192 matches
-
combătut! - socotind că literatura subiectivă poate înflori tocmai în condițiile de criză, reflectînd precaritatea existenței. "Neașezarea" poate fi în egală măsură un handicap și un stimulent pentru însemnările intime, care devin "o piedică în calea uitării". Această împrejurare se verifică eclatant în cazul amplului Jurnal al lui Radu Petrescu, operă majoră a întregii noastre literaturi, izvorîtă tocmai din relele condiții ale marginalizării, cenzurii, sărăciei, represiunii. E o oază de intelectualitate în mijlocul pustiului generat de partea cea mai tristă a erei totalitare
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
un scriitor cu un simț al umorului atât de subtil încât îl face total inapt pentru vedetism, ajunge totuși vedeta prestigiosului bibliobazar. Dar nu e prima dată. Doar de atâtea ori ne-au parvenit chiar de peste hotare vești despre impactul eclatant pe care conferințele sau simplele alocuțiuni ale dlui Andrei Pleșu l-au avut asupra unor reuniuni a căror prestanță putea fi virtualmente inhibantă pentru orice vorbitor venit din extra muros. Cartea de față, deloc voluminoasă, în schimb foarte substanțială, pune
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul care a creat-o. Și dacă Erland Josephson este discret alter ego al maestrului, Lena Endre o eclatantă interpretă care le evocă, dar și depășește pe toate marile actrițe ce s-au lăsat modelate de pigmalionul suedez, care o compară pe aceasta din urmă cu un perfect Stradivarius ce l-a inspirat în mod desăvîrșit. Păstrînd proporțiile, și
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun simț poate fi evocarea lui Ov. S. Crohmălniceanu, cel care, în anii de interdicții și ai „prieteniilor primejdioase”, i-a stat alături cu o mână mereu întinsă, fără ca Doinaș să i-o fi cerut. Și nu
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
a mult iubitorului de Dumnezeu și de dreptate - Grama! Deci, cu alte cuvinte, Eminescu a produs și propriii săi antieminescieni - ca să le spun astfel! - inși ce s-au reîncarnat mai apoi în diverși sanielevici și hermafrocurci (sic!)". Sau atît de eclatant: "Despre Sadoveanu, Arghezi, Petru Dumitriu, Călinescu, Nichita, Barbu, Sorescu, Preda - ce să mai vorbim!? Niște ticăloși, lichele și canalii! Ne asigură urmașii împăratului urii...". Sărmanul Eminescu s-ar răsuci în mormînt dacă și-ar da seama de năpasta pe care
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Marta cu care împarte nocturne voluptăți de alcov la locul de muncă al focoasei unguroaice. Serata literară unde distinsul oaspete conferențiază despre limba națională și la care participă elita intelectuală locală, plus grupul de prietene ale Veturiei, repurtează un succes eclatant. După o săptămână, în noaptea premergătoare plecării din Opidul Nou a pseudo-poetului Vlahuță, preotul patriot, aflat „în ajunul operei sale culminante - o filipică din amvon” - tulburat, așadar, sub presiunea emoțională a predicii de a doua zi - are un vis pe
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
de la București, iar Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au făcut din activitatea anticomunistă axa a două biografii îngemănate. Singurul exemplu rezonant de scriitor care nu mai vrea (după rătăcirile tinereții) să fie altceva decât scriitor, și reușește într-o manieră eclatantă, este cel al inclasificabilului Cioran. Ca scriitor francez... Altfel spus, înainte de căderea comunismului, contextul geo-politic direcționează constrângător textul scriitorului român, în Est, la el acasă, dar și în Vest, în societatea liberă spre care a fugit. Cortina de Fier iradiază
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
Z. Ornea Cu debutul eclatant din 1905 (Poezii), Goga se impune ca un poet autentic cu o voce distinctă. Maiorescu îl primește în casa lui din Str. Mercur 1, semn de considerație și, în 1906, îi întocmește referatul care îi va aduce laurii premiului Academiei
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
în general și oameni de onoare, în timp ce leprele ce parazitau restaurantul scriitorilor erau, tot în general, niște rebuturi estetice. Când "grupul Barbu" s-a adresat lui Ceaușescu pentru a cere să se înființeze o Uniune a Scriitorilor comuniști se confirma eclatant ceea ce știam, intuitiv, dinainte. Nu m-a surprins, prin urmare, când, după 1990, oameni cunoscuți pentru murdăria lor morală au deschis baierele vulgarității indescriptibile a limbajului și ale comportamentului. Șocat am fost (însă numai pentru o clipă, pentru că - aflasem între
