178 matches
-
au fost culese dintr-o lucrare statistică întocmită de preoții parohiilor de pe teritoriul comunei Umbrărești. Credem că numărul de familii înscrise corespunde sau este foarte aproape de realitate, ținând seama de statutul celor care l-au întocmit și de interesul ierarhilor eclesiastici asupra necesității de a cunoaște cât mai exact numărul de case și de familii, ca indicatori graduali ai surselor de venituri, pentru parohii și clerul ce slujea. Nu la fel stau lucrurile în privința numărului de persoane fizice, cifra înregistrată fiind
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
istoric vorbind, este un fenomen foarte recent. De asemenea, este important să ne amintim că au existat, de fapt, alte forme de organizare politică competitive, cum ar fi monarhiile multinaționale (Austro-Ungaria), orașele-stat (Veneția, Florența, Geneva), ligile statale (Liga Hanseatică), entitățile eclesiastice (abații, mănăstiri) precum și monarhiile teritoriale (Franța, Anglia, Scoția, Suedia).7 Statul-națiune a reușit să înlăture aceste forme teritoriale variate îndeosebi deoarece părea a fi cea mai bună soluție pentru apariția capitalismului industrial și pentru ridicarea burgheziei industriale.8 Capitalismul industrial
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
varietate de credințe în Dumnezeu și care a fost atribuit unor figuri istorice celebre precum Newton și Galileo. Cel puțin în ultimul caz, pare a fi o greșeală, de vreme ce Galileo, în ciuda tuturor problemelor pe care le-a avut cu autoritatea eclesiastică, pare să fi rămas un catolic credincios până la moarte. 15 "L'homme est né libre, et partout il est dans les fers." 16 Vezi G. Kates (editor), The French Revolution: recent debates and new controversies (London, New York: Routledge, 1998). 17
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu poate fi decât un element negativ, demonic, pentru bărbatul medieval autoritar, vetust în concepții, legat strâns de canoanele eclesiastice. O problemă care rămâne controversată este aceea a atitudinii pe care au avut-o Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer față de personajul feminin: au apreciat în mod deosebit rolul femeii în societate, i-au acordat un loc distinct, central în operele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se ofereau gratuit, cu pasiune, ci erau mai mult impuse.73 Existau anumite îndatoriri legate de sexualitate pe care căsătoria le presupunea și pe care bărbatul și femeia aveau libertatea de a le solicita de la partenerul de viață, potrivit legilor eclesiastice.74 Preotul vorbește despre supunerea trupurilor, unul altuia, în căsnicie. El pretinde că cei doi parteneri de viață au trei motive pentru a fi împreună, unul dintre acestea fiind și abandonarea trupească în voia celuilalt, și le laudă pe acele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au ca izvor preceptele biblice, interpretate însă într-o manieră personală.287 Este o primă manifestare a nesupunerii față de dogmele eclesiastice, undă de revoltă chiar, emancipare (trebuie să ținem cont și de contextul istoric al redactării operei, sfârșitul Evului Mediu este străbătut de numeroase proteste și mișcări 282 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 283 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 284
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
experiența umană le poate atinge.564 Prima calitate pe care o înfățișează aceste personaje este aceea a unor indivizi care înfruntă destinul pentru a-și impune propria existență. În societatea Decameronului virtutea nu are standarde prea înalte și nici strict eclesiastice. Eroul din prima povestire, aparținând dinamicei clase a negustorilor, distruge, prin luare în derâdere, cea mai solidă bază a societății tradiționale, Biserica. În ultima istorisire, și de fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu poate fi decât un element negativ, demonic, pentru bărbatul medieval autoritar, vetust în concepții, legat strâns de canoanele eclesiastice. O problemă care rămâne controversată este aceea a atitudinii pe care au avut-o Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer față de personajul feminin: au apreciat în mod deosebit rolul femeii în societate, i-au acordat un loc distinct, central în operele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se ofereau gratuit, cu pasiune, ci erau mai mult impuse.73 Existau anumite îndatoriri legate de sexualitate pe care căsătoria le presupunea și pe care bărbatul și femeia aveau libertatea de a le solicita de la partenerul de viață, potrivit legilor eclesiastice.74 Preotul vorbește despre supunerea trupurilor, unul altuia, în căsnicie. El pretinde că cei doi parteneri de viață au trei motive pentru a fi împreună, unul dintre acestea fiind și abandonarea trupească în voia celuilalt, și le laudă pe acele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au ca izvor preceptele biblice, interpretate însă într-o manieră personală.287 Este o primă manifestare a nesupunerii față de dogmele eclesiastice, undă de revoltă chiar, emancipare (trebuie să ținem cont și de contextul istoric al redactării operei, sfârșitul Evului Mediu este străbătut de numeroase proteste și mișcări 282 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 283 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 284
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
