374 matches
-
cicluri de articole, îndeobște prelucrări, cu adaosuri și exemplificări la îndemâna cititorului român, prin rubrici speciale, sunt aduse în pagină, într-un stil accesibil, varii cunoștințe. Se vorbește mai cu seamă despre darwinism, materialism, ateism. Derivată din aceste opțiuni, neocolite de eclectism și empirism, orientarea spre chestiunile sociale este marcată de vehemență critică și zel doctrinar. Atacul împotriva sistemului oficial de instrucție și educație, împotriva instituțiilor „burgheze” (școala, armata, familia ș.a.), pledoaria pentru drepturi democratice (articolele Sofiei Nădejde despre emanciparea femeii stârnesc
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
ar putea recupera „augusta lumină” pierdută. Scrisori (1988) și Uite viața, nu e viața! Poezii de lume (1992) se concentrează în jurul încercării de definire a cuvântului, în arte poetice de inspirație folclorică (Elegia șarpelui) sau optzecistă (Problema poeziei). Trebuie remarcat eclectismul acestor volume: elemente livrești, ludice, intertextualism, o sintaxă elaborată (paranteze, explicații retorice etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O anume fericire (1989) abordează aceleași
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
este azi căruntă / și ziua a uitat că are zori... // Ne-o-ncape, nu ne-o-ncape arca/ noi vom citi, Maria, din Petrarca.” C. este unul dintre poeții semnificativi ai generației ’70, ce s-a impus fără zgomot, cultivând eclectismul estetic, cu o propensiune irezistibilă spre înnoire. A mai scris versuri pentru copii: Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan (1978), Cine l-a văzut pe Zdreanță (1991) ș.a. SCRIERI: Adierea tărâmului, București, 1972; Ramura de veșnicie, București, 1974; Numărătoare de aștri, București
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
CRONICA ARTISTICĂ ȘI LITERARĂ, revistă apărută la Iași în 1918. Este o publicație de factură tradițională, cu elemente de perspectivă înnoitoare (eclectism de tranziție între epoci literare), orientată împotriva romantismului convențional al secolului al XX-lea (Biblioteca Academiei Române deține doar numărul 11, din 14 februarie 1918). Directorii publicației sunt Dinu Dumbravă și Mihail Sorbul. Din editorialul semnat de Sorbul reiese că este
CRONICA ARTISTICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286522_a_287851]
-
un discipol al acestuia. Este un comentariu esențialmente teologic, dominat de preocuparea constantă a acestuia de delimitare a „atributelor esenței” de „atributele actului”. Deși afirmă principiul potrivit căruia numai numele autorizate de revelație au legitimitate, Aš‘ar moștenește de fapt eclectismul maestrului sau, lubba’, care integrează în revelația divină (tawqf) consensul comunității (imm"‘), în virtutea căruia numără printre numele ce se pot aplica lui Dumnezeu termeni că mawmód, k"’în, ’azal etc. • ‘Abd al-labb"r (m. 415/1025), al-Mughn. Este o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care a Încercat să prezinte o versiune mai fezabilă a reformelor instituite de predecesorul său. Banu era el Însuși un promotor convins al eugeniei, dar găsea Legea Moldovan problematică: Din păcate, legea din 1930 a demonstrat un nivel ridicat de eclectism În achiziția conceptelor teoretice din câteva țări europene și Statele Unite, fără a lua În considerație evoluția Înceată a culturii și igienei populației noastre la toate nivelele, și nici posibilitățile noastre reduse de a implementa astfel de programe ambițioase... Era clar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
identitatea instituțiilor internaționale precum ONU, NATO, UE, FMI, rolul rețelelor transnaționale militante în constituirea lumii internaționale contemporane ș.a. Se cuvine poate, acum, să aducem și o nuanțare legată de metodologie. Deși una dintre cele mai viguroase critici la adresa constructivismului este eclectismul lui metodologic - care include metode cantiative, calitative, pozitiviste, post-pozitiviste sau combinarea lor sui generis -, în planul manierei de tratare a subiectelor, constructivismul accentuează rolul teoriilor constitutive ca fundamental distincte de teoriile cauzale și caracterul central al interpretării ca instrument de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tocmai pentru că este diferită, în anumite aspecte, de convingerile și asumpțiile elementare. Din acest punct de vedere, într-un mod radical, constructivismul poate fi atacat ca neaparținând nici uneia dintre abordările clar conturate în relațiile internaționale și contestat ca atare din cauza eclectismului său. Pentru un adept al premiselor și viziunii constructiviste despre lumea internațională, constructivismul reușește să constituie, în mod coerent și promițător pentru viitorul disciplinei, al treilea pol teoretic în relațiile internaționale. O altă critică, amintită succint anterior, este diversitatea metodologică
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