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
dintr-odată să mă aflu/ aidoma mocanilor culcați în cîmp/ trezindu-se la ziua în cea dinții ninsoare" (Alb). Luminii și căldurii mediteraneene, halou al stării de spirit mitologizante, li se alătură negurile septentrionale, temperaturile scăzute, obturînd nu doar umoarea eclatanta a certitudinii, ci și vederea: "Navală nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu:/ în brazi ea coborî că o povară/ dorită și-aș-tep-tată de cu vară,/ tot ce mișcă încetini treptat.// în nevedere munții s-au mutat,/ de parca doar în
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Cine e de vină? De vină e sistemul, fără îndoială. Și anume, metoda clientelara prin care o institutie, precum președinția a devenit un adevărat culcuș moale pentru tot felul de veri, cumnați, nepoți, cuscri, vecini, după metodă instituită cu atâta eclatanta de către prim-consilierul prezidențial Zoe Petre. Imperturbabila, de-o seninătate copleșitoare, domnia-sa și-a numit într-o importantă funcție propriul fiu, în ciuda lipsei notorii de experiență și a oricăror alte calități dovedite până atunci. Că de atunci încoace nu
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]
-
Dan Er. Grigorescu din ianuarie 2008, de la Galeria Dialog, procura o bună oportunitate, densa ei plenitudine ne-a îngăduit să întrevedem putința unui transplant roman, care să prilejuiască o autentică palingerezie: după un decupaj astfel condus, încît să-i împrospăteze eclatant acestui tezaur valențele mediteraneene și latine. Bogăția ofertei nu se găsea nicicum sacrificată, numeroase piese din arhiva pariziană a marelui fotograf, generos puse la dispoziție de soția sa Ariana Negropontes Grigorescu, se adăugau, fericit concrescute, lotului anterior de imagini, - noua
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
ortodoxe lugojene cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în cadrul unui proiect al Uniunii Europene de Radio, „Ziua Specială de Crăciun - 2007”, concert preluat și difuzat de 25 de radiodifuziuni din Europa, Canada și Noua Zeelandă, iar în 10 septembrie 2011, ca un eclatant climax al carierei sale, Remus Tașcău și corala lugojeană, invitați pentru întâia oară la cea de-a XX-a ediție a selectului Festival Internațional „George Enescu”, au concertat, în Capitală, pe scena Aulei Magna „Teoctist Patriarhul” a Patriarhiei Române. Odată
Remus Ta?c?u ?i momentele de gra?ie ale muzicii corale lugojene by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Journalistic/84060_a_85385]
-
pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da’ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
Acest spectacol se naște firesc din Experimentul Iov, pus de Mihai Măniuțiu acum ceva vreme la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Unde protagonist era tot Marian Râlea. Este un fel de prelungire a lui, poate mai puțin spectaculoasă, mai puțin eclatantă. Este un fel de obsesie, exploatată altfel. Măniuțiu și actorul-însoțitor, Râlea, investighează un alt tip de emoție, de mărturisire, de experiment, la urma urmelor. Iov este izgonit în afara cetății, în praful cenușii gunoaielor. Levi este aruncat în afara lumii, în lagărul
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
nedreptăți care vor fi răscumpărate. Mi-ar fi mai milă de scriitorii uitați, de scriitorii pierduți cu totul din memoria noastră. Iar în cazul lor ar fi bine ca măcar Ministerul Culturii (pînă nu se complexează și el de snobismul eclatant de la educație și de la comisiile de acolo) să încurajeze un program de ediții critice și de monografii; un program mai sistematic, dacă nu exhaustiv, un program de recuperare a acestei literaturi române de mîna a doua și a treia (las
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
dispensator de vitalitate, deși insuportabil privirii aidoma discului solar. Un soi de timiditate senzorială ne împiedică a-l măsura nemijlocit, cu ochiul, simbol al unei timidități spirituale ce îndeamnă a aborda "esența lucrului" drept o "eclipsă". Astfel Soarele, "la faute eclatante", vorba lui Valčry, se manifestă ca o măsură indirectă a insuficienței umanului: "precum acele păsări / ce nu se pot apropia de soare / pentru că privesc numai ochii mari ai microscopului / mă îndrept către esența lucrurilor / o eclipsă / hrănită / de corola unui