experiența umană le poate atinge.564 Prima calitate pe care o înfățișează aceste personaje este aceea a unor indivizi care înfruntă destinul pentru a-și impune propria existență. În societatea Decameronului virtutea nu are standarde prea înalte și nici strict eclesiastice. Eroul din prima povestire, aparținând dinamicei clase a negustorilor, distruge, prin luare în derâdere, cea mai solidă bază a societății tradiționale, Biserica. În ultima istorisire, și de fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sens se înscrie la loc de frunte Colecția datorată binecunoscutului patrolog Jean Paul Migne (†1875). Lucrarea Codicis Canonum Ecclesiasticorum Dionysii Exigui, editată de acesta, are următorul cuprins: xPraefatio (Prefață); xRegulae Ecclesiasticae Sanctorum Apostolorum prolatae per Clementem Ecclesiae Romanae Pontificem (Rânduielile eclesiastice ale Sfinților Apostoli înmânate prin Clement; Părinte al Bisericii Romei). Este vorba despre cele 50 de canoane apostolice traduse în limba latină înainte de epoca lui Dionisie. xRegulae Ancyrani Concili (Canoanele Sinodului de la Ancira, în număr de 24); xRegulae
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
era încredințată unui sofer, adică unui scrib, a cărui pregătire, îndemânare și reputație erau recunoscute de comunitatea în care își desfășura activitatea. Și mai mult, este de presupus că încă înainte de apariția unei ediții standard, oficiale, a Bibliei ebraice, autoritățile eclesiastice au făcut tot posibilul pentru a asigura copierea fidelă a manuscriselor biblice destinate întrebuințării liturgice 1. Pe de altă parte, este foarte posibil ca liblar-ul, copistul mai puțin învățat, să fi fost plătit de persoane particulare sau instituții religioase pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1929. Ar fi vorba deci despre un New Deal social, care nu este însă o ideologie, deci o teorie falsă, nu sugerează rețete politice, ci se situează mai presus, nu reabilitează utopia. Totuși, se pledează pentru o comunitate religioasă ne-eclesiastică și pentru un Stat conventual, independent politic, asemănător celui de pe Munte-le Athos, sau celui vechi tibetan. În același timp, noua gnoză nu se lasă prinsă în pînza de păianjen a filosofici, încre-dințînd eforturile de clarificare mai curînd logicienilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dornic de mărire și, totodată, se simțea foarte legat de orașul în care s-a născut. În plus, poziția de conducător al Bisericii din Constantinopol era râvnită de mulți, fiecare având o protecție și un sprijin în personalitățile politice sau eclesiastice ale momentului. De aceea, Eutropiu a apelat la o stratagemă, și anume: l-a rugat pe împărat să-i trimită o scrisoare guvernatorului provinciei Antiohia prin care, acesta din urmă, trebuia să-l aducă pe Ioan la Constantinopol fără ca cineva
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Căldărușani sau judecata lui Damian Stănoiu (publicat în Adevărul literar, 13 martie, 1932), avea să declare imediat după caterisirea sa: "rămân călugăr, chiar dacă nu mai pot sta în mănăstire". Afirmația este de natură să producă confuzie. Prin îndepărtarea sa, autoritățile eclesiastice lasă să se înțeleagă că exersarea libertății scriitoricești se află în dezacord cu vocația preoțească/monastică. Rămânând scriitor și călugăr, în ciuda verdictului instituției, Damian Stănoiu păstrează confuzia și, mai mult, construiește o incitantă justificare morală a propriei sale poziții. Armele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că era nevoie de cântăreți de strană. În 1877 era preot Ion Focșăneanu (în vârstă de 28 de ani, urmat, probabil, de fiul său Spiridon Focșăneanu). Revista „Biserica Ortodoxă Română”, An IV, nr. 1 (din 1877) octombrie, menționează în Statistica eclesiastică a Eparhiei Romanului (p.28) din comuna Giurgioana biserica Sânții Voevodi, preotul Ion Focșăneanu având în grijă 315 suflete; la Lihacea, preotul Pricope Coțacu 370 suflete (107 familii), Bălănești 141 (36 familii), Sârbi biserica Sf. Nicolae 245 suflete (70 familii
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
glas domol, obosit... Uite ce înseamnă un prieten! Îți ghicește și cel mai adânc gând. Căci „Pecete de smarald cu meșteșug de aur este glasul cîntăreților la vinul cel dulce” - se spune în „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)” Și mai spune cartea: „Bucuria inimii și veselia sufletului este vinul, cînd se bea la vreme cu măsură”. Apoi „Întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură”. Iar „Amărăciune sufletului este vinul cînd
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
experimental, cu același univers. [...] Orice religie se organizează fără excepție în sistemul concret al unei biserici, adică al unui grup de convergență psihosocială căruia îi vom reda întotdeauna sensul propriu prin ecclesia, fie că vorbim de religiile propriu-zise, cu organizare eclesiastică și atribuindu-și teologic o origine charismatică a învățăturii, fie că ne ocupăm de ceea ce s-ar putea numi religii laice, care sunt copiile neteologice ale celor dintâi."45 Dacă, așa cum vom vedea, mitul și religia au fost considerate fie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
904 Haiducul apare și el ca un "ilegalist" istoric, un revoltat funciar, însă profilul său nu se integrează în butaforia internaționalistă, ci din contră, apare descris ca cel mai dârz apărător al identității naționale, sabotată din vârful ierarhiei politice și eclesiastice. Figură romantică, fără îndoială, apărătorul săracilor și al românității, penetrează întreaga istorie, de la amintiții latrones daci, la sfârșitul veacului al XIX-lea, devenind, până la urmă, singurul păstrător al identității românești. Nu din întâmplare, haiducii români au căpătat viață de celuloid
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de obiceiurile bisericești", care au fost provocate de acel tip de organizare social-ecleziastică. "Astăzi, totul demonstrează că se pregătește o nouă eră a Bisericii", cea de a treia, odată încheiată lucrarea de reînsănătoșire internă și de disciplinare, atingîndu-se o conștiință eclesiastică mai pură. Care ar putea fi noul chip al Bisericii în lumea modernă? Un răspuns univoc este mai dificil de dat. Discursul rosminian se referă la eliberarea societății ecleziastice de persistentele reziduuri ale amestecului feudal de lucruri trecătoare dar și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]