162 matches
-
semnarea unei declarații de faliment. Totuși, monahismul nu este doar un răspuns dat negativității. Dacă toți cei îmbrăcați în haina monahală ar fi pornit în „viața îngerească” având doar gustul ratării, câți ar mai fi rezistat până la capăt? Pe lângă cartea Ecleziastului sunt necesare și fericirile din predica de pe munte a lui Iisus. Dezgustul de lume și pregustarea unei bucurii veșnice îi face pe cei atenți la chemarea Domnului să părăsească văile secate ale deșertăciunii pentru o viață ascunsă și necunoscută. Arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre traduceri, studii, eseuri, articole, recenzii sau interviuri -, reprezintă o garanție sigură că suntem încă vii și în putere. Doar după ce am obținut această certitudine, apelul înțelepților la retorica deșertăciunii („deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune”) devine oportun. Abia atunci exclamația Ecleziastului va însemna o nobilă recunoaștere a insuficienței conceptului de humanitas. Spațiul public nu trebuie abandonat unei tonalități indiferente și pesimiste, ci mai degrabă „locuit în chip poetic” (Hölderlin), printr-o vocație creatoare și transparentă. Fără să fie întotdeauna conștienți de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu poate fi un om adevărat - e fie neautentic, fie nedezvoltat. Același lucru și în ce privește cărțile. Cel mai original dintre toți oamenii a fost Omul care a pătimit pentru ceilalți, iar cea mai adevărată dintre cărți este cartea lui Solomon: Ecleziastul este frumosul oțel călit al suferinței. Totul e deșertăciune. Totul. Această lume îndărătnică nu și-a însușit încă înțelepciunea necreștinească a lui Solomon. Dar acela care ocolește spitalele și închisorile și trece în fugă prin cimitire și vorbește mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te bagă-n hăul existențial... Bravo, Mașa, o Încurajă el În glumă. Cine știe ce Platon se ascunde În tine! - Nu se ascunde nici un Platon, spuse Mașa, căreia numele de Platon nu-i suna prea plăcut În urechi. - Atunci poate Aristotel sau Ecleziastul... - Vă bateți joc de mine, spuse Mașa, privindu-l cu reproș. - Fac și eu haz de necaz, răspunse oaspetele, luând păhărelul de pe masă și Învârtindu-l Între degete. Vreau să uit de duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aberante, indiferent de modul mai mult sau mai puțin fidel al redării mesajului profetic. De aceea însăși Biblia ebraică depășește orice fel de interpretare mecanică și legalistă a conceptului de alianță, așa cum reiese limpede din Cartea lui Iob și Qohelet (Ecleziastul): Dumnezeu a fost cel dintâi care și-a luat obligația, iar atitudinea de ascultare a omului constituie doar un răspuns, fiind prin urmare lipsită de merite personale. Doar pentru că el însuși și-a luat un angajament, Dumnezeu îl poate cere
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Teodora Stanciu, Vlad Russo, Nadia și Mircea Anghelescu, cu Adrian Olaru (entuziastul plecat de la Cărturești la elefant.ro), Robert Șerban (care-a scos iarăși la Brumar un Foarță excepțional: Psalmii, Iov, Cântarea cântărilor, Ecleziastul...), Ion și Marian Barbu, Iaromira Popovici și Eugen Istodor. M-au intimi dat, ca de obicei, doamnele Paula Apreotesei, Mireille Rădoi, Otilia Schwartz și Marina Dumitrescu. M-am emoționat nostalgic văzând-o debutând editorial - la 52 de ani! - pe Dumitrița
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” (Biblia, Ecleziastul 3:1)
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
sentimentul de afinitate, dar în timpul nopții se vede mecanismul de apărare și poziția de făt (nevoia de protecție) întins pe burtă (evitarea surprizelor), poziția pe spate (poziția regală). DARUL MÂINILOR! Spiritul existenței fericite, oferite de darurile mâinii, apare sugerat în Ecleziastul 2, 24: „Nimic sub soare nu este mai bun pentru om, decât să mănânce, să bea și să se desfete. Mergi dară, mănâncă pâinea ta cu bucurie, și bea vesel vinul tău, căci este de la Dumnezeu.” Textul trimite la ideea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
iar alte elemente pragmatice depind de daruri, mai ales în prima parte pregătitoare, daruri purtate la altar. Unele gesturi (ridicarea în picioare, închinarea) trec de la profan spre gesturile sacre, dar trebuie să ținem seama de: a) spațiul bisericii, vas transcendent ecleziast; b) timpul liturgic, în care trupul primește valori simbolice; c) comunicarea de tip simbolic; d) curățirea sufletului prin sacru cu gesturi simple (ridicarea mâinilor, implorarea), cu poziții ale corpului (rugăciunea în genunchi) și cu gesturi inventate de credincioși, care se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
