154 matches
-
cu Constance Mary Lloyd, a cărei graviditate Îl umple de oroare. Din acea clipă, deși va mai procrea Încă un fiu, ideea de cămin conjugal Îi devine tot mai străină. Încep escapadele la limita sordidului, În mediile prostituaților foarte tineri, efebii lumii moderne. Până În clipa În care Îl cunoaște, la 31 de ani, pe foarte tânărul aristocrat scoțian Alfred Douglas. Se iscă o pasiune devastatoare ce În curând devine scandal public. Dar până atunci, bogat și celebru, se afișează pretutindeni cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vezi M. Eliade, 1995, pp. 11-29). În acest sens, eroul și inițiatul se află Într-un stadiu liminal, Între natură și cultură, Între comportamentul domesticit social și cel sălbatic, natural, Între vârste și statuturi sociale. Cea mai frumoasă evocare a efebului grec ca personaj dublu este, poate, Iason din Pitica a IV-a a lui Pindar. Pelias, bătrânul rege din Iolcos, „știa dintr-un oracol că va trebui să piară fie de mâna nobililor fii ai lui Eol, fie de uneltirile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar fi din cetate”. Iason vine Într-adevăr din ținutul Îndepărtat unde a fost crescut, În mijlocul naturii sălbatice, de către centaurul Chiron Împreună cu fiicele sale; străin așadar și primit ca atare, dar și cetățean, adresându-se, În această calitate, compatrioților săi, efeb de 20 de ani Împliniți, om dublu cu două sulițe, Îmbrăcat și cu haina obișnuită a magneților și cu blana de panteră a sălbaticului. Pletele pe care efebul atenian și le taie ca semn al vârstei virile Îi flutură Încă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca atare, dar și cetățean, adresându-se, În această calitate, compatrioților săi, efeb de 20 de ani Împliniți, om dublu cu două sulițe, Îmbrăcat și cu haina obișnuită a magneților și cu blana de panteră a sălbaticului. Pletele pe care efebul atenian și le taie ca semn al vârstei virile Îi flutură Încă pe umeri. Iason e un adolescent Întârziat: nu suntem În miezul unei realități sociale, ci al mitului. (J.-P. Vidal-Naquet, 1985, p. 180) Dimpotrivă, alte toposuri ale acestor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o singură dată pentru a spune că pleacă imediat, pe când celălalt se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite cu femei, de ugerele și vulvele de scroafă umplute, udate cu cele mai bune vinuri de Falerne, de efebi, de curtezanele îmbrăcate sumar și de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se mențin moderați, acceptă în esență raportul „revoluționar” al FHAR (Front Homosexuel d’Action Révolutionnaire), este demonstrată și de un alt fapt: ei condamnă, aproape adulând indignarea majorității, lipsa de responsabilitate a „pederastului libertin” care își exercită interesul erotic asupra „efebilor”, adolescenți aflați în pragul tinereții. Acuzația este cea obișnuită: aceea de a face un adolescent nesigur (bisexual: numărul 3 pe scala Kinsey) să încline către homosexualitate. Dar acest lucru contrazice tot ce au spus autorii. Adică: dacă un bisexual este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sobru și elegant în expresie, autorul se află într-o continuă căutare a purității și a liniștii spirituale. În Alb pelerin, „poetul timid al lirei tandre” cântă în manieră vag simbolistă trecerea domoală a vieții. Cel de-al doilea volum, Efebul din lumină (1979), cuprinde o lirică meditativă, elegiacă, organizată după un principiu muzical, poetul încercând să devină un fel de glas firesc „precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982) se intră într-o altă etapă de creație
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