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
pentru un asemenea rol. Tina Munteanu, în Marina, ne-a prezentat un personaj suculent, plin de inventivitate în reacție cu grosolănia bărbaților, vocal bine susținută și cu simț al muzicalității. Crina Zancu, la primul spectacol, ne-a propus o Felice eclatantă, curajoasă și impunătoare. Este o soprană în plină ascendență vocală, iubită și apreciată de public. Ruxandra Urdăreanu, la al doilea spectacol, nu a fost mai prejos, având o voce frumoasă, cu bune accente dramatice. Lucieta a fost interpretată în prima
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
spre instituțiile românești, nu e nouă. Noi sunt doar măștile. A-l reduce pe președintele României la măruntul rol de executant al unor ukazuri aberante arată orice, în afară de un minim respect pentru acel președinte. Nu puteam spera la o mai eclatantă confirmare a bănuielilor pe care mi le exprimam în articolul incriminat. Resentimentul, invidia, revanșa au devenit idealurilor multor indivizi (doctori sau nedoctori) ce cred că dacă țin un pix în mână chiar știu să și scrie. Că unii dintre ei
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
voi relua aici povestea jalnică a tezei cu subiect unic de la clasa a VIII-a, relatată pe larg, la timpul cuvenit, de toate ziarele și televiziunile. A fost, nu mai încape vorbă, încă o dovadă a perenității lui Caragiale, afirmată eclatant și multiplu în ultimele două decenii, ba chiar celebrată într-o odă cu prilejul dezvelirii chipului în bronz al scriitorului: Lui nenea Iancu i-m turnat statuie Ce mîndră o să-nfrunte vînt și ploi. Demers mai drept decît acesta nu
Caragiale „inovat” by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7238_a_8563]
-
ca și naratorul, caută de fapt unghiul potrivit din care istoriile personajelor centrale să fie rulate fără pierderi ori adăugiri de substanță umană și halou simbolic. E un pariu foarte dificil, pe care Constantin }oiu îl câștigă într-o manieră eclatantă. Cu toată rețeaua de analogii și simetrii, cu tot acest balet al tipologiilor și ideologiilor opuse, cartea nu are nici o notă de artificialitate. Nu se conturează mesaje: de dreapta, de stânga sau de centru neutral fixat cu șublerul. Ca roman
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
declarativ. Domina teama că dacă se mișcă o cărămidă din turla ideatică, se prăbușește tot templul. Doar Hrușciov, cu spontaneitatea lui țărănească, greu de controlat, a pus întrebarea: „Dar partidul poate fi mai breaz decât oamenii care îl compun?“ Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Semiasia", ținutul aflat la marginea civilizației europene, populat de nații unde după dînsul misiunea civilizatoare a Occidentului, de fapt a germanilor, s-ar afla abia la început. Dincolo de stîngăciile debutantului într-ale scrisului, Franzos ilustrează însă la modul cel mai eclatant degradarea și trivializarea esteticii clasice în faza epigonică a realismului minor de după jumătatea secolului al XIX-lea. Confuzia dintre superficiala relatare jurnalistică și ceea ce "părinții fondatori" numeau "einfache Nachahmung der Natur", dintre sentințele grăbite și pătimașe și cumpănita sondare a
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
trecut, scriitorul era și un lider de opinie. Astăzi el joacă un rol aproape neînsemnat în influențarea mentalului colectiv. În orice caz, incomparabil cu acela atribuit comentatorilor politici sau gazetarilor. Disputa recentă pe tema manualelor alternative ne oferă o dovadă eclatanta. Cînd, la finele deceniului 7, scriitorii din generația '60 au pătruns în manuale, rezistența oficialității a fost mult mai slabă, cu tot conservatorismul ideologic comunist, decît este acum rezistență opiniei publice față de scriitorii generației '80. Această, în pofida faptului că saizecistii
Pretul cărtii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17459_a_18784]
-
de lectură ale povestirii sau focalizări total diferite de cele folosite de obicei de cititori. Exemplar în acest sens este lungul preambul al nuvelei avînd-o ca protagonistă pe Alatiel (Decameron II, 7), care arată - poate cum nu se poate mai eclatant - că, ținînd seama de el, este posibilă, pe de o parte, introducerea de puncte de vedere și de perspective de lectură de-a dreptul antitetice față de practica obișnuită. Pe de alta, atestă complexitatea discursului susținut de autor în Decameron, care
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]