147 matches
-
Mediu european după Curtea de Argeș a Basarabilor, rămasă permanență o jumătate de mileniu până la noi". Lăcașul putnean (cu mormântul legendarului mușatin) e definit printr-o metaforă preluată din Eminescu: "Rusalim al sufletului meu"; în imne ca Logos, Psalm, Anastasis, Antimis, Aier, Ectenie se manifestă plenar credinciosul practicant. Dintr-o Ars poetica se reține diferența dintre epistemologie și imnografie: Obiectul științelor cosmosul strigat La viața creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a morții". Persistă în "sângele" evocatorului o suavă Rimaya, adolescentă din orașul acela bolnav: "O voi numi Rimaya / și-n numele ei voi pluti, / ca un sicriu de nufăr, / până ce mă va opri cu pieptul ei o lebădă!" Melancolia devenită ectenie se dizolvă în cânt, notă definitorie a ciclului Jeu d'amour. Refrenele, necesare puncte de sprijin, creează în alt poem (Balada lui Mil) un dispozitiv sonor tărăgănat, cu legănări romanțioase: Hai, vino Mil, o dată, să ne uităm în jos, Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tronul rezervat doamnei țării. Ilinca a căutat din ochi privirile lui Dinu și ale lui Mihai, a urcat cele două trepte și s-a așezat. Utrenia se terminase și diaconii au ieșit din altar să ceară binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă ectenia mare. Marele spătar Mihai Cantacuzino era probabil singurul care nu se putea ruga, întorcea capul când spre vodă, când spre doamna Ilinca, și i se părea ciudat că până atunci nu observase cât de mult semănau cei doi. Aceeași frunte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa l-au dus înăuntru. Când a prins a se lumina, au început utrenia, apoi sfânta liturghie. La strană cântau cei mai mari maeștri ai psaltichiei, cu o intonație perfectă demnă de urechile heruvimilor. După ce s-a citit evanghelia, la ectenia pentru cei răposați, a început să bată clopotul într-o dungă, rar și prelung. Treptat s-au pornit să-i răspundă clopotele din tot Bucureștiul. Rar, așteptându-se unul pe altul, clopotele conversau între ele. „A murit vodă și-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pe urmă creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea. — Ah, da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crânguri privighetorile își înălțau trilurile vestind vară timpurie. Nu mergeau prea repede și Ștefan era îngrijorat că nu o să ajungă la timp la Hurezi, când din urmă îl auzi pe călugăr cum își îndeamnă măgarul să oprească. Să facem o ectenie, fiule, descalecă, am ajuns la crucea de la Gemenea. De la înălțimea calului prințul căută în jur și într-adevăr văzu crucea conturându-se albă pe întunericul pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da, cuvioase. — Numele lor, că așa am primit poruncă de la răposatul vlădica Theodosie să mă rog întâi pentru vii și apoi pentru morți. — Costandin și Maria. Ectenia începu, foarte rezumativă și, într-un fel, neobișnuită. Mai întâi preotul se rugă pentru sufletul creștinului necăjit și obidit și ceru lui Dumnezeu pacea cea de viață făcătoare, apoi se rugă pentru sănătatea și bunăstarea lui Io Constantin Voievod și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a purtătorilor de caftan monahal. — Apoi știu eu, sfințite, cred că mi l-a trimis Dumnezeu, să-mi bucure ochii la bătrânețe cu frumusețea chipului său izvorâtă din bogăția sufletului. — Să începem, dar. Cu glas mare, aproape tunător, ieromonahul începu ectenia mare. Lui Ștefan îi fu de folos coborârea ochilor, căci în pardoseala pronaosului observă un loc în care aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce consfințesc o înaltă spiritualitate și cultură a poporului dacoromân. Aceasta arată extraordinara forță vitală a poporului, care a păstrat peste milenii același sens sacru al refrenelor colindelor, pe care îl găsim cu aceeași funcție de slăvire a Creatorului Suprem în ecteniile din Sf.Liturghie, de azi, din biserica ortodoxă, revenind, ce uluitor, tot unor entități investite spirituale sacre, și anume ele se constituie ca imnuri de slavă cântate de îngeri, precum la protodacii monoteiști, la începuturi, tot numai cei aleși, inițiații
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
tot unor entități investite spirituale sacre, și anume ele se constituie ca imnuri de slavă cântate de îngeri, precum la protodacii monoteiști, la începuturi, tot numai cei aleși, inițiații în misterele sacre le intonau. Așadar nu ne miră că aceate ectenii sună astfel: Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot! (un alt nume în ebraică pentru Iahve - Dumnezeu; să fi vorbit chiar în zadar oare anticul Origenes?). Iată deci că numai în aparență unele cuvinte străvechi sunt stranii, de neînțeles datorită înclinației generale
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
minus pentru profunzimea reflecției filosofice a Răsăritului. În încercarea de a găsi o justificare a acestui fel de a gândi și a scrie vom face referință la un text ce reprezintă o marcă esențială a spiritului bizantin: textul liturgic. O ectenie ce apare în cuprinsul Liturghiei ortodoxe începe cu „Iarăși și iarăși, cu pace Domnului să ne rugăm...”. Acest iarăși și iarăși ar putea fi înțeles ca un îndemn la repetare, la reiterarea cererii către Dumnezeu. Altfel spus, pentru a ni
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
