3,503 matches
-
Poartă iraționalitatea un nume? Un Dumnezeu scenograf, inexistent și totuși cel mai adesea de la sine presupus în spatele decorului, al construcției de idei și fapte, acesta e personajul luptei lui Ionescu cu timpul, cu sine, cu totul. Un Dumnezeu care trăiește echivoc în propria-i interioritate. Scrisul are, în mod declarat și programatic, valoare terapeutică. E psihanaliză, e - mai mult - căutare, în înțelesul plin al cuvîntului. Cititorul va descoperi o carte a contradicțiilor, un Eugen Ionescu mistic și rațional în același timp
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
bătut întotdeauna pentru liberalism. Și cel puțin două din cărțile publicate de el în ultimii ani, Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România (dialog cu Sorin Antohi) și Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice și culturale, demonstrează fără echivoc acest lucru. În mod paradoxal, Pentru Europa se dovedește a fi o carte mai actuală astăzi decît în urmă cu zece ani, cînd a fost publicată prima ediție. Față de versiunea apărută în anul 1995, autorul a mai adăugat un studiu
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
să asculți ,Vocea Americii" și ,Europa liberă"), munca obligatorie doar pentru evrei (cu scopul de a-i umili), interzicerea părăsirii orașului, a țării, ,zvonurile" (adevărate, de fapt) despre execuții, deportări, etc. Cândva, Sebastian scrisese - ,Nu suportasem niciodată nici o umbră de echivoc asupra calității mele de evreu". Profesorul Nae Ionescu știa acest lucru, poate că-l și admira, în ciuda rasismului său ,ideologic". Pe plan cultural, ca mulți alți intelectuali, Nae Ionescu avea o atitudine stranie - recunoștea aportul evreilor, dar îl considera, istoric
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
prolog dintr-o succesiune care tinde spre un concret încă necristalizat? Căci dacă nu ne-am afla în prezența unor artiști care ne-au dovedit, cu alte prilejuri, că au fiecare o personalitate bine definită și o expresie calitativă fără echivoc, am putea bănui, într-adevăr, că demersul lor e întruchiparea unui impas, imaginea virtuoză a unei crize. Dar o asemenea concluzie nu are premise consistente, răspunsul trebuie căutat realmente în altă parte. S-ar putea desigur să greșesc și să
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
avem de-a face cu artiști de o prea bună calitate încât ,supunerea" să se confunde cu servilismul. Dar o supunere pe undeva excesivă a existat, mai puțin poate față de natură, cât față de regia raportării la ea. De aici și echivocul despersonalizant al viziunii, de care aminteam la început, caracterul ,școlarizant" al experienței depășindu-l uneori pe cel emotiv. A fost această supunere la regia coordonatoare de viziune cu adevărat necesară? Exemplul lui Flondor ne spune mai degrabă că nu. Ne-
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
lucrarea e mai puțin "vînturată", cum e cazul Concertului pentru fagot KV.191. Teamă de o interpretare impersonală, glacială ori, dimpotrivă, hiper-personalizată, incandescentă, marcată de voința instaurării unor noi tonalități emoționale sau de euforia unei libere plutiri, incapabilă să evite echivocul, ambiguitatea. Nici vorbă de asemenea intenții ori practici în restituirea opusului respectiv, oferită în concertul din 8 iunie de către Orchestra de Cameră Radio, dirijată de Cristian Brîncuși, și, în special, de fagotistul Șerban Novac, posesorul unei capacități exemplare de a
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
o geometrie amintind de perspectiva inversă din pictura bizantină, care erau folosite, însă, în continuare, ca suport pentru compoziții bidimensionale, mai recent el capătă o cu totul altă pondere. Ba s-ar putea spune chiar că accentul se deplasează fără echivoc de pe bidimensional pe tridimensional, în condițiile în care ideea de tridimensional acoperă un alt conținut. In timp ce altarele aveau, pe lîngă funcția imediată de suport, și un rost ambiental într-un sens mai larg, într-o etapă ulterioară tridimensionalul
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
ei îndrăzneli." Poate că stă în firea lucrurilor ca scrisul "oricît de grav ar fi subiectul", să presupună o doză de gratuitate, dar există și (benignă) vanitate într-un discurs ce dispune atît de ușor de carențele onto-biologice ale enunțătorului. Echivocul subiectului convine și diaristul nu ratează ocazia să-și facă o ușoară concesie prin retorică: "Dacă nu te preocupă moartea ești vanitos, dornic să oferi o imagine oarecare despre tine, iar dacă te preocupă ești tot vanitos, bașca și egoist