de toate zilele, din latura perisabilă a existenței. Tonul crispat imprimă comunicării o gravitate sumbră. Soclul de umbră (1986) conturează un profil liric clasicizant, ale cărui caracteristici sunt discreția, melancolia, eleganța, pudoarea, voința de claritate. SCRIERI: Alb pelerin, București, 1977; Efebul din lumină, Cluj-Napoca, 1979; Limuzina de ceață, Cluj-Napoca, 1982; Urgența de a trăi, Iași, 1985; Soclul de umbră, Cluj-Napoca, 1986; Poeme, București, 1987; Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga, București, 1989; Poezii, Cluj-Napoca, 1992; La Vie malgré
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
Goga), Oameni iluștri, Cluj-Napoca, 1995 (în colaborare cu Yvonne Goga); Georges Perec, O colecție de amator. Povestea unui tablou, Cluj-Napoca, 1996 (în colaborare cu Yvonne Goga). Repere bibliografice: Tașcu, Poezia, 121-125; Adrian Popescu, „Alb pelerin”, ST, 1978, 1; Aurel Sasu, „Efebul din lumină”, „Făclia”, 1980, 10314; Horia Bădescu, Accesul la expresivitate, TR, 1983, 20; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Lector, „Soclul de umbră”, RL, 1986, 47; Adrian Popescu, Elegii bine temperate, „Tribuna Ardealului”, 1992, 48; Poantă, Dicț. poeți, 91-92; Tanco
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
dionisiacetc "2.5.2. Misterele dionisiace" Misterele dionisiace erau mult mai răspândite - se numeau Dionisii, pentru că erau mai multe. Oschophoriile deschideau calendarul, fiind celebrate în luna Pianepsion (aprox. octombrie). Numele venea de la oschoi („struguri”), cu care se împodobeau cete de efebi într-o cursă și o ceremonie cu cântece și sacrificii. Urmau Micile Dionisii (Poseidon - decembrie) și Leneele (în Gamelion - ianuarie). Cele din urmă au făcut gloria Dionisiilor prin ceremoniile orgiastice la care participau vestitele bacante; de aceea sărbătorile se numeau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încearcă durerile facerii, dragă Theaitetos, și asta pentru că ești nu gol, ci rod”. Cum adolescentul nu prea știe cum să ia acest superb elogiu adus tinereții însetate de cunoaștere, Socrate îi face o dezvăluire senzațională. Mai întâi îl chestionează pe efeb dacă nu i-a ajuns la ureche că el, Socrate, este fiul unei moașe, „nobila și vajnica Phainarete”15. Acesta confirmă că știa, dar tot nu pricepe. Socrate îl mai năucește cu o întrebare: „Dar că mă îndeletnicesc și eu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-i „să nu-l pârască altora” care, neștiind că el practică o asemenea meserie, tot spun despre el „...că sunt ciudat și las oamenii cu nedumeriri” (149 b)17. Theaitetos auzise, desigur, acele zvonuri. Eironeia socratică continuă însă, ațâțând curiozitatea efebului; căci Socrate îl chestionează dacă ar vrea să afle motivele acestor zvonuri. Acesta confirmă cu naivitate. Să observăm ce s-a întâmplat până acum. De fapt, Socrate aplică regulile vestitei sale maieutike explicând chiar „arta moșitului”. Primul pas a constat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le-a dat, vezi bine, putința moșitului, pentru că omul este, din firea sa, slab în a deprinde un meșteșug a cărui experiență nu o are. Le-a rânduit însă la așa ceva pe cele care, din cauza bătrâneții, nu pot avea copii.” Efebul confirmă această analogie mitologică doar probabilist. („Probabil” - zice Theaitetos.) Și Socrate continuă în același mod. „Și deci nu este tot probabil și chiar necesar ca moașele, mai degrabă decât altele, să cunoască femeile însărcinate și pe cele care nu sunt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lăuntric” și îl îndeamnă: „Lasă-te în seama mea, ca a unuia care este fiu de moașă, moșind el însuși și dă-ți silința să răspunzi cât mai bine îți va sta în putință la ceea ce te voi întreba!”. Cum efebul acceptă să-i devină cel mai silitor discipol, Socrate începe de îndată procesul formării sale ca personalitate desăvârșită. Începe cu teoria generală a instruirii. Dar nu în sensul modern al curriculumului, prin înșiruirea unor materii de studiu, eșalonarea disciplinelor și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intrau în efebii. H.-I. Marrou - în Histoire de l’éducation dans l’Antiquité, Seuil, Paris, 1981 (trad. rom.: Istoria educației în Antichitate, Meridiane, București, 1997), vol. I, p. 445 - consideră că este o relatare eronată. După Plutarh, odată admiși, efebii trebuiau să învețe literatură, geometrie, retorică și muzică. Or, acestea erau învățate, după Marrou, ca „studii secundare” înainte de Efebia, care era un fel de universitate. Sunt înclinat să cred că aprecierea lui Marrou este pripită. El ignoră faptul că Plutarh