către nimic” (Mayer, 1987, pp. 26-28). Au fost emise critici cu specificații clare, de exemplu, Dan Bădulescu „atacă” cultul New Age și-i aduce o serie de acuze: goana după bunăstarea materială; păgânism; fapt mai mult social, plin de diversitate, eclectism, nonierarhic, fluid; folosește modalități de recrutare înșelătoare, convingerea coercitivă, abuzurile, escrocheriile; profită de atractivitatea modei, fiind mereu în pas cu moda (Bădulescu, 2001, pp.9-25). Așadar, se apreciază că fenomenul sectar este unul religios social, dar și politic. „Secta este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
strict literar. Spre sfârșitul decadei postdecembriste, autorul intră într-un ritm intensiv de producție. Publică volumul de versuri 1971. Ordinea în care el plânge (1997). Imediat după aceea, 1973. Sintaxa libertății de a spune (1998), volum cu titlu autodescriptiv, semnalând eclectismul generic al compunerilor pe care le cuprinde și care dinamitează frontierele curente dintre poetic și nonpoetic, nu numai pe cele dintre poezie și proză, în accepțiile lor canonizate. Mutatis mutandis, aceeași remarcă se poate aplica paginilor din Călare pe mușcătură
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
ai „poeziei noi”: simbolistul Karnabatt, simbolist-expresionistul Cotruș, avangardistul (autohtonizant) Adrian Maniu, expresionistul Blaga. Cezar Petrescu și Crainic sunt neosămănătoriști, Agârbiceanu suportă mai curând încadrarea în poporanism. Articole și cronici semnează Dan Rădulescu, Radu Dragnea, D. I. Cucu și Victor Ion Popa. Eclectismul învederat de sumarul primului număr se menține ani în șir, cu limitări tot mai pronunțate după transferarea periodicului la București. Alături de majoritatea colaboratorilor inițiali, mai scriu, între alții, Demostene Botez, Emanoil Bucuța, Ion Pillat, Al. O. Teodoreanu, Al. Busuioceanu, Al.
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Teodoreanu, Al. Busuioceanu, Al. Davila, Gib I. Mihăescu, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, G. Bogdan-Duică. Poposesc în paginile revistei și Ion Vinea, Al. A. Philippide, Perpessicius. Alți scriitori precum Tudor Arghezi, G. Bacovia, Camil Petrescu trec pe aici doar meteoric. Oricum, eclectismul e principiul călăuzitor al redacției și, la rubrica „Cronica măruntă” din al doilea număr, el e reformulat în termeni categorici. Precizând că G. nu voia să reprezinte „un curent sau o tendință”, autorul anonim al notei anunță: „Vom deschide larg
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
cultural - sau, altfel spus, că ar trebui să existe o mai atentă supraveghere a modalității În care ideologicul motivează Încrederea intelectualilor În abordarea moștenirii culturale, fie În reiterarea unei linii tradiționaliste, fie În deconstruirea ei. De aceea, cu toată rezerva eclectismului pluridisciplinar ce caracterizează abordarea imaginarului, Înclin să cred că investigarea culturală propusă de hermeneutica imaginarului poate da seama cu acuratețe de tranziția culturală, În sensul de a urmări morfologiile culturale și politice În schimbările lor. Termenul morfologie poate trimite la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai generoase sub raportul corelării realității românești cu comprehensiunea schimbării În Europa acelui moment, față de ideologiile radicale, naționaliste, de mare putere. Cele două variante ale românului „generic”, aș spune cea mitică și cea relativizantă, se acordă În fond cu un eclectism cultural al modelului autohton, modul sintezei fiind pus pe seama spațiului la Blaga, iar cel al negocierii și al adaptării, pe seama „firii” sceptice și negociatoare a românului. Ele par a fi, dacă mi-aș permite o caracterizare, „modele ale rezistenței” În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nouă care n-au devenit prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, atât experiența intertextualității, cât și stilul perifrastic faulknerian ori minuția cehoviană în descrierea platitudinii existențiale. Convergența aceasta nu e câtuși de puțin stridentă, fiindcă nu eclectismul definește prozele acestui autor, ci predispoziția, savant întreținută, de a amesteca în pasta perfidă a ironiei cele mai diverse maniere. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Caravana cinematografică, București, 1985; Trenul de noapte, București, 1989; Școala ludică, București, 1990; Planeta mediocrilor, București
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
la viața istorică, la comunitatea umană, se oprește la însemnătatea spiritului național în existența statală, în cultură și în limbă, vorbește despre relația personalitate-comunitate. Enunță chiar ipoteza unei „legi a polarizației” în istorie și încearcă o temerară periodizare. Există mult eclectism în gândirea lui, dar, consacrându-se filosofiei istoriei, H. face pionierat în domeniu, prefigurând și aici opera lui B.P. Hasdeu. Tot de la istorie pleacă în încercările literare, care complinesc, ca la toți reprezentanții familiei, cercetările în știință. I-au fost