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
brune și viza cosmopolitismul scriitorului. Fiecare piesă a sa era dedicată altui stat: Maria Stuart (Anglia), Don Carlos (Spania), Wilhelm Tell (Elveția), Fiesco (Italia), Fecioara din Orleans (Franța). Germaniei i-a dăruit Hoții, titlul e o aluzie, o trimitere fără echivoc la epoca tâlhăriei, instaurată de cancelarul despot. La stânga tabloului s-au instalat marxiștii care l-au anexat pe Schiller, ca un apologet al luptei de clasă și al victoriei proletariatului. într-o epistolă către Minna Kautski (1885), Engels decide că
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
grijă, dar fără ostentație, albumul lui Olian, - la data apariției cărții, artistul era încă în viață - se numește Memorabile... și cuprinde exclusiv desene de arhitecturi dintre care cele mai multe sînt case memoriale. Si tocmai această explicitare a subiectului, propunerea lui fără echivoc, supradimensionează natura documentară a desenului și exilează autorul într-un plan secund sau chiar mai departe. Pentru că nu exprimarea este aici cea mai importantă, nu personalitatea și performanțele tehnice ale artistului contează în primul rînd, ci simultaneitatea formei grafice cu
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
ideologiei oficiale, însă a vorbi despre un creator "slab de înger", influențabil la culme, pururi înclinat spre conjuncturalisme, ca despre un "opozant" ori chiar "disident" n-ar constitui oare o enormitate? La un moment dat, Preda însuși a declarat, fără echivoc, în cadrul unui interviu realizat de Sânziana Pop, în 1974: "Am să-ți răspund sincer: dacă vrei să faci carieră literară nu te poți sustrage întîmplărilor conjuncturii". Conjunctură care - perioada comunistă a dovedit-o cu prisosință - poate funcționa ca o pierzanie
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
exclusiv comercial și, finalmente, derizoriu, un model atăt de important, și atunci a căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
fim bine înțeleși. Nu vreau sa sugerez că unii ar fi mai buni decît alții. Pentru o reconciliere reală este însă nevoie ca tot gunoiul să fie scos de sub preș. Există în carte și unele mesaje care, prin sensul lor echivoc, ar putea aduce prejudicii imaginii unor oameni. Unul dintre acestea îl vizează chiar pe directorul „României literare”, Nicolae Manolescu. Citîndu-l pe Paul Goma, Vladimir Tismăneanu presupune că N. Manolescu ar fi publicat, după mineriada din iunie 1990, un interviu cu
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
pentru amândoi dureros. Cu toate astea, memorialistul se străduiește să-și păstreze și aici luciditatea în evaluarea lor retrospectivă. După ce recunoaște „curajul său intelectual și civic”, reproșându-i exhibiționismul care în ochii multora îi anula valoarea, Doinaș îl situează fără echivoc pe cuvenita treaptă a valorilor: „Personal, susțin că I. Negoițescu rămâne unul dintre cei mai importanți critici literari ai epocii dictaturii comuniste.” Pentru ca, în final, evocarea să dobândească subit tonul unei tulburătoare confesiuni: „În timpul ’Pieței Universității’ mi-a reproșat telefonic
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Și anume se pretinde că promotorii discuției libere, inconformiste, ar ținti nu altceva decît „tăierea cu foarfeca”, „demolarea”, „desființarea” valorilor literaturii române. Cu un termen asortat momentului ne vedem taxați drept fundamentaliști! Spre onoarea d-sale, Gabriel Dimisianu indică fără echivoc acest procedeu descalificant, păgubitor, la urma urmei, chiar reputației celor ce sînt „apărați” într-o manieră egală cu sugrumarea spiritului critic. Simpla aluzie e, în sobrietatea sa, tot atît de elocventă precum menționarea unor nume, de altfel ușor de dedus
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
față de Puterea laică și de apropiere de enoriași? Dacă da, predica părintelui Anania ar putea fi semnul unei schimbări istorice a raporturilor dintre Biserica Ortodoxă și Putere. Un pas înainte în această direcție ar trebui să fie un refuz fără echivoc din partea Bisericii Ortodoxe avansurilor pe care le face Puterea tuturor cultelor ca dosarele de Securitate ale slujitorilor acestora să nu poată fi examinate de CNSAS, fără încuviințarea cultului de care aceștia aparțin. Asta ar putea fi cea mai clară probă