efortul neîntre¬rupt de reluare a unei atitudini ce de fapt este întotdeauna cu desăvârșire irepetabilă, nu poate fi niciodată duplicată. Ea pur și simplu este sau nu este. Cam pe aceleași coordonate ar trebui înțeleasă și acea parte a ecteniei liturgice menționată mai sus, la fel ca și exersarea minții în necontenita rostire a rugăciunii inimii. Astfel că atât scriitura cât și actul de trăire, filosofia ca și teologia, se supun în spațiul bizantin unei instanțe comune. Atunci când bizantinul scrie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
București, 2010. 1285 Liviu Pendefunda, " Rondelul miezului de miere sau intimismul cosmic", în Mișcarea cerească, Editura Contact internațional, Iași, 1993. 1286 idem, Rondelul veșnic al furtunii nenumite, Mișcarea cerească, Contact int'l 1993. 1287 Louis Aragon, 1897-1982, Liturghie pentru Elsa (Ectenie) 1288 Mihai Eminescu 1289 Liviu Pendefunda, Ros lucis, Princeps Edit, 2009. 1290 Gheorghe Andrei Neagu, Nunta Neagră, Editura Valman, 2010. 1291 L. Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1292 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1293 Gheorghe Andrei Neagu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
multe alte orașe. Opera muzicală a pr. Alexandru Cristea a fost exprimată cu consecvență și În viața religioasă de care nu s-a Îndepărtat Încă din anii școlarității. Un citat dintr-o expunere a lui Sergiu Matei Nica este edificator. ”Ecteniile lui erau răsunete de trâmbițe Îmbucurătoare, care Încremeneau pornirile lumești ale credincioșilor, slujba lui era o fascinație mistică...” Urmarită presa timpului, Îndeosebi din Basarabia, se regăsesc numeroase mențiuni privitor la sarcinile și activitățile părintelui, frecvente și Într-o permanentă ascensiune
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Ta cea mai înainte știutoare. Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” După aceea se rostesc ecteniile și iarăși se roagă arhiereul cu mâinile pe capul celui care se hirotonește și stă în genunchi cu capul pe Sfânta Masă în colțul din partea dreaptă, și rostește cu voce joasă așa: „Dumnezeule, Cel mare în putere, neurmat în pricepere
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Populare România . Parohul de la Frenciugi este informat ca și ceilalți preoți despre desființarea Episcopiei Hușilor: . Prin ordinul Episcopiei cu nr. 1317 din 1949, făcut cunoscut preotului paroh la 3 martie 1949, se cere pomenirea patriarhului Iustinian și Episcopului Ilarion la Ectenii și Sfintele Daruri. Corespondența parohiei urma să fie transmisă Episcopiei Romanului, prin Încetarea activității Episcopiei Hușilor . Preotul Constantin Popescu va fi delegat din 10 martie 1949 cu suplinirea parohiei Bâcu . La 1 august 1949 preotul Gh. Gheorghiu, parohul din satul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
sevraj. Alții, cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie: "Doam-ne mi-lu-ie-eș-te! Vin a-me-ri-ca-a-nii!" Sărmanii oameni! Aproape înnebuniseră. Erau loviți de un "delirium tremens" de o intensitate inimaginabilă. Pentru nemțeni, venirea americanilor era comparabilă cu înfrigurarea cu care evreii îl așteptaseră, cândva, pe Mesia, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o vărguță ce ținea locul schimbătorului de viteză și aplicându-mi asupra picioarelor ușoare lovituri stimulative. Gâfâind, obosit și transpirat, m-am oprit în fața pridvorului casei unde, stând comod pe un fotoliu, bătrâna moașă asculta într-o acaparatoare transă teologicală, ecteniile transcendentale din cadrul sfintei slujbe duminicale de Florii. Dată fiind situația excepțională, am sărit peste formula obligatorie a salutului, gest minim de politețe caracterizând conduita unui om civilizat, intrând direct în subiect. Doamna moașă, vă roagă mama să veniți repede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost odată un Geaget Mare (deget mare), iar acesta avea patru frați. Pe primul îl chema... Și începea descrierea fiecărui deget în parte, cu notele lui caracterologice. Apoi urmau suitele de cântece sau mai degrabă niște mormăieli ori psalmodieri sau ectenii greco-bizantine, liniștindu-l pe copilaș, conducându-l pe nesimțite în lumea tuturor posibilităților, a visului atoatebinefăcător. Ăsta era Radu ori Sandu așa cum îi spuneam eu. Era pâinea lui Dumnezeu; și așa a rămas toată viața până în clipa când a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unul din capete. A venit preotul, lumea se adunase, sicriul pus pe năsălie era purtat de cei patru bărbați ce săpaseră groapa și cortegiul a pornit spre cimitir, în dangătele clopotului bisericii. A urmat ritualul bine cunoscut, s-au citit ecteniile și evangheliile, s-au dat podurile de pomană iar când s-a ajuns la biserică s-a citit ultima evanghelie. Când preotul și dascălii au cântat, cu glasuri înalte și tânguitoare , tristul tropar, „veșnica ei pomenire”, plânsul celor de față
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zeci de ani într-un mediu religios nesănătos. Ei nu participă dimineața la Sfânta Liturghie, nu simt nevoia. Ei nu se mai pot ruga smeriți, în taină; nu se mai pot înălța sufletește în mirosul de tămâie și în cadența ecteniilor. Ei simt nevoia de a cânta, pentru a uita de ei și de sufletele lor. Ei nu simt nevoia de a se interioriza, de a adânci credința, de a stărui în rugăciune, și, lucrul cel mai trist; pentru ei o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sat. De împărat! Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind Și bat pământul tropotind În tact ușor. Și popi, șirag, cădelnițând, Ceteau ectenii de comând - Și clopote, și plâns și vai Și-oștenii-n șir, și pas de cai Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rând. Și clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adînc din bubuitul frânt Al bulgărilor de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]