golesc zilele și orele de orice evenimente, să devin un obiect. ― Sunt, într-adevăr, momente când în vorbele tale simt o renunțare. ― Din păcate, nu prea reușesc. ― Ți-ai format o morală care justifică tot ce se întîmplă imediat. ― În timp ce Ecleziastul spune că această lume e o vale a plângerii, eu nu-mi doresc decât să rătăcesc prin ea și găsesc, vara mai ales, destule motive să-i plâng pe cei plecați în paradis. ― Afirmi lucruri periculoase. ― Cu atât mai bine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea nepăsare față de tot ce-l așteaptă, ca și cum lumea nici n- ar fi existat. ”Deșetăciunea, deșertăciunilor... toate sunt deșertăciuni!” spune Ecleziastul. - Hm!... Biată inteligență omenească!... murmură el. Când te gândești la destinul ori, sfârșitul unui, Van Goch... al unui Maupassant... ori, a lui Nietszche, da, Nietszche... prin minte trecându-i fulgerător; Nietszche distrugătorul, negativistul, filozoful neantului, omul care demoniza Eul, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în ridurile bătrâneții și nu e fiecare cută un cadavru temporal? Fața omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstrație de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei? Înclină-ți ochii spre un bătrân când n-ai Ecleziastul la îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult ca înțelepții. Căci sânt încrețituri care dezvelesc acțiunea Timpului mai nemilos decât un tratat de zădărnicie. Unde să găsești cuvinte care să zugrăvească eroziunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fusese, dar, scurt, pacea, desfătarea n-au putut dura. Maica lume nu primește pe roțile ei statornicia: „că pe-a roțîi tale scări/ nu primești statornicie, ci pre-. faceri și schimbări”. Nu-i trebuie mult Înamoratului poet să Împrumute glasul Ecleziastului!... O formă incipientă a pasiunii conachiene este simbatiea. Invocată intr-un frumos poem În stil popular (Toată lumea est-o școală): „Lumea este Învățătura, Lumea-i dragostea și ura. Oare dragostea ce este, Adevăru-i sau poveste? Este-un adevăr pe lume
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alegi să fii într-un anume fel. Această alegere care te responsabilizează excesiv implică și consumarea ființei tale care, descoperindu-și limitele, descoperă și absurdul vieții. La existențialiști, disperarea de a fi nu are alinare. De aceea am considerat că Ecleziastul care traversează și el absurdul existenței cu deosebirea că-l și transgresează, poate fi un model de redescoperire a sensului după ce acesta fusese negat. Ecleziastul este un text în care protagonistul, regele Solomon, face o cercetare metodică i-am spune
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
vieții. La existențialiști, disperarea de a fi nu are alinare. De aceea am considerat că Ecleziastul care traversează și el absurdul existenței cu deosebirea că-l și transgresează, poate fi un model de redescoperire a sensului după ce acesta fusese negat. Ecleziastul este un text în care protagonistul, regele Solomon, face o cercetare metodică i-am spune astăzi, a lumii, pentru a descoperi ceea ce e valoros, ceea ce merită să fie investit cu sens, cu valoare: „Mi-am pus inima să cercetez și
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
de adevăr prin suspectarea multora dintre ele pănă ce se ajunge la rațiune ca la o veritabilă sursă a adevărului. După ce se va fi epuizat cercetarea fiecărei surse de deșertăciune, intervine o schimbare de atitudine, o injectare cu noi energii. Ecleziastul pornește de la lucruri spre interogarea lucrurilor. Întăi oferă spațiu de excelență splendorii lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește care e rostul acestei splendori. Găndul său devine din ce în ce mai alarmat, mai negator. Defrișează într-una, aruncă
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
Marx peste timp cu teoria sa despre alienare. Sau de ceea ce analizase Camus că s-ar întămpla cu muncitorul prins asemeni lui Sisif, într-un continuum flux al urcușului spre nicăieri. Cu adevărat, nimic nou subt soare. Descoperim, analizănd vorbele Ecleziastului, chiar și concurența care e o premisă a progresului dar care în plan metafizic nu are relevanță, e deșertăciune: „am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