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea mai semnificativă fiind în Statele Unite, unde ajunge într-o junglă a artificiilor civilizației și își umple auzul cu clinchetul specific al toponimiei locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
le zmulge trei pene de aripi sonore// îngerii-și urmează cîntarea/ trei pene se fac nouri subțiri// trei nouri izbesc/ cu umbre ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o notă echivocă. Contrar naturii lor consacrate, poartă o tensiune, o “povară”, o “osîndă” Sînt îngeri suferinzi, atinși de un suflu demoniac: “iarăși netulburatul foșnet mă cuprinde/ în văz o boare, în auz o fîlfîire/ de aripi străvezii în care se aprinde/ un
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
lui Goldoni, după Călinescu, ar fi "cordial" prin excelență. Al lui Moličre, de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
fac tot mai multe comparații, se trag paralele, apar teze și ipoteze. Studiul devine "o dezbatere selectiv-comparatistă", care susține perenitatea - și modernitatea - artei romantice "la nivelul ideilor, imaginilor și ipostazelor, dincolo de canoane, habitudini și prejudecăți literare". Concluzia se impune fără echivoc: cartea Corneliei Cîrstea reprezintă o exegeză exemplară a romantismului, atît prin confirmarea valorilor ontologice, estetice și cognitive ale romantismului, cît și prin faptul că, axată, în mod programatic, pe coordonatele tematologice sau, mai exact, motivice ("consonanta semnificațiilor"; clasificarea "axelor motivice
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
plin de seve ca un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire înmormîn-tată-n carne" (V.Voiculescu) și a da totodată, prin echivoc, mai multă plasticitate frazei. Cu Lutării, Vasile Nedelciu răsărise, în urmă cu aproape două decenii, ca un angajament încurajator în poezia basarabeană, care însă nu s-a mai realizat. Să fi fost de vină politica, în care căzuse, ca și
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
al zilelor noastre. Focalizez două linii de evoluție, și anume, una negativă, alta pozitivă. Voi evoca unele consecințele ale acestei dualități din unghiul praxisului muzical. Există o zonă a postmodernismului (post-avangardei cum o denumesc unii), ce posedă un caracter prioritar echivoc, neconvențional. El excede modalitățile de exprimare tradiționale și își propune să dinamiteze orice cutumă, orice mod mai mult sau mai puțin obișnuit de făurire. Apologeții acestei direcții sunt preponderent diletanți, oameni fără vreun contact real cu fenomenul acustic contemporan, fără
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
-i exclude νοῦς ul. În ambele cazuri este vorba de adâncirea înțelesului noțiunii de persoană. De altfel Sfântul Grigorie utilizează mai des noțiunea de διανοία, ce definește mai degrabă facultatea noetică a spiritului, decât noțiunea de νοῦς care este mai echivocă”<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 282. footnote>. Sfântul Grigorie combină o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
un singur cuvânt, el se referă la mintea înspăimântată în admirația față de un lucru de preț. Deci, asta se înțelege prin «contemplatio stuporis», când mintea este înspăimântată și uluită de recunoașterea lucrurilor mărețe și minunate”. Ultima propoziție îi aparține fără echivoc lui Origen, nu traducătorului său, Rufinus; de asemenea, din examinarea întregii predici reiese clar că nu se referă strict la o viziune mistică, ci la o formă de recunoaștere sau înțelegere teologică<footnote A se vedea Hal Koch, Pronoia und
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
se poate realiza printr-o clasa de termeni echivalenți, fiecare marcând una dintre nuanțele semantice ale acelui termen polisemantic? Aici începe lecția kantiana a lui Eminescu (traducerea laolaltă cu interpretarea): Termenul de „judecată” spune mai multe lucruri laolaltă. Termenul este echivoc sau ambiguu: judecată înseamnă, în sens juridic, și procesul, dar și sentința, iar filosofic, denumește facultatea de judecare - fiind de interes pentru psiholog - dar și forma logică obiectivă, adică judecarea logică propriu-zisă sau conținutul judicativ al procesului de judecare. Termenul
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]