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la o privire integratoare: „dezarticularea” postmodernă a elementelor nu conduce la diseminare, la o proliferare infinită, ci la „o
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la o privire integratoare: „dezarticularea” postmodernă a elementelor nu conduce la diseminare, la o proliferare infinită, ci la „o nouă sinteză”, iar eclectismul nu este semnul unei „gândiri slabe”, în sensul consacrat mai târziu de Vattimo, ci al unei „puteri noi”, al unei „alianțe vaste cu istoria”. Dincolo de structura sa teoretică, cartea apare ca un complex memorial de călătorie, în care peisajul, de la
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
vreodată om politic influent, el a susținut constant și cu eficiență campaniile și ideologia Junimii, cu deosebire în paginile „Constituționalului”. De altfel, între 1888 și 1895 a fost deputat și senator. Ideile sale filosofice nu au depășit niciodată limitele unui eclectism lipsit de profunzime și uneori de spirit critic. Sub aspect social și cultural, plecând de la constatarea că românilor le lipsește capacitatea de a concentra voința națională și că țara se află într-o stare deplorabilă din cauza imitării Occidentului, L. cerea
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
lor, despre responsabilitate. Gurman și Kniskern (1991) afirmă că terapia contextualistă reprezintă una dintre puținele încercări explicite care vizează atât terapia individuală, cât și cea sistematică (vezi 9.3.4.). Pe de altă parte, tocmai pentru că practică un gen de eclectism teoretic, ea nu este tratată îndeobște ca orientare distinctă. • Perspectiva familie-sistem social mai larg (J. Coppersmith, E. Imber-Black și alții) se interesează de problemele care apar în relația dintre familie și sistemele sociale mai cuprinzătoare: munca, școala, religia, sănătatea, agenții
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
literară și politică”, tot sub direcția lui Th. M. Stoenescu. A început ca revistă a cenaclului macedonskian și nu a avut o poziție independentă, ducând mai departe polemicele „Literatorului”, însă fără verva și orientarea programatică a acestuia. Profilul publicației, în pofida eclectismului ei, rămâne destul de șters. În primii ani colaboratori sunt membrii grupului de la „Literatorul”: Duiliu Zamfirescu, Carol Scrob, Bonifaciu Florescu, Traian Demetrescu, V. Bilciurescu, D. Karnabatt, I. N. Iancovescu; sporadic apar și Al. Davila, M. Gaster, Al. Vlahuță, B. Delavrancea, C.
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
distanțarea față de orice școală literară sau cenaclu, păstrându-se în schimb „linia sănătoasă a tradiționalismului”, trădată totuși, în destule rânduri, de includerea unor texte literare ce ies din cadrul proiectat sau chiar a unor texte teoretice promovând o orientare literară diferită. Eclectismul revistei devine astfel un argument în favoarea ei, prin faptul de a nu fi constrâns, printr-un dogmatism estetic rigid, talentele critice și literare ce au gravitat în jurul nucleului redacțional. Începând din 1936 publicația înregistrează o sensibilă scădere, pierzând din substanță
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
în care a văzut o capodoperă a genului, ca și de Istoria literaturii române de la origini până în prezent, apreciind talentul portretistic al autorului, spiritul sclipitor, ironic, bogăția informației și a punctelor de vedere originale. Nu e de acord însă cu eclectismul sau integralismul metodologic. Nu putea accepta supremația și funcția integratoare a esteticului, care își subsuma toate celelalte metode: sociologică, psihologică, inclusiv ideea de specific național. Un studiu memorabil consacră unei probleme fundamentale a literaturii române: De ce nu avem roman? (1927
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Bogdan-Duică, Alexandru Lapedatu, Artur Gorovei, revista este treptat acaparată de personalitatea dominatoare a lui N. Iorga, care ajunge adesea să confunde, în textele sale critice, esteticul cu etnicul și naționalul cu eticul. Devenit director în 1905, Iorga imprimă publicației un eclectism derutant, consonant cu concepția pe care o avea acum asupra literaturii, văzută ca expresie exclusivă a naționalului și ca modalitate de edificare culturală a celor mulți. Texte precum Biblioteci circulante, Cărți de școală, Teatre de diletanți rămân grăitoare pentru această
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
aceste condiții, un moment de cotitură în evoluția curentului. St. O. Iosif, D. Anghel și Natalia Negru rămân în fruntea plutonului de poeți ai revistei, alături de ei începând să semneze G. Vâlsan, Mircea Dem. Rădulescu, I. U. Soricu, Constanța Hodoș. Eclectismul stilistic al programului, afirmat anterior, este probat, în poezie, de acceptarea unui poem de Ion Minulescu, Romanța celor trei galere. În primăvara lui 1907, ca o replică la reprimarea răscoalelor țărănești, George Coșbuc tipărește Parabola Sămănătorului. În 1908 Ion Scurtu
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]