuder, 11. Rudi van Vuuren, 12. Emile Wessels, 13. Du Preez Grobler, 14. Deon Mouton, 15. Ronaldo Pedro. Au mai jucat: Cor Van Tonder, Andrieș Blaauw, Herman Lintvelt, Jurgens van Lill, Vincent Dreyer, Deon Grunschloss, Corne Powell. Au marcat: Eben Isaacs (eseu), Emile Wessels (transformare) Amintiri jucători: Antrenor: Daniel Santamans Antrenori: Romeo Gontineac, Steve McDowall Antrenor: Lynn Howells România în clasamentul mondial al performanței echipelor de rugby
România la Cupa Mondială de Rugby () [Corola-website/Science/334896_a_336225]
-
forțelor româno-ruse aflate în retragere, până la mijlocul lunii ianuarie 1917 când frontul se stabilizează în Moldova. Începând cu 1 mai 1917, generalul Kosch a asigurat comandă temporară a Armatei 9 după plecarea generalului Falkenhayn și până la sosirea generalului Johannes von Eben. După desființarea „Armatei Dunării”, în martie 1918 Kosch a participat în calitate de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă la ocuparea Ucrainei și luptele împotriva Armatei Roșii. La 1 mai 1918 a fost numit comandant al tuturor trupelor din Taurida și Crimeea
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
de răniți. În timpul asaltului asupra cupolelor și turelelor fortului, germanii au reușit să blocheze contraatacul belgienilor de la nivelurile inferioare ale fortificației, până la sosirea infanteriei. După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal pe toți participanții la asalt. Fortul Eben Emael, care fusese considerat până în acel moment cel mai puternic punct fortificat din lume, a fost elementul de bază al întregii linii defensive belgiene, dominând căile de comunicare din jurul Canalului Albert. Pierderea sa o dat o lovitură catastrofală armatei belgiene
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
acest motiv fiind desemnată pentru apărare o divizie de infanterie, care să păzească cele trei poduri peste canal, câte o brigadă pentru fiecare pod. Podurile erau apărate de mici cazemate echipate cu mitraliere. Sprijinul de artilerie era asigurat de Fortul Eben Emael, raza de acțiune ale bateriilor căruia acoperea două dintre cele trei poduri. OKW a înțeles planul belgienilor - întârzierea atacului german, retragerea de-a lungul Canalului Albert și efectuarea joncțiunii cu forțele franceze și britanice pe linia defensivă a râului
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
secundare din Belgia și Olanda, ceea ce le-ar fi permis să înainteze cu ușurință spre interiorul Olandei. Divizia a 7-a de infanterie belgiană a fost repartizată apărării celor trei poduri de peste canal, militarii acestei unități alăturându-se garnizoanei Fortului Eben Emael în moementul declanșării bătăliei Sistemul de apărare al fiecărui pod era format din patru buncăre din beton amplasate pe partea vestică a canalulu, trei dintre ele echipate cu mitraliere și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență, ele fiind acționate cu dispozitive de inițiere a exploziei montate în buncărele antitanc. Fortul Eben Emael, lung de 370 m și lat de 180 m, fusese construit la începutul deceniului al patrulea și fusese finalizat în anul 1935. Fortul avea ziduri de apărare groase de 1,5 m din beton armat, întărite cu patru cazemate
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
a înaintării inamicului. Când apărarea fortului nu ar mai fi fost posibilă, garnizoana ar fi trebuit să se retragă pe linia defensivă principală de-a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de parașutiști și unul de infanterie aeropurtată
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
dotarea militarilor a fost completată cu aruncătoare de flăcări și încărcături explozive specializate. Cele din urmă erau considerate dispozitive atât de secrete, încât testele au fost folosite doar pe teritoriul Germaniei, nu și în Cehia, unde existau fortificații similare cu Eben Emael. Secretul operațiunilor a fost menținut prin adoptarea unui complex de măsuri. La finalizarea exercițiilor, planoarele și echipamentele au fost demontate și încărcate în camioane pentru transportul mobilei. Subunităților forței de asalt le-a fost schimbat numele de câteva ori
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
militarii au fost consemnați în unitățile lor. Hauptmann Koch și-a împărțit unitate în patru grupuri de asalt. Grupul „Granit”, comandat de Oberleutnant Rudolf Witzig, cu efective de 85 de oameni tranportați în 11 planoare a primit sarcina cuceririi Fortului Eben Emael> Grupul „Oțel”, comandat de Oberleutnant Gustav Altmann, cu efective de 92 de oameni transportați de 9 planoare, trebuia să cucerească podul Veldwezelt. Gupul „Beton”, comandat de Leutnant Gerhard Schacht, cu efective de 96 de oameni transportați în 11 planoare
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
apoi pentru contraatacurile care aveau să urmeze cu siguranță. Patruzeci de minute mai târziu, trei avioane de tranport Ju-52 urmau să survoleze fiecare poziție, parașutând 24 de militari ca întăriri, dar și mitraliere și muniție. Simultan, forța destinată atacării Fortului Eben Emael trebuia să aterizeze pe acoperișul acestuia cu unsprezece planoare, să elimine orice apărător care ar fi încercat să li se opună, să distrugă cât mai multe piese de artilerie cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să aterizeze pe teritoriul german. În cazul unui al doilea planor, pilotul a eliberat prematur cablul de remorcare și nu a mai putut ateriza în apropierea obiectivului. Ambele planoare transportau militarii destinați grupului „Granit” care erau destinate atacului de la Fortul Eben Emael, prin urmare unitatea germană de asalt a avut efectivul puternic diminuat. De asemenea, această unitate și-a pierdut comandantul, Oberleutnant Witzig, aflat la bordul unuia dintre planoarele forțate să aterizeze înainte de a ajunge la țintă. Atacul asupra fortului a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]