spre contemplarea lucrurilor, a multiplelor, deșertăciunea coboară și ea ca o umbră fidelă. Drumul ascendent al minții este aducător de fericire, cel descendent aducător de nefericire. Primul instanțiază ființa, celălalt se desparte de ea. Dacă mai întăi mintea iscoditoare a Ecleziastului a inventariat sursele unei posibile fericiri care să izvorască din propriile izbănzi, și a constatat că acea fericire este repede trecătoare, acum inventariază sursele nefericirii. Multiplele care nu-ți caută contrariul pentru ca împreună să fie semne pentru Ființă, sunt insuficiente
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.” Augustin va relua cumva acest tip de hedonism pe care-l va formula: „Iubește și fă ce vrei.” Ecleziastul pune ca limită pentru acțiunea al cărui motor rămăne plăcerea, temerea de Dumnezeu, păzirea poruncilor, care nu este decăt o formă de urmare a legilor, deci de supunere a minții sub legi. Aristotel, în Etica sa nicomahică, va relua acest
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
o formă de urmare a legilor, deci de supunere a minții sub legi. Aristotel, în Etica sa nicomahică, va relua acest tip de legitimare morală a comportamentului uman. Plăcerile, arată Aristotel, sunt admise atăta timp căt sunt cenzurate de rațiune. Ecleziastul poate fi interpretat, cum am arătat, ca un exercițiu de întemeiere ontologică a lucrurilor. Planul fizic, existentele, capătă ființă doar dacă sunt puse în relație cu planul inteligibil al Logosului divin. Dacă sunt desprinse de planul metafizic, existentele se golesc
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
cultura precedentă. Refuzul specificității, negarea propriei ființe sunt calificativele "ahoretiei". "Ahoretia este o maladie a lucidității"198. Actele artistice sunt cumva tributare maladiilor spiritului, deoarece sunt puse pe seama manifestărilor sufletului, pe seama mișcărilor, modificărilor lui. "Nicio nevroză nu poate explica deznădejdea Ecleziastului, sentimentul exilului pe pământ sau al alienării, plictisul metafizic ca și sentimentul vidului sau al absurdului, hipertrofia eu-lui ca și refuzul a tot, contestația goală, așa cum nici o psihoză nu explică furor-ul economic și politic, arta abstractă, demonia tehnică, sau cea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ale Macabeilor, cele două ale Esdrei, care par mai degrabă a urma acelei serii istorice încheiate la Domnii și la Paralipomene. Apoi Profeții, în care există o carte a lui David: Psalmii, trei ale lui Solomon: Proverbe, Cântarea Cântărilor și Ecleziastul - căci celelalte două cărți: una intitulată Înțelepciunea, iar cealaltă Ecleziastul, sunt, zice-se, ale lui Solomon, după oarecare asemănări; altminteri, tradiția absolut constantă este că au fost compuse de Isus Sirah; fiindcă totuși au meritat să capete autoritate, ele sunt
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
a urma acelei serii istorice încheiate la Domnii și la Paralipomene. Apoi Profeții, în care există o carte a lui David: Psalmii, trei ale lui Solomon: Proverbe, Cântarea Cântărilor și Ecleziastul - căci celelalte două cărți: una intitulată Înțelepciunea, iar cealaltă Ecleziastul, sunt, zice-se, ale lui Solomon, după oarecare asemănări; altminteri, tradiția absolut constantă este că au fost compuse de Isus Sirah; fiindcă totuși au meritat să capete autoritate, ele sunt de socotit între cărțile profetice. Celelalte sunt cărțile acelor numiți
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
culege furtună, quem semeia ventos, colhe tempestades. De cele mai multe ori, originea comună nu privește o limbă sau o cultură, ci o anumită operă culturală. Multe asemenea construcții au la bază textul biblic: cine sapă groapa altuia cade singur în ea (Ecleziastul), nimic nou sub soare (Ecleziastul), a întoarce și celălalt obraz, fructul oprit, a se spăla pe mîini, sărutul lui Iuda, a arunca primul piatra etc. Opere culturale de valoare excepțională au impus apoi tuturor limbilor aceleași construcții : călcîiul lui Ahile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
colhe tempestades. De cele mai multe ori, originea comună nu privește o limbă sau o cultură, ci o anumită operă culturală. Multe asemenea construcții au la bază textul biblic: cine sapă groapa altuia cade singur în ea (Ecleziastul), nimic nou sub soare (Ecleziastul), a întoarce și celălalt obraz, fructul oprit, a se spăla pe mîini, sărutul lui Iuda, a arunca primul piatra etc. Opere culturale de valoare excepțională au impus apoi tuturor limbilor aceleași construcții : călcîiul lui Ahile (Homer), a se lupta cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]