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Muzeon, București, 1992; Sutrele muțeniei, Iași, 1994; Jeu d’amour, Timișoara, 1995; La Baaad. Poeme, București, 1996; Rosarium, Timișoara, 1996; Pentru Marin Preda, București, 1996; Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci), București, 1997; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2000; Efebul de la Marathon, București, 2000; Doina (Tatăl meu, Rusia), Iași, 2000; Poeme, Iași, 2001. Antologii: Cântecul amintirii, pref. edit., București, 1978. Ediții: Ronald Gasparic, Plâns la zâmbetul meu: poeme, 1980-1991, pref. edit., București, 1992 (în colaborare cu Vasile Andru); Petru Aruștei
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
obiectului”. Vorbind despre studenții americani, Bloom are multe de reproșat. Nu neapărat studenților înșiși, pe care-i învăluie cu o generozitate pedagogică uneori de-a dreptul tandră (malițioșii au explicat asta prin atracția fizică pe care o simțea profesorul pentru efebii Lumii Noi). Bloom deplânge în stilul unui moralist clasic descompunerea familiei tradiționale, a cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o solidă bază etică și culturală comună, articulată în jurul Bibliei. Autorul crede că universitățile americane
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Herius nu mai e în sală. S-a dus probabil să tăvălească vreo slujnică. Oftează din nou. Tot ideile lui taică-său. Îl pregătește pentru a îmbrăca toga virilă. Îl inițiază, zice el. Mâine-poimâine o să-l îndemne să umble cu efebi, ca să stârnească invidia ibovnicelor. Își aruncă ochii roată prin sală. Nici Aeserninus nu e aici, deși a promis solemn că vine. Deh! Asta e educația pe care o dă fiul lui Asinius Pollio nepoților marelui om de litere. Nu, în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și simplu și să-l întreb. Vrei să mă duc eu? Mai că i-au sărit ochii din cap. S-a agățat de el. —Ai vrea? Sigur. L-am privit pe Aidan făcându-și loc prin mulțime, spunându-i ceva efebului, care i-a răspuns ceva, apoi și-a întors capul să se uite spre noi. Conversația a continuat, apoi Aidan a făcut cale întoarsă... urmat de Adonis. —Doamne sfinte, a șuierat Jacqui. Vine încoace. Din păcate, numele adevărat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
S-a dedat astfel plăcerilor, în pofida frecventelor avertismente ale medicului său Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atâtea ferestre, lucind în soarele copt al amiezii, pe care le simți lacome, devoratoare, îndreptate spre tine. Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul neted al bătrânului cireș, de la toate ferestrele nenumărate priviri, nenumărate suliți se înfig în trupul tău de efeb, de feciorelnic Sfânt Sebastian... între timp, ea găsește de cuviință să strige ceva, cu voce ascuțită, insuportabilă, care îți zgârie timpanele. Nu, inutil stai, ea n-are de gând să se oprească, n-are nici măcar gândul să întoarcă înapoi capul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De ce ar trebui să alegem între Acropole și Golgota? Ele nu se exclud. Dimpotrivă, se completează. Grecii ne-au dezvăluit frumusețea trupului și "posibilul". Creștinismul, rănile sufletului și împărăția de apoi. Patetismul unui trup de martir nu anulează armonia unui efeb grec, cu mușchii admirabil sculptați. Viața însăși e sacră și nu cred că poate fi un păcat recunoștința unui trup întins la soare. Cum nu cred că e o insolență să spun: e omenește să ne agravăm păcatul originar. Mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]